Tantra şi viaţa cotidiană :. Lama Yeshe :. Herald :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Tantra şi viaţa cotidiană
Cum să devii un buddha al compasiunii

Vacuitatea este o experienţă binecuvântată, asemeni nectarului. Nu este o călătorie religioasă sau doar mitologic; nu este doar ceva construit. Vacuitatea este realitate ştiinţifică, nu ceva în care să crezi pur şi simplu...

Autor: Lama Yeshe

Editura: Herald

Colecţia: Tantra

Afişat de 21994 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

•Preţ site:	30.78 RON *
Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Prolog
Mahamudra: Realitatea absolută

Sigiliul absolut

Există numeroase modalităţi diferite de a analiza şi explica minunatele învăţături ale Domnului Buddha asupra realităţii absolute a vacuităţii, mahamudra. Aici, totuşi, nu vom încerca să înţelegem diversele puncte de vedere filozofice sau să dezvoltăm o simplă înţelegere intelectuală a mahamudrei. Vom încerca să obţinem o experienţă directă a acesteia.

Buddha a explicat mahamudra din două perspective diferite: una conformă Prajnaparamitei, învăţătura sa generală asupra Mahayanei (vezi capitolul 1), cealaltă conformă Vajrayanei, învăţăturile sale ezoterice (vezi capitolul 2). Maha înseamnă mare; mudra înseamnă sigiliu; mahamudra înseamnă sigiliul absolut, totalitate, imuabilitate. A sigila ceva implică faptul că nu poţi să îl distrugi. Mahamudra nu a fost creată sau inventată de cineva; prin urmare, ea nu poate fi distrusă. Este realitate absolută.

Am văzut învăţaţi occidentali vorbind în termeni filozofici detaliaţi despre mahamudra şi celelalte, însă am o întrebare pentru ei: „Vorbiţi despre aceste lucruri, însă voi meditaţi?” Uneori, mintea noastră este preocupată doar de fantezie, care este asemenea mersului la supermarket cu buzunarele goale, spunând: „Acest lucru este fantastic, acesta este bun. Acesta este sănătos. Acesta este gustos.” În cele din urmă, nu aţi obţinut nimic.

Lumea intelectuală şi cea practică, procesul de învăţare bazat pe experienţă sunt tot atât de diferite cât este un supermarket faţă de Muntele Everest. Dacă lăsaţi Mahamudra la un nivel intelectual’ ea nu vă va atinge niciodată; ea nu va avea nimic de-a face cu voi. Chiar dacă scrieţi o carte întreagă despre mahamudra, nimic nu poate pune capăt problemele voastre; nimic nu vă poate înlătura concepţiile greşite.

Dar nu fiţi trişti, eu nu o să mă apuc să vorbesc despre mahamudra prea intelectual. O voi explica simplu.

Mahamudra cuprinde întreaga lume fenomenală

Domnul Buddha a explicat că mahamudra se referă la natura ne schimbătoare, nenăscută care există în toate fenomenele. Nu este ca şi cum mahamudra ar fi ceva special care există doar într-un anumit loc sacru şi deloc în cerealele voastre de la micul dejun. Mahamudra există în întreaga lume fenomenală, rară discriminare. Natura ei este natura-realităţii. Acesta este motivul pentru care Domnul Buddha spune, chonam kungyi rangzhin chaggya chen: natura absolută a întregii lumi fenomenale este marele sigiliu. Acesta caracter al mahamudrei cuprinde întreaga lume fenomenală din samsara şi nirvana.

Natura absolută nu este vreo filosofie creată de Domnul Buddha sau de către Nagarjuna, marele maestru indian care a clarificat vacuitatea. Nimeni nu poate inventa natura realităţii. Dar cu toate că mahamudra este natura întregii fenomenalităţii universale, mintea noastră conceptuală, amăgitoare, ne împiedică să o vedem. În loc să vedem totalitatea, suntem prinşi în idei relative despre realitate. Avem un punct de vedere dualist, fanatic, despre modul în care există lucrurile.

Acesta este motivul pentru care concepţia, proiecţia concretă a sinelui, „eul”, apare minţii noastre; iar ea apare ca fiind total independentă, ca un sine. Prin urmare, chiar dacă ştim despre mahamudra, nu ştim de fapt câtuşi de puţin; nu realizăm natura interdependentă a lumii fenomenale.

Examinaţi punctul de vedere al ego ului în raport cu eul atunci când vă este foame. De fapt, foamea voastră depinde de o serie de fenomene interdependente: printre acestea se numără bucătăria... hrana ... propriul corp şi propria minte ... toate aceste lucruri sunt dependente unele de altele. Dacă realizaţi că eul vostru flămând este total dependent, veţi fi capabil să vă controlaţi foamea, iar după ce mâncaţi, veţi avea de asemenea o înţelegere mai profundă.

Atunci când o parte a unei combinaţii interdependente dispare, combinaţia însăşi dispare la rândul ei. De exemplu, în grupul nostru de şaptezeci persoane prezente aici, atunci când o persoană dispare, grupul de şaptezeci dispare de asemenea; grupul celor şaptezeci nu mai există. Sunteţi de acord sau nu? Este atât de simplu, atât de logic. Dacă îndepărtaţi una dintre cele o sută de lămpi cu unt, grupul celor o sută a dispărut de asemenea, deoarece grupul celor o sută este combinaţia fiecărei unităţi.

Privind lucrurile în alt mod, chiar în timp ce vă mâncaţi cerealele, pe măsură ce stomacul vostru se umple, vă gândiţi, „Oh, ce foame mi-a fost, mă simt mai bine acum’: Dar chiar şi aceasta este o concepţie greşită. Sunteţi încă ataşaţi de eul flămând anterior, chiar dacă acesta a dispărut. Poate că este dificil de înţeles. Nu e surprinzător faptul că numeroşi profesori buddhişti interpretează eronat punctul de vedere al lui Nagarjuna şi consideră că acesta este nihilist, că distruge totul.

Verificaţi. Cel care aţi fost „voi” în această dimineaţă a dispărut, însă voi îl consideraţi existent şi în această seară. În mod asemănător, voi consideraţi că acei „voi” care eraţi copii există şi astăzi. Dar chiar şi numai după o secundă, cei care eraţi „voi” în acea secundă anterioară au dispărut deja. Totul – voi înşivă, percepţiile simţurilor voastre, toate obiectele simţurilor voastre, totul - are natura schimbării; putem spune, de fapt, că totul dispare.

De exemplu, egoul idealist crede: „Am construit această sală de meditaţie.” Însă acei voi care au construit gompa (sala de meditaţie) au dispărut deja. Gompa, realizarea gompei şi persoanele care a făcut-o – această relaţie – au dispărut toate.

Iată un alt exemplu. Când se face întuneric, vedeţi un furtun făcut sul şi credeţi că este un şarpe. Dintr-odată vă speriaţi, .Oh!” Acesta este un exemplu bun. Datorită condiţiilor – întunericul şi furtunul făcut sul – ajungeţi la ideea că se află un şarpe acolo. Combinaţia factorilor determină concepţia eronată şi simţiţi teamă, probabil chiar mai multă teamă decât dacă aţi fi văzut un şarpe adevărat la depărtare. De astă dată, întrucât este atât de aproape, aveţi această halucinaţie.

Acesta este un bun exemplu al modului în care halucinăm.

Acest şarpe nici măcar nu există, însă mintea voastră zugrăveşte o imagine, creează o fantezie, îl născoceşte. Totuşi, există o relaţie interdependentă între mediu, obiect şi multe alte lucruri.

Acelaşi lucru se întâmplă cu eul flămând, eul concret: el este tot o proiecţie a egoului aşa cum este şarpele. Deşi eul nu există în cele cinci agregate ale voastre – corpul şi mintea voastră – e ca şi cum ar exista; el pare să existe în mod concret. Eul pare să existe undeva în organele voastre de simţ, însă apare percepţiei simţurilor voastre şi minţii voastre conceptuale în exact aceeaşi manieră în care apare halucinaţia sau proiecţia şarpelui.

Folosind înţelepciunea pătrunzătoare pentru a privi cu atenţie situaţia, nu veţi găsi niciodată nimic spre care să puteţi arăta şi spune, „Acesta este şarpele’: Nu îl veţi găsi niciodată. Nu puteţi. La fel se întâmplă cu eul, cu ideea concretă amăgitoare a unui eu de sine stătător, Când înţelepciunea pătrunzătoare cercetează, ea nu poate găsi eul nicăieri în corpul vostru – nici în inima voastră, nici în creierul vostru, nici în piciorul vostru, nici în mâna voastră, nici oriunde altundeva.

Afară, lângă această gompa, există câţiva buşteni. Dacă ne uităm cu înţelepciunea pătrunzătoare, nu-l putem găsi pe „Tom” în energia acestui lemn. Exact acelaşi lucru se întâmplă când ne uităm la cele cinci agregate ale energiei lui Tom: corpul şi mintea sa. Indiferent cât de mult căutăm, de la creştet la tălpi şi de la tălpi la creştet, nu putem spune niciodată, „Acesta este Tom; aici este el”. Nu puteţi găsi niciodată vreun „Tom“.

Întotdeauna credeţi că sunteţi ceva; voi nu sunteţi satisfăcuţi doar cu numele vostru. Căutaţi o realitate, o identitate, dincolo de nume. Totuşi, realitatea este că dincolo de numele „Tom” nu există altceva.

Nu există prea mare diferenţă între buşteni şi agregatele lui Tom. Desigur, agregatele au un anumit soi de relaţie interdependentă cu Tom pe care ele nu o au cu lemnele de-afară, dar în definitiv, „Tom” şi „lemnul” sunt simple nume.

Iată un alt exemplu: înainte ca numele „Peter” să fie dat unui copil, nimeni nu spune „Acolo e Peter” atunci când se uită la corpul copilului. Însă, odată ce v-aţi numit copilul „Peter” în mod automat, atunci când vă uitaţi la corpul lui, vă gândiţi, „Peter” Nu vă amintiţi că voi i-aţi dat numele „Peter” Dimpotrivă vă gândiţi că .Peter” vine din partea persoanei, de undeva de-acolo. O ataşare atât de concretă faţă de un obiect atât de concret!

Este la fel atunci când o anumită situaţie vă necăjeşte. Vă gândiţi, „Asta e rău’: De fapt, voi aţi făcut acea situaţie rea; voi aţi creat-o numind-o „rea“. Nicio astfel de situaţie în mod concret „rea” nu există. Aţi numit situaţia „rea” în acelaşi fel în care aţi numit copilul „Peter”

Toate judecăţile noastre sunt foarte grosiere. Vedem lucrurile ca având o natură foarte grosieră; nu le vedem niciodată în natura totalităţii lor. Prin urmare, trebuie să medităm pentru a investiga caracterul de totalitate al întregii lumi fenomenale.

Pag. 37 – 41

A apărut în: 2015-01

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro