Partea a doua
Să descoperim
împreună Reiki
Ce este
vindecarea?
Cuvântul englez heal
(vindecare) derivă din cuvântul anglo-saxon hal, care înseamnă totalitate, dar și sănătos și sfânt. În
epoca modernă, aceste cuvinte nu mai sunt asociate, la fel cum cultura
occidentală a uitat de conexiunea dintre sănătate și totalitate (integritate).
În medicina occidentală se consideră în general că boala
nu are o dimensiune sufletească. Ea își are originea în corpul fizic sau în
mediul înconjurător, iar tratamentul se focalizează asupra organismului. Mintea
joacă un rol mai important decât cred medicii în vindecarea bolii, dar deși s-a
ajuns să fie acceptat faptul că o atitudine pozitivă poate influența
rezultatele tratamentului, acest proces este considerat mai degrabă aleatoriu,
și nu indispensabil procesului de vindecare.
Atunci când corpul, mintea și spirtul sunt deconectate,
procesul de vindecare nu poate fi complet. Un suflet bolnav își va manifesta în
ultimă instanță dezechilibrul sub forma simptomelor fizice. Terapiile
alternative diferă de medicina convențională, în sensul că înțeleg originile
bolii. Un terapeut nu își privește pacientul ca pe un simplu corp. El urmărește
să îi trateze inclusiv spiritul, principala sursă de dezechilibre la nivelul
minții și al corpului.
Reconectarea cu
sufletul
Procesul de vindecare nu este altceva decât un proces de
reconectare cu sufletul. El nu conduce însă automat la vindecarea corpului fizic,
căci persoana are nevoie uneori de anumite lecții de viață, sau chiar să își
încheie călătoria în planul terestru și să își accepte moartea iminentă. Prin
urmare, nu trebuie să facem o confuzie între vindecare și sănătate fizică.
Esența procesului de vindecare sunt iubirea și
compasiunea. Dorința de a te vindeca sau de a vindeca pe altcineva reprezintă
un act de iubire și de compasiune. Atunci când suntem deconectați de iubire,
noi suntem deconectați inclusiv de ceilalți oameni. Atunci când suntem conectați
cu iubirea, noi ne conectăm inclusiv cu ceilalți și cu natura. Iubirea ne ajută
să devenim una cu restul creației. Reiki ne permite să ne reconectăm cu iubirea
și să manifestăm această stare cu compasiune, atât în propriul nostru corp cât
și în cel al altora.
Acest sistem ne poate ajuta să înțelegem cauzele care
stau la baza bolii ce ne macină. Gândurile și sentimentele legate de sine și de
lumea înconjurătoare sunt principala cauză a suferinței. Noi trebuie să învățăm
să explorăm aceste convingeri cu compasiune și fără vinovăție, inclusiv fără să
îi judecăm pe cei care ne-au transmis aceste convingeri, de gen: Nu sunt
suficient de bun.
Vindecarea
părții nu poate fi făcută fără tratarea totalității. Nimeni nu ar trebui să
încerce să vindece corpul fără a trata în același timp sufletul
Aceasta este
marea greșeală care se face în zilele noastre: faptul că medicii încearcă să
separe sufletul de corp.
Filozoful grec
Platon, 427-347 î.Ch.
Ilustrație
Deasupra
Platon credea că vindecarea completă trebuie să aibă o
dimensiune sufletească, iar corpul, mintea și spiritul trebuie tratate
holistic.
Ilustrație
Deasupra
Meditația este o formă de vindecare ce îi ajută pe oameni
să se reconecteze cu spiritul lor.
Spiritualitatea
și Reiki
Spiritualitatea și religia nu sunt același lucru. Un om
religios poate fi sau nu spiritual. Oamenii tind să se definească drept ființe
spirituale atunci când doresc să transmită faptul că cred în spirit ca
dimensiune importantă a vieții, chiar dacă nu urmează o religie particulară.
Una din cele mai simple modalități de definire a
diferenței dintre religie și spiritualitate constă în faptul că adepții
religioși caută puterea divină în exteriorul lor, cerându-i să îi ajute și să
îi vindece, în timp ce adepții spiritualității o caută în interior, indiferent
dacă o numesc sau nu putere divină.
Vindecarea care îi ajută pe oameni să își dezvolte
conexiunea cu spiritul este o vindecare spirituală. Ea poate lua numeroase
forme: meditația, yoga și Tai Chi-ul intră în această categorie, dar și
metodele prin care terapeutul acționează ca un canal de transmisie a energiei
vitale, cum ar fi Reiki. În anumite forme de vindecare, cum este meditația,
individul lucrează singur, în timp ce în Reiki el poate colabora cu alte
persoane (fără ca acest lucru să fie strict necesar). Ceea ce contează este că
toate aceste forme de vindecare au la bază reconectarea cu spiritul. Singura
diferență constă în metoda de aplicare a ei.
Așa cum este predat el la ora actuală, Reiki nu
reprezintă o practică religioasă, ci o cale spirituală. El nu necesită credința
în Dumnezeu sau într-o putere superioară, ci îi încurajează pe oameni să caute
singuri adevărul.
Influența lui
Mikao Usui
În lumina informațiilor de ultimă oră legate de
influențele diferitelor practici budiste asupra lui Mikao Usui (vezi paginile
25-29) și de elementele pe care acesta le-a inclus în sistemul său, putem spune
că Reiki are o dimensiune religioasă mai profundă decât s-a crezut anterior. Pe
de altă parte, este limpede că Usui nu a avut niciodată intenția de a amesteca
Reiki cu dogmele religioase, ci dimpotrivă, de a-i elibera pe oameni de
acestea, și în același timp de a le pune la dispoziție o practică spirituală
care să nu contravină niciunei convingeri personale legate de Dumnezeu și de
univers.
Cei care doresc, au astăzi posibilitatea de a încorpora
practicile de Reiki preluate de Usui din Mikkyô, Shugendô
și din artele marțiale. După părerea mea, aceste elemente adaugă o dimensiune
spirituală sistemului Reiki, transformându-l dintr-un sistem de vindecare
instantanee ce se focalizează exclusiv asupra transferului de energie prin
intermediul mâinilor într-un sistem complet ce poate conduce la iluminarea
spirituală. Pentru a aprecia plenar beneficiile sistemului Reiki, noi trebuie
să aplicăm toate cele cinci elemente ale sistemului, care au rămas constante
indiferent de celelalte schimbări produse.
Cele
cinci elemente ale Reiki
Așa cum am afirmat mai sus, Reiki s-a transformat și a
evoluat în multe direcții de când a început să fie predat de Mikao Usui. El a
fost adaptat la cultura occidentală de Hawayo Takata, dar nici chiar adepții
acesteia nu au căzut de acord asupra unui singur sistem. Mulți dintre ei și-au
adăugat propriile lor idei personale.
Doar cinci idei originale au rămas valabile indiferent în
ce context este practicat Reiki. Consider foarte important să identificăm
aceste elemente, pentru a avea un sentiment al unității în această diversitate.
De altfel, aceste elemente sunt cele care diferențiază Reiki de alte forme de
vindecare spirituală. Cele cinci elemente sunt: Gokai, Kokyû Hô, Tenohira, Jumon și Shirushi, Reiju. Dintre
acestea, tehnicile respiratorii nu sunt în general predate la cursurile de
Reiki occidentale, dar cei care sunt familiarizați cu Chi Kung-ul sau cu yoga
cunosc beneficiile exercițiilor de respirație în lucrul cu energia. De aceea,
am inclus în această secțiune aceste exerciții, pentru ca doritorii să le poată
aplica.
Adeseori, practicanții Reiki nu sunt învățați importanța
conectării tuturor acestor elemente într-o singură practică completă. Așa cum
am mai spus, la cursurile rapide de învățare a Reiki se pune accentul pe
tehnicile de vindecare prin plasarea mâinilor pe corp. Altor elemente (cum sunt
preceptele) li se acordă o importanță minoră sau sunt predate ca și cum nu ar
avea nicio legătură cu pozițiile palmelor.
Numele japonez
|
Numele
occidental
|
Gokai
|
Cele cinci principii sau precepte spirituale
|
Kokyû Hô
|
Tehnici de respirație
|
Tenohira
|
Procesul de vindecare cu palmele
|
Jumon și
Shirushi
|
Simboluri și mantra-e
|
Reiju
|
Acordaje
|
În cartea lor, Arta
japoneză a Reiki, Bronwen și Frans Stiene afirmă că: Nu energia în sine
face ca acest sistem să fie unic, ci calea urmată. Majoritatea celor cinci
elemente pot fi aplicate separat, dar ele nu funcționează la apogeu decât dacă
adeptul lucrează singur. Singura excepție o constituie vindecarea cu palmele,
care poate fi aplicată inclusiv asupra altor persoane. Este evident că Usui a
avut intenția de a-și învăța adepții să aplice sistematic aceste elemente,
creându-și o practică de zi cu zi care să le combine pe toate. Fiecare element
îi predă adeptului anumite lecții. Prin urmare, prin practicarea tuturor,
acesta are la dispoziție o cale completă către iluminarea spirituală.
Ilustrație
Deasupra
Prin aplicarea unei practici zilnice care să includă mai
multe elemente integrate în mod armonios, calea către iluminare devine mult mai
ușoară.
Cele cinci
principii spirituale
Îmi amintesc că atunci când am învățat Reiki cu mulți ani
în urmă, mi s-a spus că Mikao Usui a scris un set de principii sau de precepte
spirituale (Gokai), după ce a lucrat
în Cartierul Cerșetorilor (vezi paginile 40-43), conform versiunii lui Hawayo
Takata a poveștii lui Usui. Instructorul ne-a spus că Usui a preluat cel mai
probabil aceste precepte pentru o viață echilibrată și împlinită dintr-un text
scris de Împăratul Meiji, deși unii maeștri cred că ele au derivat din
convingerile sale creștine. Dat fiind că la ora actuală se știe că Usui nu a
fost deloc creștin, putem renunța din start la această variantă. Deși este
foarte posibil ca preceptele să fi fost preluate într-adevăr din scrierile
Împăratului Meiji, adevărul este că ele reprezintă o formă nereligioasă a
preceptelor budiste, cum ar fi cele ale Căii cu Opt Etape. În sine, preceptele
nu sunt altceva decât niște linii directoare simple pentru o viață trăită
frumos.
Oricare ar fi sursa lor, îmi amintesc că instructorul
nostru a pus un accent minimal pe respectarea acestor precepte în cadrul
practicii Reiki. Ni s-a spus că recitarea zilnică a preceptelor și aplicarea
lor în viața de zi cu zi va avea efecte remarcabile asupra conștiinței noastre,
dar nu ni s-a predat nicio metodă de meditație asupra lor. Așa se preda la acea
vreme Reiki, iar instructorul nostru nu avea habar (cum nu avea nimeni) că Usui
își bazase întregul sistem pe aceste principii spirituale.
Importanța
principiilor
Preceptele spirituale stau la baza întregului sistem
Reiki. Mikao Usui a scris aceste principii ca un ghid al călătoriei spirituale
a adeptului. Toate celelalte elemente ale sistemului Reiki susțin aceste
principii. Practicantul trebuie să mediteze zilnic asupra lor dacă dorește să
înțeleagă cu adevărat ce este Reiki și să rămână focalizat asupra acestei
energii.
Există o serie de variante ale principiilor predate, dar
traducerea care urmează, făcută chiar după notele lui Mikao Usui de Chris Marsh
(traducerea apare în cartea Arta japoneză
a Reiki, de Bronwen și Frans Stiene) este după părerea mea cea mai frumoasă
prin simplitatea ei și cea mai apropiată de spiritul lui Usui. Acesta a lăsat
următoarele instrucțiuni:
Secretul atragerii fericirii și a multor binecuvântări,
remediul spiritual al tuturor bolilor
Aplică astăzi:
Nu te enerva.
Nu-ți face griji.
Fii smerit.
Fii onest în ceea ce faci.
Dă dovadă de compasiune față de tine însuți.
Aplică Gasshô în fiecare
dimineață și în fiecare seară. Focalizează-te asupra lui și recită-l.
Perfecționează-ți mintea și corpul.
Usui insistă mai întâi de toate asupra beneficiilor de
care putem avea parte prin aplicarea meditației asupra preceptelor, și anume
fericirea și eliberarea de suferință mentală, corporală și spirituală. El
recomandă în continuare o serie de sfaturi practice legate de postura de
meditație (Gasshô) și sugerează că aceste principii trebuie învățate pe
dinafară și repetate de două ori pe zi. În final, Usui descrie scopul suprem al
recitării preceptelor, care este perfecționarea minții și corpului.
Ilustrație
Deasupra
Această ilustrație a celor cinci principii spirituale
scrise în japoneză poate fi folosită ca ajutor vizual pentru focalizarea asupra
lor.
Posturile de
meditație
În scurtele directive pe care le-a lăsat (vezi pagina
60), Usui afirmă că meditația asupra celor cinci principii spirituale și
aplicarea sistemului Reiki conferă mari beneficii. El își instruiește
discipolii să recite de două ori pe zi preceptele, stând de preferință în
postura japoneză tradițională Seiza
(vezi paginile 78-79), cu mâinile în poziția Gasshô.
Ambele vor fi explicate și ilustrate în această secțiune.
Aproape orice practică spirituală are un număr de posturi
adoptate de adepți. Cel mai probabil, Usui trebuie să fi fost influențat de
pregătirea sa budistă și de cultura japoneză, care are o etichetă foarte
precisă a corpului, focalizată asupra acordării respectului. Dacă postura Seiza ți se pare prea dificilă, poți
aplica alte posturi de meditație (cum ar fi șezutul pe un scaun cu spătar sau
cu picioarele încrucișate la sol). Singurul lucru de care nu trebuie să uiți
este poziția Gasshô.
Poziția Gasshô
Poziția Gasshô constă în împreunarea
palmelor (chiar asta înseamnă cuvântul Gasshô în
traducere). În acest fel, cele două laturi ale corpului se unifică. Păstrarea
palmelor în aceeași poziție liniștește mintea și o focalizează. În plus,
poziția reflectă respectul față de ceea ce faci. Aplică postura Gasshô ori de câte ori meditezi asupra preceptelor, conform
instrucțiunilor lăsate de Usui.
1. Stai în genunchi, așezat sau în picioare, și ridică-ți
mâinile la nivelul inimii, apropiind palmele, ca și cum te-ai ruga.
2. Nu apăsa strâns palmele una de cealaltă, ci lasă un
mic spațiu între ele. Relaxează-ți mâinile.
Principiile
pregătirii
Aceste principii trebuie aplicate atunci când meditezi
asupra principiilor spirituale și când aplici exercițiile de respirație.
·
Cunoaște tehnica
sau principiul spiritual pe care intenționezi să le aplici.
·
Așează-te în Seiza (vezi paginile 78-79).
·
Relaxează-ți
corpul și eliberează-te de tensiuni.
·
Focalizează-te
asupra punctului Hara (vezi paginile 104-105).
·
Plasează-și
palmele în poziția Gasshô.
Principiul spiritual
nr. 1
Înainte de a medita asupra fiecărui principiu sau
precept, este foarte important să îți amintești că Usui ne instruiește să
aplicăm astăzi acest lucru. În acest fel, el ne invită să ne focalizăm asupra
momentului prezent. Occidentalii sunt familiarizați cu acest concept din
Programul celor 12 Pași de tratare a dependențelor. Această instrucțiune nu
numai că ne ajută să ne focalizăm mai bine asupra momentului prezent, dar ne și
facilitează acest lucru, căci este întotdeauna mai ușor să faci ceva pe moment
decât să te angajezi să faci lucrul respectiv o perioadă lungă de timp.
O autoare care ne oferă o explicație ușor diferită a
acestei idei este Louise Hay, care ne spune în cartea ei, Tu îți poți vindeca singur viața, că punctul de putere este situat
întotdeauna în momentul prezent. Evenimentele din viața noastră sunt create de
gândurile și de convingerile pe care le-am nutrit de-a lungul timpului, dar ele
există în trecut, iar astăzi le putem înlocui cu gânduri și convingeri
diferite, prin care ne putem crea o viață mai fericită.
Nu te enerva
Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina
60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici
exercițiile de respirație.
Aplică astăzi:
Nu te enerva.
Ca să putem medita asupra acestui precept, trebuie mai
întâi de toate să înțelegem natura mâniei. Cu siguranță, în timpul meditației
vor ieși la suprafață amintiri dureroase din perioadele când ți-ai pierdut
cumpătul sau când altcineva s-a enervat pe tine, iar corpul tău s-a tensionat
sub impactul furiei sale. Noi încercăm de regulă să evităm furia altor oameni,
dar nu suntem la fel de grijulii cu propria noastră iritare, acordându-ne
libertatea de a ne descătușa cum dorim furia.
Mânia tinde să apară atunci când trăim senzația că am
pierdut controlul asupra unei persoane sau a unei situații. Atunci când ne
enervăm pe o altă persoană, noi simțim că ne recâștigăm controlul asupra ei. De
bună seamă, este vorba de o percepție greșită. În realitate, noi ne pierdem
controlul asupra noastră.
Dacă îți vei observa mânia chiar în timp ce se manifestă,
vei constata că aceasta reflectă un aspect personal care necesită atenția ta,
și nu atât un defect al persoanei pe care te enervezi. Oamenii pe care îi
atragem în viața noastră acționează ca niște oglinzi. De aceea, privește-i cu
atenție pe cei care te irită, căci ei reflectă anumite aspecte personale de
care nu ești conștient. Devino observatorul mâniei tale înainte de a-i da curs,
și astfel vei înțelege că nu ai niciun motiv să te enervezi.
Ilustrație
Stânga
Atunci când ne descătușăm mânia, noi simțim nevoia de a
ne recâștiga controlul asupra altor persoane, dar în realitate ne pierdem
autocontrolul.
Principiul
spiritual nr. 2
Este o idee bună să plasezi o hârtie pe care ai notat principiile
spirituale într-un loc în care să le poți vedea în fiecare zi, spre exemplu pe
frigider. Alternativ, le poți nota cu un scris artistic pe o hârtie specială,
le poți adăuga ilustrații și le poți înrăma. Le poți plasa de asemenea în mai
multe locuri din casă, inclusiv la birou, astfel încât să îți reamintești tot
timpul de ele.
Poți rosti preceptele cu voce tare sau în sinea ta.
Avantajul rostirii lor cu voce tare constă în faptul că acest lucru te va ajuta
să stabilești o conexiune mai puternică cu semnificația lor, la fel cum
incantarea mantra-elor cu voce tare
te ajută să beneficiezi inclusiv de vibrațiile sonore ale sunetelor lor (vezi
paginile 88-89).
Nu-ți face griji
Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina
60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici
exercițiile de respirație.
Aplică astăzi:
Nu-ți face griji.
Îngrijorarea este o stare de spirit cvasi-permanentă.
Toată lumea se teme de ceva, iar unii oameni sunt veritabili campioni ai
grijilor, nevăzând decât norii întunecați din zare, indiferent cât de puternic
strălucește soarele pe cer. Grijile generează un stres nenecesar, și de multe
ori noi confundăm exprimarea grijilor față de altcineva cu interesul nostru
față de el. În realitate, grijile nu reprezintă o dovadă de iubire, ci o
manifestare a temerilor noastre lăuntrice, orientate către alții.
De asemenea, atunci când ne facem griji, noi nu mai trăim
în prezent, ci ne proiectăm în viitor. Este posibil să nu se întâmple
niciodată, spune pe bună dreptate zicala, dar atunci când ne facem griji, noi
ne temem că o să se întâmple exact acest lucru. Grijile ne privează astfel de
pacea interioară și reprezintă o pierdere de timp și de energie.
Ele arată că ne-am pierdut credința și nu mai putem vedea
imaginea de ansamblu sau adevărul din fața nasului nostru. Noi ne facem griji
legate de viitor și încercăm să îl controlăm pentru a ne proteja de durere, în
loc să îl lăsăm să se desfășoare în mod natural, aducându-ne experiențe noi,
mai presus de tot ce ne putem imagina la ora actuală.
Dar cel mai mult ne facem griji deoarece ne temem că
această lume nu este caracterizată de abundență și suntem convinși că trebuie
să luptăm pentru orice ne dorim. Alege un motiv de îngrijorare și practică
astăzi detașarea de el. Cere-i Universului să te ajute și ai încredere că
acesta îți va răspunde oferindu-ți ce i-ai cerut. Nu-ți mai pierde timpul
făcându-ți griji.
Ilustrație
Dreapta
Atunci când ne facem griji, noi trăim mai degrabă în
viitor decât în prezent. Ai încredere că Universul te va sprijini în tot ceea
ce îți propui.
Principiul
spiritual nr. 3
Scopul acestor principii este de a te ajuta să îți
trăiești viața adoptând o atitudine corectă. Oamenii avansați din punct de
vedere spiritual au integrat deja aceste principii în viața lor. Ei le aplică
la fel de natural cum respiră. Celor mai mulți dintre oameni trebuie să li se
reamintească însă de ele, căci nu au tendința naturală de a le transpune în
practică. Unele din aceste principii vor rezona mai mult cu tine decât altele,
și merită să analizezi de care te simți mai atras și de care nu. Întreabă-te
dacă nu cumva principiile care te atrag cel mai puțin sunt chiar cele care
necesită cea mai mare atenție din partea ta.
Fii smerit
Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina
60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici
exercițiile de respirație.
Aplică astăzi:
Fii smerit.
Din păcate, smerenia sau umilința a ajuns să capete
conotații negative în limbile occidentale. De aceea, atunci când meditezi
asupra acestui precept, este posibil ca acestea să fie primele care îți trec
prin minte. Un om smerit este considerat a fi modest, blând și o persoană care
îi pune pe ceilalți mai presus decât pe sine. Unii asociază chiar umilința cu sărăcia
și lipsa de privilegii, sau și mai rău, cu servitutea. Noi am ajuns să trăim
într-o societate care îi prețuiește mai presus de orice pe cei care se
realizează în detrimentul altora, și aproape deloc pe cei care se pun în slujba
semenilor lor.
Ilustrație
Stânga
Esența smereniei este recunoștința. În fiecare zi, la
trezire, exprimă-ți recunoștința pentru toate lucrurile bune din viața ta.
De aceea, noi preferăm să nu ne asociem în niciun fel cu
smerenia, pe care o echivalăm cu ratarea sau eșecul. Pe de altă parte, dacă
analizăm viața liderilor spirituali, a marilor filozofi și oameni de știință,
sau a tuturor celor care lucrează în favoarea binelui suprem al umanității,
constatăm inevitabil că aceștia împărtășesc harul smereniei, care îi face să
strălucească cu atâta putere.
A fi smerit nu înseamnă a cultiva falsa modestie sau a te
forța să devii invizibil. Acest tip de comportament este mai degrabă
egocentric. Esența smereniei este recunoștința.
De aceea, atunci când te trezești, spune mulțumesc
pentru viața care ți-a fost dăruită, cu tot ce conține ea, și pentru
oportunitatea de a mai trăi încă o zi. Recunoștința față de Univers pentru tot
ce îți oferă (lucruri bune și rele), inclusiv pentru persoanele din viața ta,
îți va conferi o stare de pace interioară și va atrage în viața ta abundența. A
fi smerit înseamnă a-ți accepta adevărul sinelui interior și a trăi la unison
cu acest adevăr.
Principiul
spiritual nr. 4
Dacă ți-ai propus să introduci preceptele Reiki în viața
ta, gândește-te pe care dintre ele le aplici deja. Ești conștient de acestea?
Le poți nota în scris? Acest exercițiu este interesant, căci marea majoritate a
oamenilor cred că se conduc după anumite principii directoare, dar nu le este
foarte clar ce rol joacă acestea în viața lor de zi cu zi, iar uneori nu sunt
tocmai sinceri cu ei înșiși în privința regulilor pe care le aplică în viața
lor.
Fii onest în ceea
ce faci.
Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina
60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici
exercițiile de respirație.
Aplică astăzi:
Fii onest în ceea ce faci.
Acesta este principiul pe care îl înțeleg cel mai puțin
oamenii. La prima vedere, el pare să se refere la atitudinea față de muncă, de
pildă față de serviciu. Personal, înclin să cred însă că îi putem da o
interpretare mult mai largă, principiul sugerându-ne să ne analizăm
comportamentul în toate domeniile vieții de zi cu zi.
Dacă reflectezi asupra semnificației acestui principiu,
întreabă-te ce calități asociate cu onestitatea sunt cele mai importante pentru
tine. Propune-ți să aplici această calitate în tot ceea ce spui și ce faci,
indiferent de felul în care i-ar putea afecta ea pe alții. Întreabă-te dacă
onestitatea ta nu ia uneori o formă de orgoliu egotic.
Dar mai presus de orice, acest principiu ne cere să fim
onești cu noi înșine. De multe ori, noi nu facem acest lucru. Spre exemplu, ne
tratăm cu indulgență atunci când facem lucruri pe care nu le tolerăm la alții.
Atunci când neglijăm practica Reiki, noi ne înșelăm și ne mințim singuri. La
fel și atunci când nu ne urmărim pasiunile, ci facem ceea ce credem că așteaptă
alții de la noi. Fii onest în tot ceea ce faci în viață, nu doar la serviciu,
și gândește-te la domeniile în care ai putea fi mai cinstit cu tine însuți și la
ceea ce trebuie să faci în acest scop.
Lucrul cu oglinda
O metodă practică de a lucra cu onestitatea este lucrul
cu oglinda. Privește-te în oglindă și spune cu voce tare un lucru pe care îl
admiri la tine. Spre exemplu, spune: Merit să fiu iubit. Cum te simți? Ai
simțit vreun disconfort atunci când ai rostit aceste cuvinte? Fii onest cu tine
însuți, acceptă ceea ce simți și schimbă-ți atitudinea dacă este cazul.
Ilustrație
Dreapta
Este foarte important să învățăm să fim onești cu noi
înșine înainte de a fi onești cu ceilalți.
Principiul
spiritual nr. 5
Integrarea celor cinci principii spirituale în viața ta
necesită autodisciplină în cultivarea unei practici zilnice. Între altele,
înseamnă de asemenea să te accepți așa cum ești cu iubire. Dacă îți sesizezi un
defect, nu reacționa prin vinovăție și rușine. În orice om există o umbră,
după cum o numesc psihologii, care trebuie să fie recunoscută. Din păcate, cei
mai mulți dintre oameni preferă să o ignore sau să o trateze ca pe un inamic.
Cu cât ne luptăm însă mai abitir cu acest aspect al ființei noastre, cu atât
mai slabe sunt șansele de a ne iubi pe noi înșine, și implicit de a-i iubi pe
alții. Notează-ți convingerile negative legate de sine și întreabă-te cine ți
le-a inoculat și dacă ai vreun motiv real să continui să te cramponezi de ele.
Dă dovadă de
compasiune față de tine însuți.
Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina
60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale și când practici
exercițiile de respirație.
Aplică astăzi:
Dă dovadă de compasiune față de tine însuți.
Observă faptul că noi suntem instruiți mai întâi de toate
să dăm dovadă de compasiune față de noi înșine. Noi nu putem iubi cu adevărat
pe altcineva decât dacă suntem capabili să ne iubim pe noi înșine. Din păcate,
de multe ori ne este foarte dificil să ne iubim pe noi înșine, căci există
atâtea aspecte care ne displac la noi. Esența stării de compasiune sunt
acceptarea și iertarea tuturor acestor aspecte pe care le considerăm
imperfecte.
Prețuirea contribuției pe care și-o aduc alți oameni la
derularea vieții noastre ne ajută să ne manifestăm compasiunea față de aceștia.
În această categorie intră inclusiv cei care ne fac probleme, care ne irită sau
care reprezintă o sursă de griji. Meditația asupra scopului divin al durerii și
al bucuriei în viață te va ajuta să devii mai plin de compasiune și să te simți
una cu tot ceea ce există.
Afirmații
Atunci când repetăm în mod regulat o afirmație, noi dăm
dovadă de compasiune și de voința de a ne schimba în bine.
Gândește-te la ceea ce dorești să schimbi în viața ta. Fă
o introspecție profundă și descoperă convingerile care te împiedică să
efectuezi schimbările dorite. Notează apoi pe o foaie de hârtie afirmațiile
care te pot elibera de aceste convingeri. Spre exemplu, dacă te simți nesigur,
notează o afirmație de gen: Universul mă susține și mă protejează întotdeauna.
Ilustrație
Stânga
Atunci când ne iubim, ne iertăm și ne acceptăm pe noi
înșine, ne este mult mai ușor să ne manifestăm compasiunea față de alți oameni.
Tehnici de
respirație
Respirația este esențială pentru existența noastră. Noi
putem trăi fără apă sau hrană zile la rând, dar nu putem rezista mai mult de
câteva minute fără să respirăm. La naștere, prima respirație a copilului
coincide cu primul moment în care acesta atrage în corpul său o energie care nu
provine de la mamă. Aerul este principala sursă de energie, iar respirația este
mecanismul prin care ne aprovizionăm cu aceasta. Și totuși, puțini oameni se
gândesc la acest proces, dacă nu au probleme respiratorii. Aproape nimeni nu se
gândește la efectul pe care îl are respirația asupra sistemelor sale
fiziologice. Pentru el, respirația este ceva natural, un proces pe care îl
practică până când moare.
Starea noastră de spirit și starea de sănătate a
sistemului nostru nervos influențează dramatic respirația, și viceversa. Atunci
când suntem supărați sau îngrijorați, pieptul pare să ni se îngusteze, iar
respirația noastră devine superficială și rapidă. Din acest motiv, corpul nu
primește suficient oxigen, iar respirația devine încă și mai rapidă, din
dorința de a primi într-o mai mare măsură acest element esențial. Apare astfel
starea de hiperventilație, care poate cauza amețeală și leșin, fiind asociată
frecvent cu atacurile de panică.
Stările de anxietate influențează de asemenea capacitatea
energiei Ki de a circula lin prin corp și de a atrage mai multă energie în
acesta. Prin folosirea tehnicilor de respirație, noi ne putem încetini
respirația, îmbunătățindu-ne astfel circulația energiei Ki prin corp și
amplificându-ne cantitatea de energie.
Tehnicile de respirație predate de Usui sunt numite în
limba japoneză Kokyu Ho. Respirația controlată este practicată în yoga și în
Chi Kung pentru autovindecare, iar în artele marțiale pentru ridicarea energiei
pe nivelele superioare.
Expirația
Una prin procedurile de prim ajutor recomandată
persoanelor care suferă de un atac de hiperventilație este respirația într-o
pungă de hârtie pe care să o umple cu aerul expirat. Explicația este simplă: în
timpul hiperventilației trebuie să expirăm mai mult, chiar dacă instinctul ne
spune să inspirăm mai adânc. De aceea, exercițiile care urmează vor pune un
accent mai mare pe expirație. Unul din aceste exerciții este metoda clasică de
respirație practicată în Chi Kung (vezi paginile 76-77). Această expirație
prelungită ajută corpul să se relaxeze. De multe ori, noi oftăm ușurați
atunci când respirația reflectă starea de relaxare mentală pe care o
experimentăm.
Ilustrație
Dreapta
Tehnicile de respirație sunt neprețuite, căci ne ajută să
ne îmbunătățim circulația energiei Ki și să ne amplificăm energia.
Exercițiul de
respirație nr. 1
Acest exercițiu de bază, preluat din Chi Kung, te va
ajuta să respiri mai lent și mai adânc. Înainte de a începe, numără de câte ori
respiri pe minut. Un om obișnuit respiră în medie de 16 ori pe minut, dar prin
practicarea regulată a acestui exercițiu respirația se poate reduce la cinci
cicluri (sau chiar mai puține) pe minut. Totuși, începătorii și oamenii care au
dificultăți respiratorii nu ar trebui să forțeze aceste schimbări. Continuă să
practici în mod regulat și schimbările se vor produce într-un ritm natural.
Nu-ți ține niciodată respirația în încercarea de a-ți încetini ritmul
respiratoriu.
Este util să îți plasezi mâinile pe abdomen sau pe piept,
pentru a simți mai bine mișcarea suflului tău. Poți practica acest exercițiu în
picioare sau culcat, ori în postura Seiza
(vezi paginile 78-79).
Dacă vei practica în mod regulat această tehnică, vei
descoperi că vei respira din ce în ce mai des în această manieră, în mod
natural, fără a trebui să te concentrezi sau să faci ceva special în această
direcție.
1. Începe prin a expira pe nas. La sfârșitul expirației,
contractează-ți mușchii stomacului. Vei simți cum mușchiul diafragmei se ridică
în sus, silind și ultimele molecule de aer să iasă din plămâni. Expiră cât de
adânc poți fără să forțezi, până când îți simți plămânii complet goi.
2. În continuare, relaxează-ți mușchii stomacului și lasă
aerul să îți pătrundă în plămâni. Simte cum abdomenul tău se umflă ca un balon
sub palmele tale. Nu forța acest proces pentru a nu genera tensiuni, perturbând
astfel efectul benefic al tehnicii. Dacă îți simți plămânii plini la capacitate
maximă, expiră din nou, repetând pasul 1.
Avertisment
Nu practica excesiv de mult această tehnică la început.
Începe cu trei respirații o dată și crește gradual numărul de repetiții.
Postura pentru
respirație
Respirația energiei Ki îmbunătățește distribuția
substanțelor nutritive în interiorul corpului și accelerează eliminarea
toxinelor. În plus, ea fortifică ficatul, rinichii și sistemul imunitar.
Postura afectează în mod semnificativ calitatea respirației. Dacă suferi de
astm sau în cazul în care cunoști pe cineva care suferă de această boală, ai
remarcat probabil că în timpul unui atac de astm persoana are tendința să își
ridice umerii și să își curbeze coloana, fapt care închide pieptului,
îngreunându-i și mai mult respirația. De multe ori, corpul tinde să păstreze
această postură chiar și după ce atacul de astm a trecut, fapt care contribuie
la înrăutățirea condiției.
Deschiderea pieptului (prin coborârea umerilor și
tragerea lor în spate, prin practica regulată a poziției Seiza sau a exercițiilor care întind acești mușchi) este
fundamentală pentru îmbunătățirea calității respirației și a energiei care
circulă prin organism.
Postura Seiza
Această postură ajută energia că circule ascendent de-a
lungul coloanei vertebrale și centrul inimii să rămână deschis.
1. Îndoaie-ți ușor picioarele și plasează genunchiul
drept la sol.
2. În continuare, coboară-ți și celălalt genunchi, astfel
încât degetele mari să se atingă ușor. Genunchii ar trebui să se afle la o
distanță de aproximativ 20 cm unul de celălalt.
3. Așează-te pe glezne. Spatele trebuie să fie drept și
ochii relaxați, dar focalizați înainte.
O alternativă
pentru această postură
Această postură este susținută cu greutate de către
occidentali o perioadă mai lungă de timp. De aceea, dacă îți simți mușchii
tensionați, plasează o pernă în spatele genunchilor.
Exercițiul de
respirație nr. 2
Scopul acestei tehnici este de a focaliza mintea în
punctul Hara (vezi paginile 104-105), contribuind astfel la întărirea acestuia.
Nu merită să practici doar ocazional aceste exerciții de respirație.
Adevăratele lor beneficii sunt realizate numai prin practicarea lor regulată,
căci efectele exercițiilor evoluează în timp.
La început este posibil să experimentezi schimbări la
nivel fizic și emoțional, urmate de modificări ale percepției energiei. Acestea
variază de la om la om; de acea, nu trebuie să te aștepți la anumite efecte
precise. Oricum, aceste schimbări nu reprezintă decât vârful aisbergului.
Practica regulată te va ajuta să înțelegi ce se ascunde sub această suprafață.
La început îți va fi greu să îți vizualizezi energia
dilatându-se în întregul corp. În acest scop, va trebui să îți stabilești
intenția mentală clară de a-ți dilata câmpul energetic, astfel încât acesta să
umple spațiul fizic din interiorul și chiar din jurul corpului tău. Nu trebuie
însă să faci o forțare în această direcție, căci ea va anihila efectele
exercițiului.
La fel ca în cazul celorlalte exerciții, avansează lent
în practica ta, iar dacă simți o stare de amețeală, fă o pauză de 5-10 minute,
iar apoi reia exercițiul.
Înainte de a începe, reamintește-ți principiile
pregătirii (vezi pagina 60).
1. După efectuarea posturii Gasshô (vezi pagina 61), plasează-ți mâinile pe genunchi, cu
palmele în sus.
2. Începe cu un exercițiu de expirație prelungită, la fel
ca cel predat mai sus (vezi paginile 76-77). În acest fel, vei elimina aerul
stătut din plămâni. Inspiră pe nas și respiră abdominal (nu toracic sau
clavicular), imaginându-ți că îți umpli abdomenul cu energie. Simte cum
abdomenul ți se umflă efectiv, la fel ca în timpul exercițiului nr. 1.
3. Atunci când expiri, vizualizează dilatarea câmpului
energetic care îți umple întregul corp, inclusiv spațiul din jurul acestuia. În
acest scop, nu te focaliza foarte mult asupra aerului care îți iese pe nas, cât
asupra punctului Hara, conștientizând sursa de energie de la acest nivel și
dilatarea acesteia.
4. Încheie exercițiul readucându-ți palmele în poziția Gasshô.
Exercițiul de
respirație nr. 3
Această tehnică de respirație este ceva mai avansată,
fiind similară anumitor exerciții pranayama din yoga, cum ar fi respirația
pe nări alternative. Scopul tehnicii este de a unifica cele două părți laterale
ale corpului și de a crea un simț al identității unificat. În plus, ea îți va
dezvolta sensibilitatea la nivelul palmelor, lucru extrem de util atunci când
vei lucra cu energia vindecătoare.
Începe prin a aplica principiile pregătirii (vezi pagina
60). Acestea te ajută să te pregătești în vederea exercițiului, ajutându-te să
pătrunzi într-un spațiu interior special.
Respirația
dificilă
Oamenii care au probleme respiratorii sunt foarte
conștienți de respirația lor.
Când eram adolescentă, tata m-a învățat să practic
exerciții yoghine de respirație, pentru a-mi ușura astmul. Când am ajuns la
anii de adult, această afecțiune mi s-a vindecat, iar după ce am învățat
metodele de respirație din Chi Kung, de control și de prelungire a expirației,
îmbunătățirea stării mele de sănătate a fost și mai evidentă. În combinație cu
Reiki, aceste exerciții îi pot ajuta să respire mai ușor pe cei care au
probleme respiratorii.
1. Stai cu spatele drept, fie în postura Seiza (vezi paginile 78-79), fie pe un
scaun (cu sau fără spătar), plasează-ți mâinile în postura Gasshô (vezi paginile 62-63) și menține această poziție.
Focalizează-ți atenția asupra punctului Hara (vezi paginile 104-105) și rămâi
concentrat la acest nivel.
2. Atunci când inspiri, nu urmări traseul aerului prin
nări, către abdomen, ci vizualizează cum energia îți intră prin palme, curgând
prin brațe și adunându-se în punctul Hara. Pe măsură ce vei avansa cu practica,
vei ajunge să simți efectiv energia, nu doar să ți-o imaginezi.
3. Pe expirație, deplasează energia în sens invers,
astfel încât să iasă prin palme.
Repetă procesul, crescând gradual numărul de runde, la
fel ca în cazul celorlalte exerciții. Dacă nu reușești să simți fluxul
energiei, nu-ți bate capul, întrebându-te dacă practici sau nu corect
exercițiul. Ai încredere în tine însuți.
Vindecarea cu
palmele puse pe corp
Toți oamenii își folosesc instinctiv palmele pentru a se
vindeca. Atunci când atingem pe cineva pentru a-l liniști, când îl îmbrățișăm
sau îl sărutăm pentru a-i face durerea să-i treacă, noi aplicăm practic
confortul atingerii și îi transmitem energia de care are nevoie pentru a se
vindeca. Toți cei care lucrează cu energia cunosc acest proces. Cei care nu
lucrează nu realizează decât în mică măsură (sau deloc) că în spatele
instinctului lor de a atinge persoana sau animalul care suferă se ascunde o
forță mai mare decât cred ei.
Foarte mulți oameni știu că dacă își pun palmele pe
stomac atunci când îi doare simt o anumită alinare. Uneori, mâinile li se
încălzesc, fără ca ei să înțeleagă de ce. Nu se pune problema că au un talent
special; orice om poate transmite energie (lui însuși sau altora) prin plasarea
palmelor pe corp.
Tehnica plasării palmelor pe corp în scopul vindecării
este o tradiție pe care o putem regăsi în aproape toate culturile și
societățile lumii. Unii cred că vindecătorii au un har special de la Dumnezeu.
Este adevărat că există terapeuți spirituali sau intuitivi capabili să extragă
suficientă energie vindecătoare direct de la sursă, fără a se antrena într-o
practică de gen Reiki, dar marea majoritate a oamenilor își folosesc propria
energie atunci când își plasează palmele pe propriul corp sau pe corpul altor
persoane cu scopul de a se/le vindeca. Pe termen lung, acest lucru le
secătuiește energia Ki și poate chiar conduce la boală. De aceea, este
important să învățăm o practică de gen Reiki.
Racordează-te la
fluxul rapid de energie
Tehnica Reiki de vindecare cu palmele, sau mai simplu,
vindecarea cu palmele, după cum este tradus cuvântul japonez Tenohira, nu reprezintă nici pe departe
singurul sistem de transmisie a energiei vindecătoare. Ceea ce o face să fie
unică este simplitatea cu care poate fi învățată metoda. Prin comparație cu
alte practici, energia Reiki poate fi accesată pe loc de către practicant. În
plus, energia curge foarte rapid și foarte abundent, fiind receptată ca atare
de către majoritatea oamenilor încă de la primul acordaj (vezi paginile 96-97).
De asemenea, ea poate fi accesată instantaneu de către practicant, prin simpla
manifestare a intenției. Din acest punct de vedere, ea reprezintă o practică
ideală pentru marea majoritate a oamenilor.
Reiki
Stânga
Adeseori, atunci când reconfortăm pe cineva printr-o
îmbrățișare sau printr-o simplă atingere, noi ne folosim fără să știm palmele
pentru a vindeca.
Vindecarea
tradițională cu palmele în sistemul Reiki
Mikao Usui nu a adăugat tehnica de vindecare cu mâinile
la sistemul său decât în anii din urmă. La ora actuală, acesta este elementul
cel mai răspândit al practicii Reiki. Vindecarea cu mâinile era o practică
foarte populară în Japonia în perioada în care Usui și-a creat sistemul, și
potrivit cărții Arta japoneză Reiki, a
lui Bronwen și Frans Stiene, unul din adepții lui Usui, Eguchi Toshihiro, era
implicat într-un grup care lucra cu această formă de vindecare. Mai târziu, el
a publicat un ghid al pozițiilor mâinilor pentru vindecare, în anul 1930, cu
doar patru ani înainte de moartea lui Usui. La ora actuală se știe că și alți
adepți au publicat manuale similare.
Când Usui a început să predea vindecarea cu mâinile, el a
recomandat-o ca metodă de prim ajutor. Este posibil ca acest lucru să reflecte
o experiență timpurie a sa cu energia, cum ar fi oprirea sângerării degetului
când a coborât de pe munte. Informațiile oferite de adepții lui rămași în viață
ne sugerează că Usui nu a aplicat o metodă foarte bine structurată de vindecare
cu mâinile, care să trateze întregul corp, ci s-a focalizat îndeosebi asupra
capului și asupra acelor părți corporale care aveau nevoie de vindecare la
momentul respectiv. Acest lucru ne face să credem că primii lui adepți erau
avansați și cunoșteau inclusiv alte practici ezoterice, neavând nevoie de o
tehnică bine structurată.
Pozițiile palmelor
Pe măsură ce Usui a început să predea din ce în ce mai
mult unor adepți profani, el și-a dat seama că era necesară o metodă mai
formală de vindecare, așa că i-a cerut adeptului său Chujiro Hayashi să
stabilească un set sistematic de poziții ale palmelor pentru tratarea
întregului corp. Cel mai probabil, el i-a cerut lui Hayashi acest lucru
datorită profesiei medicale a acestuia.
Nu este exclus ca aceste poziții ale palmelor să fi fost
modificate mai târziu de Hawayo Takata, fapt care nu afectează eficacitatea
sistemului. Cu siguranță, focalizarea procesului de vindecare asupra chakra-elor, și nu asupra punctului
Hara, a fost introdusă abia prin anii 80, fiind o interpretare pur occidentală
a lucrului cu sistemul Reiki. Ea nu a fost predată de Takata.
Pozițiile palmelor pot varia de la o școală de Reiki la
alta, dar așa cum știu practicanții experimentați, regulile descrise nu
reprezintă decât un ghid. Esența practicii constă în permisiunea acordată
înțelepciunii energiei să îți călăuzească mâinile. (Vezi Partea a patra a
cărții pentru ghidul pas cu pas al pozițiilor palmelor.)
Ilustrație
Dreapta
Vindecarea cu mâinile a fost adăugată târziu sistemului
Reiki, dar la ora actuală a devenit elementul cel mai larg răspândit al
practicii.
Mantra-ele
O mantra este
alcătuită din cuvinte sau sunete repetate în timpul meditației. Mantra-ele sunt asociate îndeosebi cu
practicile religioase și spirituale orientale. Una din cele mai faimoase mantra-e, aplicată deopotrivă de oamenii
religioși și de cei nereligioși, este Om
mane padme hum, principala mantra
a budiștilor tibetani.
Repetarea unei mantra-e
stă inclusiv la baza Meditației Transcendentale, o practicată foarte larg
răspândită în lume. Adepții budismului japonez Nichiren Shoshu, o altă practică
ce a devenit foarte populară în Occident, repetă mantra Nam myoho renge kyo în
ritualurile lor zilnice. În sufism, ramura mistică a islamului, adepții repetă Allah-hu.
Combinarea puterii cuvântului cu focalizarea asupra
incantației și respirației face ca repetiția mantra-elor să genereze efecte foarte puternice asupra
practicanților. Dacă practica este regulată, aceștia au acces la revelații
spirituale și ajung să se simtă conectați cu universul.
Reiki își are propriile sale mantra-e. De regulă, acestea sunt predate ca fiind numele celor
patru simboluri introduse pe nivelele Gradelor Doi și Trei. În realitate, ele
nu sunt strict vorbind nume. În limba japoneză sunt numite Jumon, care înseamnă sunet ce invocă o
vibrație cosmică foarte specifică. Mai sunt numite și Kotodama, care înseamnă cuvinte încărcate cu spirit.
Mantra-ele Reiki, pe care le voi abrevia folosind indicativele CKR (vezi paginile 166-167), SHK (vezi paginile
168-169), HSZSN (vezi paginile 170-171) și DKM (vezi paginile 190-191), provin
dintr-o combinație de origini șintoiste și budiste. Nu voi scrie aceste mantra-e în forma lor neabreviată, căci
orice om care a atins nivelul de practică necesar le va recunoaște și va ști să
le aplice atunci când vor apărea în exerciții.
Incantațiile
Dacă dorești să practici repetarea mantra-elor, aplică următorul procedeu. mantra-ele au o eficiență maximă atunci când sunt repetate cu voce
tare. De aceea, găsește un spațiu în care să nu fi deranjat. Lucrează cu o mantra pe rând timp de 3-6 luni, astfel
încât să te familiarizezi cu vibrația și cu efectele sale. Repetă acest
exercițiu atât timp cât te simți confortabil, dar nu uita că este nevoie de
timp pentru a ajunge să percepi vibrația interioară a mantra-elor.
Exercițiu de
aplicare a mantra-elor
Meditația de focalizare asupra unui sunet capătă o
eficiență maximă atunci când corpul se află în poziție verticală, cu coloana
dreaptă.
1. Așează-te în postura Seiza sau pe un scaun.
2. Plasează-ți palmele pe genunchi și relaxează-te. Dacă
preferi, le poți uni în poziția Gasshô.
3. Inspiră pe nas și atrage energia în punctul Hara. Pe
expirație, rostește mantra clar și
corect.
Poemele Waka japoneze
Chiar dacă la ora actuală Japonia este cunoscută
îndeosebi pentru exportul de mașini, de console de jocuri video și de benzi
desenate Manga, unul din cele mai
durabile exporturi culturale ale sale rămân poemele. Tradiția poeziei și a
caligrafiei în rândul claselor superioare există de secole în Japonia. Dat
fiind că s-a născut în clasa samurailor, Usui trebuie să fi fost educat de mic în
această tradiție a compunerii de poeme pentru exprimarea emoțiilor, comemorarea
unui eveniment sau observarea naturii. De aceea, el a recomandat stilul de
poezie numit Waka, lucru necunoscut
până recent în rândul practicanților Reiki, dar care tinde să devină din ce în
ce mai popular.
Pentru a-și ajuta adepții să își accelereze creșterea
spirituală, Usui a folosit o selecție de Waka
inspiraționale scrise de Împăratul Meiji. Acestea se găsesc în cartea Spiritul Reiki, de Walter Lubeck, Frank
Arjava Petter și William Rand. Pe pagina alăturată poți găsi două exemple de Waka scrise de Împăratul Meiji, în
traducerea lui Inamoto Hyakuten.
Aceste Waka pot
fi folosite în practica meditației, în locul principiilor spirituale, sau pot
fi incantate ca o mantra. Usui și-a
încurajat adepții să recite sau să cânte Waka
până când îi sesizează esența.
O sugestie pentru dezvoltarea practicii tale Reiki ar fi
să scrii tu însuți propriile tale Waka.
Waka tradiționale nu erau scrise în rime, și nici măcar în versuri, ci
foloseau unități și fraze. Structura unui poem este alcătuită de regulă din
cinci rânduri de câte 5, 7, 5, 7, și 7 silabe, deși exemplul de pe pagina
următoare, un poem intitulat Cer, are două rânduri cu câte opt silabe
fiecare.
Ținerea unui
jurnal Reiki
Timp de foarte mulți ani, mi-am încurajat cursanții să
țină un jurnal Reiki, îndeosebi în primele trei săptămâni de după curs. Ținerea
unui jurnal poate fi privită ca o formă de meditație. De aceea, nu pot decât să
încurajez pe oricine să își descrie gândurile și sentimentele în scris. Metoda
este neprețuită pentru eliminarea gândurilor negative și pentru manifestarea
creativității sufletului. Deși poți folosi orice caiet ca jurnal Reiki, merită
să îți onorezi gândurile alegând unul special, care să îți ofere o anumită
desfătare vizuală și să te inspire să scrii în el.
Asamidori
sumiwataritaru ohzorano, Hiroki onoga kokoro to mogana (Ten)
Ca un cer senin
de culoare verde, mi-aș dori ca inima mea să fie la fel de vastă (Cer)
Akino yono
tuskiwa mukashini kawarenedo yoni nakihito no ooku narinuru (Tsuki)
În timp ce luna
de pe cerul toamnei rămâne pururi neschimbată, în această lume numărul celor
decedați a crescut (Luna)
Traducerea: Inamoto Hyakuten
Folosirea
universală a simbolurilor
Simbolurile au fost folosite în toate culturile încă din
cele mai vechi timpuri, precedând cuvintele scrise. Ele au o putere ce o
surclasează pe cea a cuvintelor, având o multitudine de semnificații ce se
adresează intelectului, emoțiilor și sufletului. Multe simboluri care continuă să
își exercite influența în zilele noastre își au originea în culturile antice,
care le foloseau în artă și în ritualurile religioase.
De multe ori, noi nu putem exprima în cuvinte
semnificația unui simbol, dar suntem conștienți că acesta ne vorbește, deși nu
îi putem înțelege semnificația decât cu inima, nu cu mintea. Simbolurile ne
provoacă să transcendem semnificațiile evidente, și de multe ori cele mai
simple dintre ele au semnificațiile cele mai complexe.
Unele simboluri par să aibă o specificitate culturală,
dar la fel ca în cazul convingerilor religioase, dacă privim imaginea de
ansamblu constatăm că ele se regăsesc inclusiv în alte culturi, având o
semnificație universală, chiar dacă forma pe care o iau variază ușor. Un astfel
de exemplu este crucea, care poate apărea în diferite forme (vezi ilustrațiile
de pe pagina alăturată).
Crucea
Crucea este asociată în principal cu creștinismul, fiind
unul din cele mai puternice simboluri universale, inclusiv datorită răspândirii
acestei religii. Un alt exemplu de cruce este cea celtică, a cărei formă
unifică simbolul crucii cu cel al cercului. Avându-și originea într-o religie
mult mai veche, ea simbolizează unitatea dintre principiul masculin și cel
feminin. Cercul reprezintă energia procreatoare feminină, iar crucea energia
masculină. Ankh-ul egiptean
reprezintă cheia dezlegării misterelor cerului și pământului. La fel ca în
cazul crucii celtice, forma lui combină energia masculină cu cea feminină.
Ambele cruci sunt anterioare apariției crucii creștine.
Spirala
Un alt simbol care apare de-a lungul multor culturi și
care prezintă un interes special în Reiki este cel al spiralei. Spiralele și
buclele nesfârșite sunt evidente cu deosebire în decorațiunile celtice. Spirala
simbolizează mișcarea energiei, iar buclele nesfârșite reprezintă eternitatea.
În tradiția yoghină, energia kundalini care
conduce la iluminare este simbolizată de un șarpe încolăcit, cu alte cuvinte,
de o spirală.
Se crede de asemenea că toate formele de energie curg în
spirală, fapt care evocă din nou energia solară și cea lunară, sau masculină și
feminină. Conceptul străvechi al spiralei care reprezintă forța vieții este
confirmat de descoperirea recentă a ADN-ului uman, care reprezintă tot o
spirală.
Ilustrație
CRUCEA LATINĂ
CRUCEA CELTICĂ
ANKH-UL EGIPTEAN
SPIRALA PREISTORICĂ
DECORAȚIUNE CELTICĂ ÎN BUCLE
Simbolurile în
Reiki
Simbolurile folosite în Reiki și predate de la Gradul Doi
în sus reprezintă un subiect de dezbatere între diferitele școli de Reiki.
Publicarea cărții Ghidul esențial al
Reiki de către Diane Stein în anul 1995 a reprezentat un punct de cotitură
în sistemul Reiki occidental. Unii maeștri le-au recomandat adepților lor să nu
citească lucrarea, întrucât aceasta încălca regulile. Această perspectivă
deriva din conceptele de secret și de sacralitate asociate cu simbolurile.
Maeștrii tradiționali predau simbolurile folosite în
metoda lui Hawayo Takata. Acestea trebuie memorate la curs, la sfârșitul căruia
cursanții trebuie să predea hârtiile pe care le-au practicat. Din păcate,
această metodă îi face pe mulți să uite simbolurile mai complicate. Ei ezită
apoi să le ceară maeștrilor să le arate din nou simbolurile, din teama de a nu
fi considerați imperfecți și lipsiți de dedicație.
Nu pot să nu recunosc că în perioada în care simbolurile
au fost publicate, în comunitatea Reiki predomina un anumit elitism. După
părerea mea, dezbaterea furtunoasă generată de publicarea cărții a forțat
comunitatea Reiki să reflecteze mai mult asupra atitudinii sale. Faptul că
simbolurile au devenit publice era inevitabil, dacă ținem seama de diversitatea
în creștere a formelor de Reiki predate și de apariția Internetului.
Principalele
patru simboluri
A urmat apoi descoperirea unor informații de ultimă oră
legate de simboluri. Când adepții lui Hawayo Takata s-au întâlnit după moartea
acesteia, ei au descoperit că le-au fost predate variante diferite ale
simbolurilor. Dacă Takata însăși nu a predat uniform simbolurile, este mai mult
ca probabil ca alte variante să fi apărut de-a lungul transmisiunii de la
maeștri la adepți. La ora actuală există multe simboluri noi adăugate, dar
majoritatea practicanților continuă să le practice îndeosebi pe cele patru
principale.
După toată această dezbatere referitoare la simboluri din
anii 90, s-a descoperit că Mikao Usui nu a început să predea cele patru
simboluri decât spre sfârșitul vieții sale. După toate aparențele, japonezii nu
s-au focalizat niciodată asupra acestora, spre deosebire de occidentali. La fel
ca în cazul pozițiilor formale ale mâinilor, Usui nu a introdus aceste elemente
decât pentru a-și ajuta adepții de-a lungul practicii lor spirituale. În Partea
a treia a cărții vei găsi o discuție mai detaliată referitoare la fiecare
simbol individual, împreună cu modalitățile de meditație asupra sa ca parte integrantă
a procesului de creștere personală și cu aplicațiile specifice pentru
vindecare.
Ilustrație
Dreapta
Mikao Usui a introdus folosirea celor patru simboluri
spre sfârșitul vieții sale, cu intenția de a fi folosite mai degrabă în
meditație.
Acordajele
În sistemul Reiki occidental, acordajele fac parte
integrantă din orice curs de Reiki. Numărul de acordaje transmise pe fiecare
nivel al Reiki și metodele de transmisie variază în funcție de maestru și de
școală, dar nimeni nu predă Reiki fără acest proces de transmisie a puterii.
Nu la fel se petrec lucrurile în sistemul Reiki japonez.
Mikao Usui obișnuia să ofere o binecuvântare spirituală numită Reiju. Acesta nu era un eveniment
singular, ci era repetat frecvent. Diferența dintre un Reiju și un acordaj în stil occidental este că cel dintâi nu
transmite același tip de energie. Este aproape sigur că Usui le putea transfera
sau modifica adepților săi starea energetică fără niciun ritual formal. Totuși,
când au început să predea la rândul lor, aceștia au avut nevoie de suportul
unui ritual structurat, care a devenit cunoscut în timp sub numele de acordaj.
Ce este un
acordaj?
Răspunsul cel mai simplu este că acordajul reprezintă o
transmisie de putere spirituală de la maestru la discipol, care activează capacitatea
de a atrage mai multă energie în funcție de nevoile individuale, dându-i astfel
discipolului posibilitatea de a deveni un canal mai eficient al energiei Reiki.
Dat fiind că este un proces profund individual, experiența lui diferă de la om
la om. Procesul reprezintă de asemenea o modalitate reală și simbolică de
inițiere în universul Reiki. El demarchează momentul dintre viața trăită în
afara Reiki și renașterea spirituală.
Fiecare maestru are propria sa manieră de a realiza
această inițiere. Unii pot iniția mai mulți adepți în același timp, într-o
manieră simplă și directă. Alții creează spații sacre elaborate și își inițiază
pe rând discipolii. Indiferent cum este realizată, experiența este intensă atât
pentru discipol cât și pentru maestru. De multe ori, atunci când țin un curs,
nu am nicio idee când voi transmite acordajele. De regulă, sunt călăuzită de
energia Reiki însăși, iar când vine momentul simt că întreaga sală se umple cu
o energie fantastică, ce curge incredibil de rapid.
Dacă nu ai mai practicat Reiki până acum, este posibil să
simți o stare de nervozitate înaintea procesului. Roagă-ți maestrul să îți
explice ce face atunci când se plimbă în jurul tău și ce anume așteaptă de la
tine, pentru a înțelege plenar semnificația procesului.
Ilustrație
Stânga
Un acordaj este o metodă de transmisie a unei puteri
spirituale ce activează capacitatea persoanei de a deveni un canal eficient al
energiei Reiki.