www.FotoMars.ro

    De la înălţimea farului, se anunţă furtună, un timp al schimbării, al „crizei": „Adolescenţă la orizont!", strigă căpitanul, adică părintele, dirijând vaporul familial pe marea agitată, agăţându-se de cârmă... Brusc, cârma se rupe, valurile şi vântul leagănă periculos mica familie: copilul vă priveşte cu alţi ochi, de la înălţimea corpului său, care se transformă, îşi afirmă gusturile, cuvintele lui spun altceva decât vorbele dumneavoastră, emoţiile lui sunt exacerbate. Uneori, se opune, ridică glasul, ştie mai bine ca restul lumii, face pe justiţiarul sau afişează expresia marelui tăcut, indiferent, în spatele hubloului. Sau se prelinge, ca o fantomă, pe lângă pereţii casei, dispărând rapid din bucătărie. Alteori, îşi menţine atitudinea, puţin cam suspectă, de „premiant al clasei". Dumneavoastră, care aţi fost un reper, o consolare prin cuvinte şi sărutări tandre, deveniţi brusc învechiţi, nu mai sunteţi la modă. Căpitanul nu mai e ce era. Toate astea încep uneori devreme, preadolescenţii înfloresc ca nişte brânduşe, într-un context general excesiv de stimulator. „Ce au ajuns părinţii mei?", pare să bombăne adolescentul, cu un rictus amar sau sarcastic, de parcă Francois Villon şi-ar da mâna cu Boris Vian...