Dacă nu se întâmpla nimic anormal, acțiunile și cauza lor
erau trecute cu vederea. Însă, dacă se petrecea ceva anormal, mintea credea că
ea era de vină și începea să se învinovățească. Cu toate astea, am simțit că,
în unele momente, mintea mea a gândit și a acționat pentru a provoca ceva
considerat de ea însăși rău.
”De câte ori ai vrut sa obții un lucru rău? Niciodată, nu-i așa? Totdeauna
când ai făcut ceva, ai acționat mânat de dorința de a face bine. Mă refer numai
la ce ai vrut pentru tine sau pentru cei apropiați ție. Dar rezultatele pe care
le-ai obținut nu au depins nici de acțiunile făcute și nici de dorința care
te-a făcut să acționezi, fiind influențate de o infinitate de factori. Doctorul
care a omorât un om din greșeală era convins că făcea bine ceea ce făcea în
acel moment. Până și criminalul gândea că făcea un lucru bun atunci când
ucidea! Pentru el, în acea clipă, fapta pe care o comitea era bună. Nu te grăbi
cu argumentația, pentru că și tu era să faci o astfel de faptă, atunci când
voiai să-l altoiești pe tatăl tău cu lopata, pentru că îți omorâse cățelușa! Crezi
că cineva greșește atunci când consideră un lucru bun moartea celui mai mare
dușman? Mai devreme ți-ai dat seama că tatăl tău fusese mânat de o forță
irezistibilă, care l-a dus către acea acțiune, dar între timp ai trecut cu
vederea asta, fiind condus de tendința de a mă combate. Acum înțelegi cum
lucrează mintea mânată de tendințele care o influențează, sau de credințele pe
care și le-a creat ea însăși?”
Începusem să-mi aduc aminte ce se întâmplase atunci, și parcă intensitatea
emoțiilor pe care le simțeam se diminuase destul de mult. Acum puteam să
retrăiesc tot evenimentul de atunci, fără să-mi mai dea lacrimile, să mai simt
un nod în gât sau un gol în stomac. Era ca și cum nu m-ar mai fi afectat nimic
din acea scenă, care îmi apărea în minte ca un film. Nu mai simțeam nici acel
impuls de a-l pedepsi pe tatăl meu și nici acea durere în suflet pe care o
simțisem când am văzut-o pe Lola zăcând fără suflare lângă mine, sau când am
văzut-o pe mama zăcând inconștientă, plină de sânge. Altădată nu aveam puterea
să las filmul amintirii să se desfășoare nici măcar până în momentul în care o
găseam pe Lola lângă mine, fără să mă podidească plânsul. Această suferință
dispăruse.
”Îți mai aduci aminte că mirosul de alge intrate în putrefacție din
golfulețe îți provoca greață? Acum nici nu îl mai bagi în seamă. În lumea asta
iluzorie nimic nu se pierde. Tot ce moare se descompune în elementele din care
a fost creat, ajutând astfel la crearea și hrănirea altor ființe. Aparenta
moarte este de fapt o extensie a vieții, elementele apărute prin descompunerea
unui corp combinându-se pentru a crea un alt corp, sau pentru a ajuta la
dezvoltarea lui. Acest nou corp urmează același ciclu, ducând prin
descompunere, în urma morții, la crearea și dezvoltarea altuia și tot așa. Numai
că, atunci când vei ajunge să cunoști adevărul, vei ști că moartea este un
eveniment al stării de veghe, identic cu orice alt eveniment, care nu are nicio
legătură cu tine cel care o observi. |
Adevăr Divin
