www.FotoMars.ro

Îl căutaţi pe Dumnezeu în Cer, dar nu-i acolo. Când gemeţi şi suferiţi, El se află în voi. Şi ceea ce oamenii numesc evoluţie, progres este procesul în care lucrează Dumnezeu. El e cel mai bun lucrător. Unii se plâng: „De ce nu ne vede Dumnezeu suferinţa?” Dar El zice: „N-am timp. Sunt foarte ocupat cu treburile voastre, sunt ocupat cu treburile voastre cele mai importante. Când îmi va rămâne timp, mă voi ocupa şi de micile voastre neînţelegeri”. Aceasta nu-i o alegorie, ci realitatea. Există un verset în Sfânta Scriptură în care Dumnezeu spune: „Eram în Israel ca un car încărcat, în care se punea întruna de toate”. Dar suferinţele pe care le simţim aici sunt suferinţele lui Dumnezeu. El suferă şi plânge în voi. Se zice: „Plâng, sufletul meu e trist”. Dar, când spunem „Doamne, iartă-mă, Ţi-am pricinuit atâtea suferinţe prin gândurile şi faptele mele impure", atunci păşim pe Calea adevărată care ne va salva de răul prezent.
Şi, în fine, trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să Se afirme în noi. L-am legat cu sfori şi L-am bătut în cuie. Trebuie să-L aşezăm în mormânt şi să-L lăsăm liniştit, si atunci va învia si ne va elibera.