Totul despre Reiki :. Eleanor McKenzie :. Adevăr Divin :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Totul despre Reiki
Ghidul suprem al artei Reiki

Această carte conţine tot ce trebuie să ştii despre Reiki, inclusiv informaţii referitoare la istoria şi dezvoltarea acestui sistem, o privire de ansamblu aruncată diferitelor şcoli şi tradiţii de Reiki, instrucţiuni pas cu pas pentru aplicarea exerciţiilor de manipulare a energiei şi a celor terapeutice, precum şi poziţiile cu mâna pentru cele trei grade ale sistemului Reiki.

Autor: Eleanor McKenzie

Editura: Adevăr Divin

Colecţia: Totul despre...

Afişat de 22376 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	58.90 RON

	•Reducere:	10%
	•Preţ site:	53.01 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Partea a doua

Să descoperim împreună Reiki

Ce este vindecarea?

Cuvântul englez „heal” (vindecare) derivă din cuvântul anglo-saxon hal, care înseamnă „totalitate”, dar şi „sănătos” şi „sfânt.” În epoca modernă, aceste cuvinte nu mai sunt asociate, la fel cum cultura occidentală a uitat de conexiunea dintre sănătate şi totalitate (integritate).

În medicina occidentală se consideră în general că boala nu are o „dimensiune sufletească.” Ea îşi are originea în corpul fizic sau în mediul înconjurător, iar tratamentul se focalizează asupra organismului. Mintea joacă un rol mai important decât cred medicii în vindecarea bolii, dar deşi s-a ajuns să fie acceptat faptul că o atitudine pozitivă poate influenţa rezultatele tratamentului, acest proces este considerat mai degrabă aleatoriu, şi nu indispensabil procesului de vindecare.

Atunci când corpul, mintea şi spirtul sunt deconectate, procesul de vindecare nu poate fi complet. Un suflet bolnav îşi va manifesta în ultimă instanţă dezechilibrul sub forma simptomelor fizice. Terapiile alternative diferă de medicina convenţională, în sensul că înţeleg originile bolii. Un terapeut nu îşi priveşte pacientul ca pe un simplu corp. El urmăreşte să îi trateze inclusiv spiritul, principala sursă de dezechilibre la nivelul minţii şi al corpului.

Reconectarea cu sufletul

Procesul de vindecare nu este altceva decât un proces de reconectare cu sufletul. El nu conduce însă automat la vindecarea corpului fizic, căci persoana are nevoie uneori de anumite lecţii de viaţă, sau chiar să îşi încheie călătoria în planul terestru şi să îşi accepte moartea iminentă. Prin urmare, nu trebuie să facem o confuzie între vindecare şi sănătate fizică.

Esenţa procesului de vindecare sunt iubirea şi compasiunea. Dorinţa de a te vindeca sau de a vindeca pe altcineva reprezintă un act de iubire şi de compasiune. Atunci când suntem deconectaţi de iubire, noi suntem deconectaţi inclusiv de ceilalţi oameni. Atunci când suntem conectaţi cu iubirea, noi ne conectăm inclusiv cu ceilalţi şi cu natura. Iubirea ne ajută să devenim una cu restul creaţiei. Reiki ne permite să ne reconectăm cu iubirea şi să manifestăm această stare cu compasiune, atât în propriul nostru corp cât şi în cel al altora.

Acest sistem ne poate ajuta să înţelegem cauzele care stau la baza bolii ce ne macină. Gândurile şi sentimentele legate de sine şi de lumea înconjurătoare sunt principala cauză a suferinţei. Noi trebuie să învăţăm să explorăm aceste convingeri cu compasiune şi fără vinovăţie, inclusiv fără să îi judecăm pe cei care ne-au transmis aceste convingeri, de gen: „Nu sunt suficient de bun.”

„Vindecarea părţii nu poate fi făcută fără tratarea totalităţii. Nimeni nu ar trebui să încerce să vindece corpul fără a trata în acelaşi timp sufletul… Aceasta este marea greşeală care se face în zilele noastre: faptul că medicii încearcă să separe sufletul de corp.”

Filozoful grec Platon, 427-347 î.Ch.

Ilustraţie

Deasupra

Platon credea că vindecarea completă trebuie să aibă o dimensiune sufletească, iar corpul, mintea şi spiritul trebuie tratate holistic.

Ilustraţie

Deasupra

Meditaţia este o formă de vindecare ce îi ajută pe oameni să se reconecteze cu spiritul lor.

Spiritualitatea şi Reiki

Spiritualitatea şi religia nu sunt acelaşi lucru. Un om religios poate fi sau nu spiritual. Oamenii tind să se definească drept fiinţe spirituale atunci când doresc să transmită faptul că cred în spirit ca dimensiune importantă a vieţii, chiar dacă nu urmează o religie particulară.

Una din cele mai simple modalităţi de definire a diferenţei dintre religie şi spiritualitate constă în faptul că adepţii religioşi caută puterea divină în exteriorul lor, cerându-i să îi ajute şi să îi vindece, în timp ce adepţii spiritualităţii o caută în interior, indiferent dacă o numesc sau nu putere divină.

Vindecarea care îi ajută pe oameni să îşi dezvolte conexiunea cu spiritul este o vindecare spirituală. Ea poate lua numeroase forme: meditaţia, yoga şi Tai Chi-ul intră în această categorie, dar şi metodele prin care terapeutul acţionează ca un canal de transmisie a energiei vitale, cum ar fi Reiki. În anumite forme de vindecare, cum este meditaţia, individul lucrează singur, în timp ce în Reiki el poate colabora cu alte persoane (fără ca acest lucru să fie strict necesar). Ceea ce contează este că toate aceste forme de vindecare au la bază reconectarea cu spiritul. Singura diferenţă constă în metoda de aplicare a ei.

Aşa cum este predat el la ora actuală, Reiki nu reprezintă o practică religioasă, ci o cale spirituală. El nu necesită credinţa în Dumnezeu sau într-o putere superioară, ci îi încurajează pe oameni să caute singuri adevărul.

Influenţa lui Mikao Usui

În lumina informaţiilor de ultimă oră legate de influenţele diferitelor practici budiste asupra lui Mikao Usui (vezi paginile 25-29) şi de elementele pe care acesta le-a inclus în sistemul său, putem spune că Reiki are o dimensiune religioasă mai profundă decât s-a crezut anterior. Pe de altă parte, este limpede că Usui nu a avut niciodată intenţia de a amesteca Reiki cu dogmele religioase, ci dimpotrivă, de a-i elibera pe oameni de acestea, şi în acelaşi timp de a le pune la dispoziţie o practică spirituală care să nu contravină niciunei convingeri personale legate de Dumnezeu şi de univers.

Cei care doresc, au astăzi posibilitatea de a încorpora practicile de Reiki preluate de Usui din Mikkyô, Shugendô şi din artele marţiale. După părerea mea, aceste elemente adaugă o dimensiune spirituală sistemului Reiki, transformându-l dintr-un sistem de vindecare „instantanee” ce se focalizează exclusiv asupra transferului de energie prin intermediul mâinilor într-un sistem complet ce poate conduce la iluminarea spirituală. Pentru a aprecia plenar beneficiile sistemului Reiki, noi trebuie să aplicăm toate cele cinci elemente ale sistemului, care au rămas constante indiferent de celelalte schimbări produse.

Cele cinci elemente ale Reiki

Aşa cum am afirmat mai sus, Reiki s-a transformat şi a evoluat în multe direcţii de când a început să fie predat de Mikao Usui. El a fost adaptat la cultura occidentală de Hawayo Takata, dar nici chiar adepţii acesteia nu au căzut de acord asupra unui singur sistem. Mulţi dintre ei şi-au adăugat propriile lor idei personale.

Doar cinci idei originale au rămas valabile indiferent în ce context este practicat Reiki. Consider foarte important să identificăm aceste elemente, pentru a avea un sentiment al unităţii în această diversitate. De altfel, aceste elemente sunt cele care diferenţiază Reiki de alte forme de vindecare spirituală. Cele cinci elemente sunt: Gokai, Kokyû Hô, Tenohira, Jumon şi Shirushi, Reiju. Dintre acestea, tehnicile respiratorii nu sunt în general predate la cursurile de Reiki occidentale, dar cei care sunt familiarizaţi cu Chi Kung-ul sau cu yoga cunosc beneficiile exerciţiilor de respiraţie în lucrul cu energia. De aceea, am inclus în această secţiune aceste exerciţii, pentru ca doritorii să le poată aplica.

Adeseori, practicanţii Reiki nu sunt învăţaţi importanţa conectării tuturor acestor elemente într-o singură practică completă. Aşa cum am mai spus, la cursurile „rapide” de învăţare a Reiki se pune accentul pe tehnicile de vindecare prin plasarea mâinilor pe corp. Altor elemente (cum sunt preceptele) li se acordă o importanţă minoră sau sunt predate ca şi cum nu ar avea nicio legătură cu poziţiile palmelor.

Numele japonez	Numele occidental
Gokai	Cele cinci principii sau precepte spirituale
Kokyû Hô	Tehnici de respiraţie
Tenohira	Procesul de vindecare cu palmele
Jumon şi Shirushi	Simboluri şi mantra-e
Reiju	Acordaje

În cartea lor, Arta japoneză a Reiki, Bronwen şi Frans Stiene afirmă că: „Nu energia în sine face ca acest sistem să fie unic, ci calea urmată.” Majoritatea celor cinci elemente pot fi aplicate separat, dar ele nu funcţionează la apogeu decât dacă adeptul lucrează singur. Singura excepţie o constituie vindecarea cu palmele, care poate fi aplicată inclusiv asupra altor persoane. Este evident că Usui a avut intenţia de a-şi învăţa adepţii să aplice sistematic aceste elemente, creându-şi o practică de zi cu zi care să le combine pe toate. Fiecare element îi predă adeptului anumite lecţii. Prin urmare, prin practicarea tuturor, acesta are la dispoziţie o cale completă către iluminarea spirituală.

Ilustraţie

Deasupra

Prin aplicarea unei practici zilnice care să includă mai multe elemente integrate în mod armonios, calea către iluminare devine mult mai uşoară.

Cele cinci principii spirituale

Îmi amintesc că atunci când am învăţat Reiki cu mulţi ani în urmă, mi s-a spus că Mikao Usui a scris un set de principii sau de precepte spirituale (Gokai), după ce a lucrat în Cartierul Cerşetorilor (vezi paginile 40-43), conform versiunii lui Hawayo Takata a poveştii lui Usui. Instructorul ne-a spus că Usui a preluat cel mai probabil aceste precepte pentru o viaţă echilibrată şi împlinită dintr-un text scris de Împăratul Meiji, deşi unii maeştri cred că ele au derivat din convingerile sale creştine. Dat fiind că la ora actuală se ştie că Usui nu a fost deloc creştin, putem renunţa din start la această variantă. Deşi este foarte posibil ca preceptele să fi fost preluate într-adevăr din scrierile Împăratului Meiji, adevărul este că ele reprezintă o formă nereligioasă a preceptelor budiste, cum ar fi cele ale Căii cu Opt Etape. În sine, preceptele nu sunt altceva decât nişte linii directoare simple pentru o viaţă trăită frumos.

Oricare ar fi sursa lor, îmi amintesc că instructorul nostru a pus un accent minimal pe respectarea acestor precepte în cadrul practicii Reiki. Ni s-a spus că recitarea zilnică a preceptelor şi aplicarea lor în viaţa de zi cu zi va avea efecte remarcabile asupra conştiinţei noastre, dar nu ni s-a predat nicio metodă de meditaţie asupra lor. Aşa se preda la acea vreme Reiki, iar instructorul nostru nu avea habar (cum nu avea nimeni) că Usui îşi bazase întregul sistem pe aceste principii spirituale.

Importanţa principiilor

Preceptele spirituale stau la baza întregului sistem Reiki. Mikao Usui a scris aceste principii ca un ghid al călătoriei spirituale a adeptului. Toate celelalte elemente ale sistemului Reiki susţin aceste principii. Practicantul trebuie să mediteze zilnic asupra lor dacă doreşte să înţeleagă cu adevărat ce este Reiki şi să rămână focalizat asupra acestei energii.

Există o serie de variante ale principiilor predate, dar traducerea care urmează, făcută chiar după notele lui Mikao Usui de Chris Marsh (traducerea apare în cartea Arta japoneză a Reiki, de Bronwen şi Frans Stiene) este după părerea mea cea mai frumoasă prin simplitatea ei şi cea mai apropiată de spiritul lui Usui. Acesta a lăsat următoarele instrucţiuni:

Secretul atragerii fericirii şi a multor binecuvântări, remediul spiritual al tuturor bolilor

Aplică astăzi:

Nu te enerva.

Nu-ţi face griji.

Fii smerit.

Fii onest în ceea ce faci.

Dă dovadă de compasiune faţă de tine însuţi.

Aplică Gasshô în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară. Focalizează-te asupra lui şi recită-l. Perfecţionează-ţi mintea şi corpul.

Usui insistă mai întâi de toate asupra beneficiilor de care putem avea parte prin aplicarea meditaţiei asupra preceptelor, şi anume fericirea şi eliberarea de suferinţă mentală, corporală şi spirituală. El recomandă în continuare o serie de sfaturi practice legate de postura de meditaţie (Gasshô) şi sugerează că aceste principii trebuie învăţate pe dinafară şi repetate de două ori pe zi. În final, Usui descrie scopul suprem al recitării preceptelor, care este „perfecţionarea minţii şi corpului.”

Ilustraţie

Deasupra

Această ilustraţie a celor cinci principii spirituale scrise în japoneză poate fi folosită ca ajutor vizual pentru focalizarea asupra lor.

Posturile de meditaţie

În scurtele directive pe care le-a lăsat (vezi pagina 60), Usui afirmă că meditaţia asupra celor cinci principii spirituale şi aplicarea sistemului Reiki conferă mari beneficii. El îşi instruieşte discipolii să recite de două ori pe zi preceptele, stând de preferinţă în postura japoneză tradiţională Seiza (vezi paginile 78-79), cu mâinile în poziţia Gasshô. Ambele vor fi explicate şi ilustrate în această secţiune.

Aproape orice practică spirituală are un număr de posturi adoptate de adepţi. Cel mai probabil, Usui trebuie să fi fost influenţat de pregătirea sa budistă şi de cultura japoneză, care are o etichetă foarte precisă a corpului, focalizată asupra acordării respectului. Dacă postura Seiza ţi se pare prea dificilă, poţi aplica alte posturi de meditaţie (cum ar fi şezutul pe un scaun cu spătar sau cu picioarele încrucişate la sol). Singurul lucru de care nu trebuie să uiţi este poziţia Gasshô.

Poziţia Gasshô

Poziţia Gasshô constă în „împreunarea palmelor” (chiar asta înseamnă cuvântul Gasshô în traducere). În acest fel, cele două laturi ale corpului se unifică. Păstrarea palmelor în aceeaşi poziţie linişteşte mintea şi o focalizează. În plus, poziţia reflectă respectul faţă de ceea ce faci. Aplică postura Gasshô ori de câte ori meditezi asupra preceptelor, conform instrucţiunilor lăsate de Usui.

1. Stai în genunchi, aşezat sau în picioare, şi ridică-ţi mâinile la nivelul inimii, apropiind palmele, ca şi cum te-ai ruga.

2. Nu apăsa strâns palmele una de cealaltă, ci lasă un mic spaţiu între ele. Relaxează-ţi mâinile.

Principiile pregătirii

Aceste principii trebuie aplicate atunci când meditezi asupra principiilor spirituale şi când aplici exerciţiile de respiraţie.

· Cunoaşte tehnica sau principiul spiritual pe care intenţionezi să le aplici.

· Aşează-te în Seiza (vezi paginile 78-79).

· Relaxează-ţi corpul şi eliberează-te de tensiuni.

· Focalizează-te asupra punctului Hara (vezi paginile 104-105).

· Plasează-şi palmele în poziţia Gasshô.

Principiul spiritual nr. 1

Înainte de a medita asupra fiecărui principiu sau precept, este foarte important să îţi aminteşti că Usui ne instruieşte să aplicăm „astăzi” acest lucru. În acest fel, el ne invită să ne focalizăm asupra momentului prezent. Occidentalii sunt familiarizaţi cu acest concept din „Programul celor 12 Paşi” de tratare a dependenţelor. Această instrucţiune nu numai că ne ajută să ne focalizăm mai bine asupra momentului prezent, dar ne şi facilitează acest lucru, căci este întotdeauna mai uşor să faci ceva pe moment decât să te angajezi să faci lucrul respectiv o perioadă lungă de timp.

O autoare care ne oferă o explicaţie uşor diferită a acestei idei este Louise Hay, care ne spune în cartea ei, Tu îţi poţi vindeca singur viaţa, că „punctul de putere este situat întotdeauna în momentul prezent.” Evenimentele din viaţa noastră sunt create de gândurile şi de convingerile pe care le-am nutrit de-a lungul timpului, dar ele există în trecut, iar astăzi le putem înlocui cu gânduri şi convingeri diferite, prin care ne putem crea o viaţă mai fericită.

Nu te enerva

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale şi când practici exerciţiile de respiraţie.

Aplică astăzi:

Nu te enerva.

Ca să putem medita asupra acestui precept, trebuie mai întâi de toate să înţelegem natura mâniei. Cu siguranţă, în timpul meditaţiei vor ieşi la suprafaţă amintiri dureroase din perioadele când ţi-ai pierdut cumpătul sau când altcineva s-a enervat pe tine, iar corpul tău s-a tensionat sub impactul furiei sale. Noi încercăm de regulă să evităm furia altor oameni, dar nu suntem la fel de grijulii cu propria noastră iritare, acordându-ne libertatea de a ne descătuşa cum dorim furia.

Mânia tinde să apară atunci când trăim senzaţia că am pierdut controlul asupra unei persoane sau a unei situaţii. Atunci când ne enervăm pe o altă persoană, noi simţim că ne recâştigăm controlul asupra ei. De bună seamă, este vorba de o percepţie greşită. În realitate, noi ne pierdem controlul asupra noastră.

Dacă îţi vei observa mânia chiar în timp ce se manifestă, vei constata că aceasta reflectă un aspect personal care necesită atenţia ta, şi nu atât un defect al persoanei pe care te enervezi. Oamenii pe care îi atragem în viaţa noastră acţionează ca nişte oglinzi. De aceea, priveşte-i cu atenţie pe cei care te irită, căci ei reflectă anumite aspecte personale de care nu eşti conştient. Devino observatorul mâniei tale înainte de a-i da curs, şi astfel vei înţelege că nu ai niciun motiv să te enervezi.

Ilustraţie

Stânga

Atunci când ne descătuşăm mânia, noi simţim nevoia de a ne recâştiga controlul asupra altor persoane, dar în realitate ne pierdem autocontrolul.

Principiul spiritual nr. 2

Este o idee bună să plasezi o hârtie pe care ai notat principiile spirituale într-un loc în care să le poţi vedea în fiecare zi, spre exemplu pe frigider. Alternativ, le poţi nota cu un scris artistic pe o hârtie specială, le poţi adăuga ilustraţii şi le poţi înrăma. Le poţi plasa de asemenea în mai multe locuri din casă, inclusiv la birou, astfel încât să îţi reaminteşti tot timpul de ele.

Poţi rosti preceptele cu voce tare sau în sinea ta. Avantajul rostirii lor cu voce tare constă în faptul că acest lucru te va ajuta să stabileşti o conexiune mai puternică cu semnificaţia lor, la fel cum incantarea mantra-elor cu voce tare te ajută să beneficiezi inclusiv de vibraţiile sonore ale sunetelor lor (vezi paginile 88-89).

Nu-ţi face griji

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale şi când practici exerciţiile de respiraţie.

Aplică astăzi:

Nu-ţi face griji.

Îngrijorarea este o stare de spirit cvasi-permanentă. Toată lumea se teme de ceva, iar unii oameni sunt veritabili campioni ai grijilor, nevăzând decât norii întunecaţi din zare, indiferent cât de puternic străluceşte soarele pe cer. Grijile generează un stres nenecesar, şi de multe ori noi confundăm exprimarea grijilor faţă de altcineva cu interesul nostru faţă de el. În realitate, grijile nu reprezintă o dovadă de iubire, ci o manifestare a temerilor noastre lăuntrice, orientate către alţii.

De asemenea, atunci când ne facem griji, noi nu mai trăim în prezent, ci ne proiectăm în viitor. „Este posibil să nu se întâmple niciodată”, spune pe bună dreptate zicala, dar atunci când ne facem griji, noi ne temem că o să se întâmple exact acest lucru. Grijile ne privează astfel de pacea interioară şi reprezintă o pierdere de timp şi de energie.

Ele arată că ne-am pierdut credinţa şi nu mai putem vedea „imaginea de ansamblu” sau adevărul din faţa nasului nostru. Noi ne facem griji legate de viitor şi încercăm să îl controlăm pentru a ne proteja de durere, în loc să îl lăsăm să se desfăşoare în mod natural, aducându-ne experienţe noi, mai presus de tot ce ne putem imagina la ora actuală.

Dar cel mai mult ne facem griji deoarece ne temem că această lume nu este caracterizată de abundenţă şi suntem convinşi că trebuie să luptăm pentru orice ne dorim. Alege un motiv de îngrijorare şi practică astăzi detaşarea de el. Cere-i Universului să te ajute şi ai încredere că acesta îţi va răspunde oferindu-ţi ce i-ai cerut. Nu-ţi mai pierde timpul făcându-ţi griji.

Ilustraţie

Dreapta

Atunci când ne facem griji, noi trăim mai degrabă în viitor decât în prezent. Ai încredere că Universul te va sprijini în tot ceea ce îţi propui.

Principiul spiritual nr. 3

Scopul acestor principii este de a te ajuta să îţi trăieşti viaţa adoptând o atitudine corectă. Oamenii avansaţi din punct de vedere spiritual au integrat deja aceste principii în viaţa lor. Ei le aplică la fel de natural cum respiră. Celor mai mulţi dintre oameni trebuie să li se reamintească însă de ele, căci nu au tendinţa naturală de a le transpune în practică. Unele din aceste principii vor rezona mai mult cu tine decât altele, şi merită să analizezi de care te simţi mai atras şi de care nu. Întreabă-te dacă nu cumva principiile care te atrag cel mai puţin sunt chiar cele care necesită cea mai mare atenţie din partea ta.

Fii smerit

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale şi când practici exerciţiile de respiraţie.

Aplică astăzi:

Fii smerit.

Din păcate, smerenia sau umilinţa a ajuns să capete conotaţii negative în limbile occidentale. De aceea, atunci când meditezi asupra acestui precept, este posibil ca acestea să fie primele care îţi trec prin minte. Un om smerit este considerat a fi modest, blând şi o persoană care îi pune pe ceilalţi mai presus decât pe sine. Unii asociază chiar umilinţa cu sărăcia şi lipsa de privilegii, sau şi mai rău, cu servitutea. Noi am ajuns să trăim într-o societate care îi preţuieşte mai presus de orice pe cei care se realizează în detrimentul altora, şi aproape deloc pe cei care se pun în slujba semenilor lor.

Ilustraţie

Stânga

Esenţa smereniei este recunoştinţa. În fiecare zi, la trezire, exprimă-ţi recunoştinţa pentru toate lucrurile bune din viaţa ta.

De aceea, noi preferăm să nu ne asociem în niciun fel cu smerenia, pe care o echivalăm cu ratarea sau eşecul. Pe de altă parte, dacă analizăm viaţa liderilor spirituali, a marilor filozofi şi oameni de ştiinţă, sau a tuturor celor care lucrează în favoarea binelui suprem al umanităţii, constatăm inevitabil că aceştia împărtăşesc harul smereniei, care îi face să strălucească cu atâta putere.

A fi smerit nu înseamnă a cultiva falsa modestie sau a te forţa să devii invizibil. Acest tip de comportament este mai degrabă egocentric. Esenţa smereniei este recunoştinţa.

De aceea, atunci când te trezeşti, spune „mulţumesc” pentru viaţa care ţi-a fost dăruită, cu tot ce conţine ea, şi pentru oportunitatea de a mai trăi încă o zi. Recunoştinţa faţă de Univers pentru tot ce îţi oferă (lucruri bune şi rele), inclusiv pentru persoanele din viaţa ta, îţi va conferi o stare de pace interioară şi va atrage în viaţa ta abundenţa. A fi smerit înseamnă a-ţi accepta adevărul sinelui interior şi a trăi la unison cu acest adevăr.

Principiul spiritual nr. 4

Dacă ţi-ai propus să introduci preceptele Reiki în viaţa ta, gândeşte-te pe care dintre ele le aplici deja. Eşti conştient de acestea? Le poţi nota în scris? Acest exerciţiu este interesant, căci marea majoritate a oamenilor cred că se conduc după anumite principii directoare, dar nu le este foarte clar ce rol joacă acestea în viaţa lor de zi cu zi, iar uneori nu sunt tocmai sinceri cu ei înşişi în privinţa regulilor pe care le aplică în viaţa lor.

Fii onest în ceea ce faci.

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale şi când practici exerciţiile de respiraţie.

Aplică astăzi:

Fii onest în ceea ce faci.

Acesta este principiul pe care îl înţeleg cel mai puţin oamenii. La prima vedere, el pare să se refere la atitudinea faţă de muncă, de pildă faţă de serviciu. Personal, înclin să cred însă că îi putem da o interpretare mult mai largă, principiul sugerându-ne să ne analizăm comportamentul în toate domeniile vieţii de zi cu zi.

Dacă reflectezi asupra semnificaţiei acestui principiu, întreabă-te ce calităţi asociate cu onestitatea sunt cele mai importante pentru tine. Propune-ţi să aplici această calitate în tot ceea ce spui şi ce faci, indiferent de felul în care i-ar putea afecta ea pe alţii. Întreabă-te dacă onestitatea ta nu ia uneori o formă de orgoliu egotic.

Dar mai presus de orice, acest principiu ne cere să fim oneşti cu noi înşine. De multe ori, noi nu facem acest lucru. Spre exemplu, ne tratăm cu indulgenţă atunci când facem lucruri pe care nu le tolerăm la alţii. Atunci când neglijăm practica Reiki, noi ne înşelăm şi ne minţim singuri. La fel şi atunci când nu ne urmărim pasiunile, ci facem ceea ce credem că aşteaptă alţii de la noi. Fii onest în tot ceea ce faci în viaţă, nu doar la serviciu, şi gândeşte-te la domeniile în care ai putea fi mai cinstit cu tine însuţi şi la ceea ce trebuie să faci în acest scop.

Lucrul cu oglinda

O metodă practică de a lucra cu onestitatea este lucrul cu oglinda. Priveşte-te în oglindă şi spune cu voce tare un lucru pe care îl admiri la tine. Spre exemplu, spune: „Merit să fiu iubit.” Cum te simţi? Ai simţit vreun disconfort atunci când ai rostit aceste cuvinte? Fii onest cu tine însuţi, acceptă ceea ce simţi şi schimbă-ţi atitudinea dacă este cazul.

Ilustraţie

Dreapta

Este foarte important să învăţăm să fim oneşti cu noi înşine înainte de a fi oneşti cu ceilalţi.

Principiul spiritual nr. 5

Integrarea celor cinci principii spirituale în viaţa ta necesită autodisciplină în cultivarea unei practici zilnice. Între altele, înseamnă de asemenea să te accepţi aşa cum eşti cu iubire. Dacă îţi sesizezi un defect, nu reacţiona prin vinovăţie şi ruşine. În orice om există o „umbră”, după cum o numesc psihologii, care trebuie să fie recunoscută. Din păcate, cei mai mulţi dintre oameni preferă să o ignore sau să o trateze ca pe un inamic. Cu cât ne luptăm însă mai abitir cu acest aspect al fiinţei noastre, cu atât mai slabe sunt şansele de a ne iubi pe noi înşine, şi implicit de a-i iubi pe alţii. Notează-ţi convingerile negative legate de sine şi întreabă-te cine ţi le-a inoculat şi dacă ai vreun motiv real să continui să te cramponezi de ele.

Dă dovadă de compasiune faţă de tine însuţi.

Respectă întotdeauna principiile pregătirii (vezi pagina 60) atunci când meditezi asupra principiilor spirituale şi când practici exerciţiile de respiraţie.

Aplică astăzi:

Dă dovadă de compasiune faţă de tine însuţi.

Observă faptul că noi suntem instruiţi mai întâi de toate să dăm dovadă de compasiune faţă de noi înşine. Noi nu putem iubi cu adevărat pe altcineva decât dacă suntem capabili să ne iubim pe noi înşine. Din păcate, de multe ori ne este foarte dificil să ne iubim pe noi înşine, căci există atâtea aspecte care ne displac la noi. Esenţa stării de compasiune sunt acceptarea şi iertarea tuturor acestor aspecte pe care le considerăm imperfecte.

Preţuirea contribuţiei pe care şi-o aduc alţi oameni la derularea vieţii noastre ne ajută să ne manifestăm compasiunea faţă de aceştia. În această categorie intră inclusiv cei care ne fac probleme, care ne irită sau care reprezintă o sursă de griji. Meditaţia asupra scopului divin al durerii şi al bucuriei în viaţă te va ajuta să devii mai plin de compasiune şi să te simţi una cu tot ceea ce există.

Afirmaţii

Atunci când repetăm în mod regulat o afirmaţie, noi dăm dovadă de compasiune şi de voinţa de a ne schimba în bine.

Gândeşte-te la ceea ce doreşti să schimbi în viaţa ta. Fă o introspecţie profundă şi descoperă convingerile care te împiedică să efectuezi schimbările dorite. Notează apoi pe o foaie de hârtie afirmaţiile care te pot elibera de aceste convingeri. Spre exemplu, dacă te simţi nesigur, notează o afirmaţie de gen: „Universul mă susţine şi mă protejează întotdeauna.”

Ilustraţie

Stânga

Atunci când ne iubim, ne iertăm şi ne acceptăm pe noi înşine, ne este mult mai uşor să ne manifestăm compasiunea faţă de alţi oameni.

Tehnici de respiraţie

Respiraţia este esenţială pentru existenţa noastră. Noi putem trăi fără apă sau hrană zile la rând, dar nu putem rezista mai mult de câteva minute fără să respirăm. La naştere, prima respiraţie a copilului coincide cu primul moment în care acesta atrage în corpul său o energie care nu provine de la mamă. Aerul este principala sursă de energie, iar respiraţia este mecanismul prin care ne aprovizionăm cu aceasta. Şi totuşi, puţini oameni se gândesc la acest proces, dacă nu au probleme respiratorii. Aproape nimeni nu se gândeşte la efectul pe care îl are respiraţia asupra sistemelor sale fiziologice. Pentru el, respiraţia este ceva natural, un proces pe care îl practică până când moare.

Starea noastră de spirit şi starea de sănătate a sistemului nostru nervos influenţează dramatic respiraţia, şi viceversa. Atunci când suntem supăraţi sau îngrijoraţi, pieptul pare să ni se îngusteze, iar respiraţia noastră devine superficială şi rapidă. Din acest motiv, corpul nu primeşte suficient oxigen, iar respiraţia devine încă şi mai rapidă, din dorinţa de a primi într-o mai mare măsură acest element esenţial. Apare astfel starea de hiperventilaţie, care poate cauza ameţeală şi leşin, fiind asociată frecvent cu atacurile de panică.

Stările de anxietate influenţează de asemenea capacitatea energiei Ki de a circula lin prin corp şi de a atrage mai multă energie în acesta. Prin folosirea tehnicilor de respiraţie, noi ne putem încetini respiraţia, îmbunătăţindu-ne astfel circulaţia energiei Ki prin corp şi amplificându-ne cantitatea de energie.

Tehnicile de respiraţie predate de Usui sunt numite în limba japoneză Kokyu Ho. Respiraţia controlată este practicată în yoga şi în Chi Kung pentru autovindecare, iar în artele marţiale pentru ridicarea energiei pe nivelele superioare.

Expiraţia

Una prin procedurile de prim ajutor recomandată persoanelor care suferă de un atac de hiperventilaţie este respiraţia într-o pungă de hârtie pe care să o umple cu aerul expirat. Explicaţia este simplă: în timpul hiperventilaţiei trebuie să expirăm mai mult, chiar dacă instinctul ne spune să inspirăm mai adânc. De aceea, exerciţiile care urmează vor pune un accent mai mare pe expiraţie. Unul din aceste exerciţii este metoda clasică de respiraţie practicată în Chi Kung (vezi paginile 76-77). Această expiraţie prelungită ajută corpul să se relaxeze. De multe ori, noi „oftăm uşuraţi” atunci când respiraţia reflectă starea de relaxare mentală pe care o experimentăm.

Ilustraţie

Dreapta

Tehnicile de respiraţie sunt nepreţuite, căci ne ajută să ne îmbunătăţim circulaţia energiei Ki şi să ne amplificăm energia.

Exerciţiul de respiraţie nr. 1

Acest exerciţiu de bază, preluat din Chi Kung, te va ajuta să respiri mai lent şi mai adânc. Înainte de a începe, numără de câte ori respiri pe minut. Un om obişnuit respiră în medie de 16 ori pe minut, dar prin practicarea regulată a acestui exerciţiu respiraţia se poate reduce la cinci cicluri (sau chiar mai puţine) pe minut. Totuşi, începătorii şi oamenii care au dificultăţi respiratorii nu ar trebui să forţeze aceste schimbări. Continuă să practici în mod regulat şi schimbările se vor produce într-un ritm natural. Nu-ţi ţine niciodată respiraţia în încercarea de a-ţi încetini ritmul respiratoriu.

Este util să îţi plasezi mâinile pe abdomen sau pe piept, pentru a simţi mai bine mişcarea suflului tău. Poţi practica acest exerciţiu în picioare sau culcat, ori în postura Seiza (vezi paginile 78-79).

Dacă vei practica în mod regulat această tehnică, vei descoperi că vei respira din ce în ce mai des în această manieră, în mod natural, fără a trebui să te concentrezi sau să faci ceva special în această direcţie.

1. Începe prin a expira pe nas. La sfârşitul expiraţiei, contractează-ţi muşchii stomacului. Vei simţi cum muşchiul diafragmei se ridică în sus, silind şi ultimele molecule de aer să iasă din plămâni. Expiră cât de adânc poţi fără să forţezi, până când îţi simţi plămânii complet goi.

2. În continuare, relaxează-ţi muşchii stomacului şi lasă aerul să îţi pătrundă în plămâni. Simte cum abdomenul tău se umflă ca un balon sub palmele tale. Nu forţa acest proces pentru a nu genera tensiuni, perturbând astfel efectul benefic al tehnicii. Dacă îţi simţi plămânii plini la capacitate maximă, expiră din nou, repetând pasul 1.

Avertisment

Nu practica excesiv de mult această tehnică la început. Începe cu trei respiraţii o dată şi creşte gradual numărul de repetiţii.

Postura pentru respiraţie

Respiraţia energiei Ki îmbunătăţeşte distribuţia substanţelor nutritive în interiorul corpului şi accelerează eliminarea toxinelor. În plus, ea fortifică ficatul, rinichii şi sistemul imunitar. Postura afectează în mod semnificativ calitatea respiraţiei. Dacă suferi de astm sau în cazul în care cunoşti pe cineva care suferă de această boală, ai remarcat probabil că în timpul unui atac de astm persoana are tendinţa să îşi ridice umerii şi să îşi curbeze coloana, fapt care închide pieptului, îngreunându-i şi mai mult respiraţia. De multe ori, corpul tinde să păstreze această postură chiar şi după ce atacul de astm a trecut, fapt care contribuie la înrăutăţirea condiţiei.

Deschiderea pieptului (prin coborârea umerilor şi tragerea lor în spate, prin practica regulată a poziţiei Seiza sau a exerciţiilor care întind aceşti muşchi) este fundamentală pentru îmbunătăţirea calităţii respiraţiei şi a energiei care circulă prin organism.

Postura Seiza

Această postură ajută energia că circule ascendent de-a lungul coloanei vertebrale şi centrul inimii să rămână deschis.

1. Îndoaie-ţi uşor picioarele şi plasează genunchiul drept la sol.

2. În continuare, coboară-ţi şi celălalt genunchi, astfel încât degetele mari să se atingă uşor. Genunchii ar trebui să se afle la o distanţă de aproximativ 20 cm unul de celălalt.

3. Aşează-te pe glezne. Spatele trebuie să fie drept şi ochii relaxaţi, dar focalizaţi înainte.

O alternativă pentru această postură

Această postură este susţinută cu greutate de către occidentali o perioadă mai lungă de timp. De aceea, dacă îţi simţi muşchii tensionaţi, plasează o pernă în spatele genunchilor.

Exerciţiul de respiraţie nr. 2

Scopul acestei tehnici este de a focaliza mintea în punctul Hara (vezi paginile 104-105), contribuind astfel la întărirea acestuia. Nu merită să practici doar ocazional aceste exerciţii de respiraţie. Adevăratele lor beneficii sunt realizate numai prin practicarea lor regulată, căci efectele exerciţiilor evoluează în timp.

La început este posibil să experimentezi schimbări la nivel fizic şi emoţional, urmate de modificări ale percepţiei energiei. Acestea variază de la om la om; de acea, nu trebuie să te aştepţi la anumite efecte precise. Oricum, aceste schimbări nu reprezintă decât vârful aisbergului. Practica regulată te va ajuta să înţelegi ce se ascunde sub această suprafaţă.

La început îţi va fi greu să îţi vizualizezi energia dilatându-se în întregul corp. În acest scop, va trebui să îţi stabileşti intenţia mentală clară de a-ţi dilata câmpul energetic, astfel încât acesta să umple spaţiul fizic din interiorul şi chiar din jurul corpului tău. Nu trebuie însă să faci o forţare în această direcţie, căci ea va anihila efectele exerciţiului.

La fel ca în cazul celorlalte exerciţii, avansează lent în practica ta, iar dacă simţi o stare de ameţeală, fă o pauză de 5-10 minute, iar apoi reia exerciţiul.

Înainte de a începe, reaminteşte-ţi principiile pregătirii (vezi pagina 60).

1. După efectuarea posturii Gasshô (vezi pagina 61), plasează-ţi mâinile pe genunchi, cu palmele în sus.

2. Începe cu un exerciţiu de expiraţie prelungită, la fel ca cel predat mai sus (vezi paginile 76-77). În acest fel, vei elimina aerul stătut din plămâni. Inspiră pe nas şi respiră abdominal (nu toracic sau clavicular), imaginându-ţi că îţi umpli abdomenul cu energie. Simte cum abdomenul ţi se umflă efectiv, la fel ca în timpul exerciţiului nr. 1.

3. Atunci când expiri, vizualizează dilatarea câmpului energetic care îţi umple întregul corp, inclusiv spaţiul din jurul acestuia. În acest scop, nu te focaliza foarte mult asupra aerului care îţi iese pe nas, cât asupra punctului Hara, conştientizând sursa de energie de la acest nivel şi dilatarea acesteia.

4. Încheie exerciţiul readucându-ţi palmele în poziţia Gasshô.

Exerciţiul de respiraţie nr. 3

Această tehnică de respiraţie este ceva mai avansată, fiind similară anumitor exerciţii pranayama din yoga, cum ar fi respiraţia pe nări alternative. Scopul tehnicii este de a unifica cele două părţi laterale ale corpului şi de a crea un simţ al identităţii unificat. În plus, ea îţi va dezvolta sensibilitatea la nivelul palmelor, lucru extrem de util atunci când vei lucra cu energia vindecătoare.

Începe prin a aplica principiile pregătirii (vezi pagina 60). Acestea te ajută să te pregăteşti în vederea exerciţiului, ajutându-te să pătrunzi într-un spaţiu interior special.

Respiraţia dificilă

Oamenii care au probleme respiratorii sunt foarte conştienţi de respiraţia lor.

Când eram adolescentă, tata m-a învăţat să practic exerciţii yoghine de respiraţie, pentru a-mi uşura astmul. Când am ajuns la anii de adult, această afecţiune mi s-a vindecat, iar după ce am învăţat metodele de respiraţie din Chi Kung, de control şi de prelungire a expiraţiei, îmbunătăţirea stării mele de sănătate a fost şi mai evidentă. În combinaţie cu Reiki, aceste exerciţii îi pot ajuta să respire mai uşor pe cei care au probleme respiratorii.

1. Stai cu spatele drept, fie în postura Seiza (vezi paginile 78-79), fie pe un scaun (cu sau fără spătar), plasează-ţi mâinile în postura Gasshô (vezi paginile 62-63) şi menţine această poziţie. Focalizează-ţi atenţia asupra punctului Hara (vezi paginile 104-105) şi rămâi concentrat la acest nivel.

2. Atunci când inspiri, nu urmări traseul aerului prin nări, către abdomen, ci vizualizează cum energia îţi intră prin palme, curgând prin braţe şi adunându-se în punctul Hara. Pe măsură ce vei avansa cu practica, vei ajunge să simţi efectiv energia, nu doar să ţi-o imaginezi.

3. Pe expiraţie, deplasează energia în sens invers, astfel încât să iasă prin palme.

Repetă procesul, crescând gradual numărul de runde, la fel ca în cazul celorlalte exerciţii. Dacă nu reuşeşti să simţi fluxul energiei, nu-ţi bate capul, întrebându-te dacă practici sau nu corect exerciţiul. Ai încredere în tine însuţi.

Vindecarea cu palmele puse pe corp

Toţi oamenii îşi folosesc instinctiv palmele pentru a se vindeca. Atunci când atingem pe cineva pentru a-l linişti, când îl îmbrăţişăm sau îl sărutăm pentru a-i face durerea să-i treacă, noi aplicăm practic confortul atingerii şi îi transmitem energia de care are nevoie pentru a se vindeca. Toţi cei care lucrează cu energia cunosc acest proces. Cei care nu lucrează nu realizează decât în mică măsură (sau deloc) că în spatele instinctului lor de a atinge persoana sau animalul care suferă se ascunde o forţă mai mare decât cred ei.

Foarte mulţi oameni ştiu că dacă îşi pun palmele pe stomac atunci când îi doare simt o anumită alinare. Uneori, mâinile li se încălzesc, fără ca ei să înţeleagă de ce. Nu se pune problema că au un talent special; orice om poate transmite energie (lui însuşi sau altora) prin plasarea palmelor pe corp.

Tehnica plasării palmelor pe corp în scopul vindecării este o tradiţie pe care o putem regăsi în aproape toate culturile şi societăţile lumii. Unii cred că vindecătorii au un har special de la Dumnezeu. Este adevărat că există terapeuţi spirituali sau intuitivi capabili să extragă suficientă energie vindecătoare direct de la sursă, fără a se antrena într-o practică de gen Reiki, dar marea majoritate a oamenilor îşi folosesc propria energie atunci când îşi plasează palmele pe propriul corp sau pe corpul altor persoane cu scopul de a se/le vindeca. Pe termen lung, acest lucru le secătuieşte energia Ki şi poate chiar conduce la boală. De aceea, este important să învăţăm o practică de gen Reiki.

Racordează-te la fluxul rapid de energie

Tehnica Reiki de vindecare cu palmele, sau mai simplu, „vindecarea cu palmele”, după cum este tradus cuvântul japonez Tenohira, nu reprezintă nici pe departe singurul sistem de transmisie a energiei vindecătoare. Ceea ce o face să fie unică este simplitatea cu care poate fi învăţată metoda. Prin comparaţie cu alte practici, energia Reiki poate fi accesată pe loc de către practicant. În plus, energia curge foarte rapid şi foarte abundent, fiind receptată ca atare de către majoritatea oamenilor încă de la primul acordaj (vezi paginile 96-97). De asemenea, ea poate fi accesată instantaneu de către practicant, prin simpla manifestare a intenţiei. Din acest punct de vedere, ea reprezintă o practică ideală pentru marea majoritate a oamenilor.

Reiki

Stânga

Adeseori, atunci când reconfortăm pe cineva printr-o îmbrăţişare sau printr-o simplă atingere, noi ne folosim fără să ştim palmele pentru a vindeca.

Vindecarea tradiţională cu palmele în sistemul Reiki

Mikao Usui nu a adăugat tehnica de vindecare cu mâinile la sistemul său decât în anii din urmă. La ora actuală, acesta este elementul cel mai răspândit al practicii Reiki. Vindecarea cu mâinile era o practică foarte populară în Japonia în perioada în care Usui şi-a creat sistemul, şi potrivit cărţii Arta japoneză Reiki, a lui Bronwen şi Frans Stiene, unul din adepţii lui Usui, Eguchi Toshihiro, era implicat într-un grup care lucra cu această formă de vindecare. Mai târziu, el a publicat un ghid al poziţiilor mâinilor pentru vindecare, în anul 1930, cu doar patru ani înainte de moartea lui Usui. La ora actuală se ştie că şi alţi adepţi au publicat manuale similare.

Când Usui a început să predea vindecarea cu mâinile, el a recomandat-o ca metodă de prim ajutor. Este posibil ca acest lucru să reflecte o experienţă timpurie a sa cu energia, cum ar fi oprirea sângerării degetului când a coborât de pe munte. Informaţiile oferite de adepţii lui rămaşi în viaţă ne sugerează că Usui nu a aplicat o metodă foarte bine structurată de vindecare cu mâinile, care să trateze întregul corp, ci s-a focalizat îndeosebi asupra capului şi asupra acelor părţi corporale care aveau nevoie de vindecare la momentul respectiv. Acest lucru ne face să credem că primii lui adepţi erau avansaţi şi cunoşteau inclusiv alte practici ezoterice, neavând nevoie de o tehnică bine structurată.

Poziţiile palmelor

Pe măsură ce Usui a început să predea din ce în ce mai mult unor adepţi profani, el şi-a dat seama că era necesară o metodă mai formală de vindecare, aşa că i-a cerut adeptului său Chujiro Hayashi să stabilească un set sistematic de poziţii ale palmelor pentru tratarea întregului corp. Cel mai probabil, el i-a cerut lui Hayashi acest lucru datorită profesiei medicale a acestuia.

Nu este exclus ca aceste poziţii ale palmelor să fi fost modificate mai târziu de Hawayo Takata, fapt care nu afectează eficacitatea sistemului. Cu siguranţă, focalizarea procesului de vindecare asupra chakra-elor, şi nu asupra punctului Hara, a fost introdusă abia prin anii 80, fiind o interpretare pur occidentală a lucrului cu sistemul Reiki. Ea nu a fost predată de Takata.

Poziţiile palmelor pot varia de la o şcoală de Reiki la alta, dar aşa cum ştiu practicanţii experimentaţi, regulile descrise nu reprezintă decât un ghid. Esenţa practicii constă în permisiunea acordată înţelepciunii energiei să îţi călăuzească mâinile. (Vezi Partea a patra a cărţii pentru ghidul pas cu pas al poziţiilor palmelor.)

Ilustraţie

Dreapta

Vindecarea cu mâinile a fost adăugată târziu sistemului Reiki, dar la ora actuală a devenit elementul cel mai larg răspândit al practicii.

Mantra-ele

O mantra este alcătuită din cuvinte sau sunete repetate în timpul meditaţiei. Mantra-ele sunt asociate îndeosebi cu practicile religioase şi spirituale orientale. Una din cele mai faimoase mantra-e, aplicată deopotrivă de oamenii religioşi şi de cei nereligioşi, este Om mane padme hum, principala mantra a budiştilor tibetani.

Repetarea unei mantra-e stă inclusiv la baza Meditaţiei Transcendentale, o practicată foarte larg răspândită în lume. Adepţii budismului japonez Nichiren Shoshu, o altă practică ce a devenit foarte populară în Occident, repetă mantra Nam myoho renge kyo în ritualurile lor zilnice. În sufism, ramura mistică a islamului, adepţii repetă Allah-hu.

Combinarea puterii cuvântului cu focalizarea asupra incantaţiei şi respiraţiei face ca repetiţia mantra-elor să genereze efecte foarte puternice asupra practicanţilor. Dacă practica este regulată, aceştia au acces la revelaţii spirituale şi ajung să se simtă conectaţi cu universul.

Reiki îşi are propriile sale mantra-e. De regulă, acestea sunt predate ca fiind numele celor patru simboluri introduse pe nivelele Gradelor Doi şi Trei. În realitate, ele nu sunt – strict vorbind – nume. În limba japoneză sunt numite Jumon, care înseamnă „sunet ce invocă o vibraţie cosmică foarte specifică.” Mai sunt numite şi Kotodama, care înseamnă „cuvinte încărcate cu spirit.”

Mantra-ele Reiki, pe care le voi abrevia folosind indicativele CKR (vezi paginile 166-167), SHK (vezi paginile 168-169), HSZSN (vezi paginile 170-171) şi DKM (vezi paginile 190-191), provin dintr-o combinaţie de origini şintoiste şi budiste. Nu voi scrie aceste mantra-e în forma lor neabreviată, căci orice om care a atins nivelul de practică necesar le va recunoaşte şi va şti să le aplice atunci când vor apărea în exerciţii.

Incantaţiile

Dacă doreşti să practici repetarea mantra-elor, aplică următorul procedeu. mantra-ele au o eficienţă maximă atunci când sunt repetate cu voce tare. De aceea, găseşte un spaţiu în care să nu fi deranjat. Lucrează cu o mantra pe rând timp de 3-6 luni, astfel încât să te familiarizezi cu vibraţia şi cu efectele sale. Repetă acest exerciţiu atât timp cât te simţi confortabil, dar nu uita că este nevoie de timp pentru a ajunge să percepi vibraţia interioară a mantra-elor.

Exerciţiu de aplicare a mantra-elor

Meditaţia de focalizare asupra unui sunet capătă o eficienţă maximă atunci când corpul se află în poziţie verticală, cu coloana dreaptă.

1. Aşează-te în postura Seiza sau pe un scaun.

2. Plasează-ţi palmele pe genunchi şi relaxează-te. Dacă preferi, le poţi uni în poziţia Gasshô.

3. Inspiră pe nas şi atrage energia în punctul Hara. Pe expiraţie, rosteşte mantra clar şi corect.

Poemele Waka japoneze

Chiar dacă la ora actuală Japonia este cunoscută îndeosebi pentru exportul de maşini, de console de jocuri video şi de benzi desenate Manga, unul din cele mai durabile exporturi culturale ale sale rămân poemele. Tradiţia poeziei şi a caligrafiei în rândul claselor superioare există de secole în Japonia. Dat fiind că s-a născut în clasa samurailor, Usui trebuie să fi fost educat de mic în această tradiţie a compunerii de poeme pentru exprimarea emoţiilor, comemorarea unui eveniment sau observarea naturii. De aceea, el a recomandat stilul de poezie numit Waka, lucru necunoscut până recent în rândul practicanţilor Reiki, dar care tinde să devină din ce în ce mai popular.

Pentru a-şi ajuta adepţii să îşi accelereze creşterea spirituală, Usui a folosit o selecţie de Waka inspiraţionale scrise de Împăratul Meiji. Acestea se găsesc în cartea Spiritul Reiki, de Walter Lubeck, Frank Arjava Petter şi William Rand. Pe pagina alăturată poţi găsi două exemple de Waka scrise de Împăratul Meiji, în traducerea lui Inamoto Hyakuten.

Aceste Waka pot fi folosite în practica meditaţiei, în locul principiilor spirituale, sau pot fi incantate ca o mantra. Usui şi-a încurajat adepţii să recite sau să cânte Waka până când îi sesizează esenţa.

O sugestie pentru dezvoltarea practicii tale Reiki ar fi să scrii tu însuţi propriile tale Waka. Waka tradiţionale nu erau scrise în rime, şi nici măcar în versuri, ci foloseau unităţi şi fraze. Structura unui poem este alcătuită de regulă din cinci rânduri de câte 5, 7, 5, 7, şi 7 silabe, deşi exemplul de pe pagina următoare, un poem intitulat „Cer”, are două rânduri cu câte opt silabe fiecare.

Ţinerea unui jurnal Reiki

Timp de foarte mulţi ani, mi-am încurajat cursanţii să ţină un jurnal Reiki, îndeosebi în primele trei săptămâni de după curs. Ţinerea unui jurnal poate fi privită ca o formă de meditaţie. De aceea, nu pot decât să încurajez pe oricine să îşi descrie gândurile şi sentimentele în scris. Metoda este nepreţuită pentru eliminarea gândurilor negative şi pentru manifestarea creativităţii sufletului. Deşi poţi folosi orice caiet ca jurnal Reiki, merită să îţi onorezi gândurile alegând unul special, care să îţi ofere o anumită desfătare vizuală şi să te inspire să scrii în el.

Asamidori sumiwataritaru ohzorano, Hiroki onoga kokoro to mogana (Ten)

Ca un cer senin de culoare verde, mi-aş dori ca inima mea să fie la fel de vastă (Cer)

Akino yono tuskiwa mukashini kawarenedo yoni nakihito no ooku narinuru (Tsuki)

În timp ce luna de pe cerul toamnei rămâne pururi neschimbată, în această lume numărul celor decedaţi a crescut (Luna)

Traducerea: Inamoto Hyakuten

Folosirea universală a simbolurilor

Simbolurile au fost folosite în toate culturile încă din cele mai vechi timpuri, precedând cuvintele scrise. Ele au o putere ce o surclasează pe cea a cuvintelor, având o multitudine de semnificaţii ce se adresează intelectului, emoţiilor şi sufletului. Multe simboluri care continuă să îşi exercite influenţa în zilele noastre îşi au originea în culturile antice, care le foloseau în artă şi în ritualurile religioase.

De multe ori, noi nu putem exprima în cuvinte semnificaţia unui simbol, dar suntem conştienţi că acesta ne vorbeşte, deşi nu îi putem înţelege semnificaţia decât cu inima, nu cu mintea. Simbolurile ne provoacă să transcendem semnificaţiile evidente, şi de multe ori cele mai simple dintre ele au semnificaţiile cele mai complexe.

Unele simboluri par să aibă o specificitate culturală, dar la fel ca în cazul convingerilor religioase, dacă privim imaginea de ansamblu constatăm că ele se regăsesc inclusiv în alte culturi, având o semnificaţie universală, chiar dacă forma pe care o iau variază uşor. Un astfel de exemplu este crucea, care poate apărea în diferite forme (vezi ilustraţiile de pe pagina alăturată).

Crucea

Crucea este asociată în principal cu creştinismul, fiind unul din cele mai puternice simboluri universale, inclusiv datorită răspândirii acestei religii. Un alt exemplu de cruce este cea celtică, a cărei formă unifică simbolul crucii cu cel al cercului. Avându-şi originea într-o religie mult mai veche, ea simbolizează unitatea dintre principiul masculin şi cel feminin. Cercul reprezintă energia procreatoare feminină, iar crucea energia masculină. Ankh-ul egiptean reprezintă cheia dezlegării misterelor cerului şi pământului. La fel ca în cazul crucii celtice, forma lui combină energia masculină cu cea feminină. Ambele cruci sunt anterioare apariţiei crucii creştine.

Spirala

Un alt simbol care apare de-a lungul multor culturi şi care prezintă un interes special în Reiki este cel al spiralei. Spiralele şi buclele nesfârşite sunt evidente cu deosebire în decoraţiunile celtice. Spirala simbolizează mişcarea energiei, iar buclele nesfârşite reprezintă eternitatea. În tradiţia yoghină, energia kundalini care conduce la iluminare este simbolizată de un şarpe încolăcit, cu alte cuvinte, de o spirală.

Se crede de asemenea că toate formele de energie curg în spirală, fapt care evocă din nou energia solară şi cea lunară, sau masculină şi feminină. Conceptul străvechi al spiralei care reprezintă forţa vieţii este confirmat de descoperirea recentă a ADN-ului uman, care reprezintă tot o spirală.

Ilustraţie

CRUCEA LATINĂ

CRUCEA CELTICĂ

ANKH-UL EGIPTEAN

SPIRALA PREISTORICĂ

DECORAŢIUNE CELTICĂ ÎN BUCLE

Simbolurile în Reiki

Simbolurile folosite în Reiki şi predate de la Gradul Doi în sus reprezintă un subiect de dezbatere între diferitele şcoli de Reiki. Publicarea cărţii Ghidul esenţial al Reiki de către Diane Stein în anul 1995 a reprezentat un punct de cotitură în sistemul Reiki occidental. Unii maeştri le-au recomandat adepţilor lor să nu citească lucrarea, întrucât aceasta încălca regulile. Această perspectivă deriva din conceptele de secret şi de sacralitate asociate cu simbolurile.

Maeştrii tradiţionali predau simbolurile folosite în metoda lui Hawayo Takata. Acestea trebuie memorate la curs, la sfârşitul căruia cursanţii trebuie să predea hârtiile pe care le-au practicat. Din păcate, această metodă îi face pe mulţi să uite simbolurile mai complicate. Ei ezită apoi să le ceară maeştrilor să le arate din nou simbolurile, din teama de a nu fi consideraţi imperfecţi şi lipsiţi de dedicaţie.

Nu pot să nu recunosc că în perioada în care simbolurile au fost publicate, în comunitatea Reiki predomina un anumit elitism. După părerea mea, dezbaterea furtunoasă generată de publicarea cărţii a forţat comunitatea Reiki să reflecteze mai mult asupra atitudinii sale. Faptul că simbolurile au devenit publice era inevitabil, dacă ţinem seama de diversitatea în creştere a formelor de Reiki predate şi de apariţia Internetului.

Principalele patru simboluri

A urmat apoi descoperirea unor informaţii de ultimă oră legate de simboluri. Când adepţii lui Hawayo Takata s-au întâlnit după moartea acesteia, ei au descoperit că le-au fost predate variante diferite ale simbolurilor. Dacă Takata însăşi nu a predat uniform simbolurile, este mai mult ca probabil ca alte variante să fi apărut de-a lungul transmisiunii de la maeştri la adepţi. La ora actuală există multe simboluri noi adăugate, dar majoritatea practicanţilor continuă să le practice îndeosebi pe cele patru principale.

După toată această dezbatere referitoare la simboluri din anii 90, s-a descoperit că Mikao Usui nu a început să predea cele patru simboluri decât spre sfârşitul vieţii sale. După toate aparenţele, japonezii nu s-au focalizat niciodată asupra acestora, spre deosebire de occidentali. La fel ca în cazul poziţiilor formale ale mâinilor, Usui nu a introdus aceste elemente decât pentru a-şi ajuta adepţii de-a lungul practicii lor spirituale. În Partea a treia a cărţii vei găsi o discuţie mai detaliată referitoare la fiecare simbol individual, împreună cu modalităţile de meditaţie asupra sa ca parte integrantă a procesului de creştere personală şi cu aplicaţiile specifice pentru vindecare.

Ilustraţie

Dreapta

Mikao Usui a introdus folosirea celor patru simboluri spre sfârşitul vieţii sale, cu intenţia de a fi folosite mai degrabă în meditaţie.

Acordajele

În sistemul Reiki occidental, acordajele fac parte integrantă din orice curs de Reiki. Numărul de acordaje transmise pe fiecare nivel al Reiki şi metodele de transmisie variază în funcţie de maestru şi de şcoală, dar nimeni nu predă Reiki fără acest proces de transmisie a puterii.

Nu la fel se petrec lucrurile în sistemul Reiki japonez. Mikao Usui obişnuia să ofere o binecuvântare spirituală numită Reiju. Acesta nu era un eveniment singular, ci era repetat frecvent. Diferenţa dintre un Reiju şi un acordaj în stil occidental este că cel dintâi nu transmite acelaşi tip de energie. Este aproape sigur că Usui le putea transfera sau modifica adepţilor săi starea energetică fără niciun ritual formal. Totuşi, când au început să predea la rândul lor, aceştia au avut nevoie de suportul unui ritual structurat, care a devenit cunoscut în timp sub numele de acordaj.

Ce este un acordaj?

Răspunsul cel mai simplu este că acordajul reprezintă o transmisie de putere spirituală de la maestru la discipol, care activează capacitatea de a atrage mai multă energie în funcţie de nevoile individuale, dându-i astfel discipolului posibilitatea de a deveni un canal mai eficient al energiei Reiki. Dat fiind că este un proces profund individual, experienţa lui diferă de la om la om. Procesul reprezintă de asemenea o modalitate reală şi simbolică de iniţiere în universul Reiki. El demarchează momentul dintre viaţa trăită în afara Reiki şi renaşterea spirituală.

Fiecare maestru are propria sa manieră de a realiza această iniţiere. Unii pot iniţia mai mulţi adepţi în acelaşi timp, într-o manieră simplă şi directă. Alţii creează spaţii sacre elaborate şi îşi iniţiază pe rând discipolii. Indiferent cum este realizată, experienţa este intensă atât pentru discipol cât şi pentru maestru. De multe ori, atunci când ţin un curs, nu am nicio idee când voi transmite acordajele. De regulă, sunt călăuzită de energia Reiki însăşi, iar când vine momentul simt că întreaga sală se umple cu o energie fantastică, ce curge incredibil de rapid.

Dacă nu ai mai practicat Reiki până acum, este posibil să simţi o stare de nervozitate înaintea procesului. Roagă-ţi maestrul să îţi explice ce face atunci când se plimbă în jurul tău şi ce anume aşteaptă de la tine, pentru a înţelege plenar semnificaţia procesului.

Ilustraţie

Stânga

Un acordaj este o metodă de transmisie a unei puteri spirituale ce activează capacitatea persoanei de a deveni un canal eficient al energiei Reiki.

A apărut în: 2016-01

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro