Secretul sănătăţii :. Brian R. Clement :. House of Guides :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

-15%

Secretul sănătăţii
Cum să te vindeci fără antibiotice

» Coperta

Vei găsi calea cea mai naturală spre vindecare şi vei renunţa la medicamentele luate pentru orice.

Autor: Brian R. Clement

Editura: House of Guides

Colecţia: Starea de bine

Afişat de 22120 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	30.83 RON

	•Reducere:	15%
	•Preţ site:	26.20 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Să scăpăm de dietele de fiţe şi de miturile cu privire la nutriţie

Nu-i aşa că aţi trecut şi voi printr-o perioadă în care aţi încercat toate dietele de fi te şi toate programele de slăbit, în încercarea de a găsi unul care să vi se potrivească? Nu urmări ti şi voi cu mare atenţie toate reclamele, sperând să găsiţi un supliment, un medicament sau un aliment-minune care să vă asigure un spor de sănătate, fără să vă schimbe drastic stilul de viaţă?

Dacă aţi răspuns cu „Da” sau „Câteodată” la oricare dintre întrebările de mai sus, se poate să fiţi unul dintre cei care au ajuns să creadă într-unul dintre cele mai periculoase şi dintre cele mai răspândite mituri ale epocii moderne – şi anume acela conform căruia consumul de alimente în cantităţi exagerate sau sub impulsul reflexului atrage după sine doar puţine efecte asupra sănătăţii, şi că aceste efecte pot fi înlăturate fără să vă schimbaţi drastic stilul de viaţă. Toate acestea reprezintă o obsesie ce bântuie nu doar în rândurile publicului larg, ci şi al specialiştilor din domeniile medical şi alimentar.

Această stare de negare cu privire la relaţia dintre dietă şi sănătate se regăseşte în rândul tuturor popoarelor industrializate ale lumii. În cadrul unui studiu comandat de Kraft (a II-a cea mai mare companie din industria alimentelor şi băuturilor), întreprins în 2006, în rândul consumatorilor din Uniunea Europeană, s-a aflat că majoritatea europenilor sunt de părere că obezitatea este o problemă care îi afectează doar pe „ceilalţi” (îndeosebi pe americani), ei considerându-se oarecum imuni, deşi deja jumătate dintre ei sunt fie supraponderali, fie obezi.

Un studiu similar, desfăşurat în Statele Unite de către American Obesity Association, a relevat faptul că 15% dintre copii şi adolescenţi sunt supraponderali, însă doar un procent mult mai mic de părinţi îşi percep copiii ca având o problemă legată de greutate. „Este prea dureros pentru majoritatea părinţilor să accepte faptul că au un copil cu probleme de greutate”, comentează nutriţionistul Marion Nestle de la Universitatea din New York. După cum ştiţi, jumătate dintre părinţii cu astfel de copii refuză să accepte realitatea.

În ce priveşte Europa, procentajul cel mai ridicat de copii şi adolescenţi obezi se înregistrează în Marea Britanie, cu aproape 15%. Situaţia este gravă mai ales în Scoţia, unde nu mai puţin de 113 dintre copiii de 12 ani au probleme serioase de control al greutăţii. În Australia, procentajul se ridică la 25%. Aceste ţări parcă s-ar afla într-o cursă nebună, încercând, care mai de care, să depăşească procentajele obezităţii în rândul copiilor (cu problemele de sănătate asocia te acestui fenomen) ce au fost înregistra te, în ultimii 10 ani, în America.

În urma Congresului Internaţional pe Probleme de Obezitate, ţinut în Australia, în 2006, a fost emisă o concluzie a celor 2.500 de specialişti reuniţi (din 50 de ţări), în care obezitatea era identificată drept „o ameninţare la adresa omenirii, cu nimic mai mică decât încălzirea globală sau gripa aviară”. Aproape un miliard de locuitori ai planetei sunt supraponderali, cu mult mai mulţi decât numărul estimat al celor care suferă de foame, şi toate acestea s-au întâmplat doar în decursul unei singure generaţii.

Consecinţa directă a problemelor de sănătate cauza te de obezitate este că, potrivit unor estimări, generaţia copiilor de azi este prima din istorie care va muri înaintea generaţiei propriilor lor părinţi. „Avem de-a face nu doar cu o problemă ştiinţifică sau medicală”, după cum a declarat Phillip James, preşedintele britanic al International Obesity Task Force, organizaţie care este autoarea acestei sumbre predicţii. „Avem de-a face cu o problemă economică de o dimensiune nemaiîntâlnită şi care va copleşi sistemul medical al tuturor ţărilor.”

Aceste evoluţii nu ar trebui să ne mai mire. Alimentaţia lumii occidentale se bazează acum pe un amestec toxic-de chimicale sintetice ce provoacă dezechilibre hormonale, ce atrag, la rândullor, stări de dependenţă faţă de anumite substanţe alimentare şi obezitate cronică. Această concluzie a fost trasă de profesorul şi medicul de la Universitatea din San Francisco, domnul Robert Lustig, al cărui studiu asupra alimentelor toxice şi care produc dependenţă, dă vina pe industriile alimentelor procesate pentru crearea unui mediu care a accelerat o degenerare a valorii nutriţionale a stocului nostru de alimente.

Renunţând la tiparul nutriţional tradiţional în favoarea alimentelor sintetice, pline de chimicale – inclusiv cele de tip fast-food, cele semi-preparate şi cele congelate – naţiunile industrializate s-au lansat, practic, într-un experiment chimic la o scară nemaiîntâlnită, în care noi toţi jucăm rolul de cobai. Nu trebuie decât să privim în jurul nostru, la oamenii cu forme din ce în ce mai „pline”, sau să citim ultimele studii sau cercetări medicale, pentru a ne lămuri cu privire la rezultatele acestui experiment. Obezitatea a fost, de asemenea, însoţită de o creştere explozivă a incidenţei cancerului, bolilor coronariene, diabetului, precum şi a unei întregi serii de probleme neurologice sau de comportament.

Totuşi, într-un grad supărător de mare, oamenii continuă să nege sau să ignore această situaţie. Unele vedete au sădit chiar intenţionat germenii negării sau ai confuziei. Jay Leno, gazda emisiunii The Tonight Show, cea mai urmărită emisiune de noapte din Statele Unite timp de 11 ani, a declarat, mândru de el, în revista „Parade”, că el nu a acordat niciodată atenţie alimentaţiei sau sănătăţii. „Sunt genul de persoană care consumă numai carne, pui, cartofi şi paste. Mănânc o grămadă de mâncăruri nesănătoase, precum pizza, hamburgeri sau hot dog. Când îmi iau un suc, nu iau niciodată fără zahăr. Cât despre salate, nu îmi amintesc să fi mâncat vreodată una. Iar legume, cred că n-am mai mâncat din 1969.”

Atunci când oamenii fac eforturi pentru a slăbi, ei au ca scop să dobândească un aspect fizic plăcut şi nu urmăresc să reducă riscul de cancer. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat asupra unui grup de 4.000 de subiecţi, în 2006, de către organizaţia Cancer Research UK. 40% dintre cei intervievaţi au indicat „dorinţa de a arăta bine” drept principala motivaţie pentru eforturile de a-şi menţine o greutate corporală normală, comparativ cu doar 32%, care au menţionat reducerea riscului de cancer ca fiind cel mai important motiv.

„Acest studiu este relevant pentru priorităţile multora dintre noi atunci când facem eforturi pentru a avea grijă de corpul nostru. De asemenea, el dovedeşte cât de puţini dintre noi sunt conştienţi de legătura puternică dintre obezitate şi riscul crescut de a ne îmbolnăvi de cancer,” după cum remarcă domnul doctor Lesley Walker, director de informare pe probleme legate de cancer în cadrul Cancer Research UK. Dr. Walker subliniază faptul că un volum impresionant de studii au demonstrat că pentru persoanele nefumătoare, obezitatea sau supraponderabilitatea reprezintă principalul element de risc de a dezvolta cancer, precum şi faptul că revenirea la o greutate normală este cea mai importantă măsură preventivă, referindu-se aici, cu precădere, la cancerul de intestin subţire, de stomac, de rinichi şi sân.

Este greu de crezut că, în ciuda volumului impresionant de dovezi în acest sens, vanitatea noastră încă poate bate cancerul, ca o motivaţie pentru pierderea în greutate.

Acest mod de gândire a predominat cel puţin în ultima sută de ani. Imaturitatea noastră colectivă cu privire la propria sănătate a creat mereu un mediu ideal pentru interesele economice ale firmelor ghidate exclusiv după profit.

Iluzia scăderii În greutate: o scurtă istorie

· 1900. Un medic inventează scaunul de ergoterapie pasivă, care transmite
electricitate prin muşchi, provocând contracţiile acestora de o sută de ori pe minut. El pretinde că acest „tratament” consumă multă energie şi, implicit, ajută la eliminarea kilogramelor în plus.

· 1910. Îşi fac apariţia pe piaţă tabletele de slăbit Phytoline. Acestea conţin arsenic, cofeină, stricnină şi planta Phytolacca, un laxativ.

· 1914. Este introdusă Gardener Reducing Machine. Pentru a o folosi, persoana trebuie să stea între 2 cilindri mari, fiind lovită, în repetate rânduri, de dispozitivul care aplică „masajul pentru pierderea în greutate” .

· anii 1920. Ţigaretele .Lucky Strike” sunt promova te pe piaţă drept soluţie de slăbit, sub sloganul: „În loc să întinzi mâna după dulciuri, întinde-o după un Lucky.”

· 1935. Sunt introduse pilule de slăbit ce conţin dinitrofenol, o substanţă chimică folosită în coloranţi, explozivi şi insecticide. În următorii trei ani, mai mulţi utilizatori orbesc sau mor.

În anii 1950, americanii se îndrăgostesc subit de comerţul de tip supermarket şi de alimentele semipreparate sau la conservă ce se vând în supermarketuri. Introducerea, în 1954, a mâncărurilor la tavă, gata preparate, a „revoluţionat” şi mai mult obiceiurile alimentare, iar locuitorii celorlalte ţări occidentale, grăbiţi să adopte orice model american, nu au întârziat nici ei să le calce pe urme.

Pe măsură ce tot mai mulţi oameni se îngrăşau ca urmare a consumului acestui cocteil de substanţe toxice şi a obiceiurilor alimentare nesănătoase, piaţa a fost invadată de un număr impresionant de cărţi ce ofereau strategii alternative de slăbit. Dieta Atkins, popularizată de Robert Atkins, ne-a promis să scăpăm de kilogramele în plus mâncând carne roşie. Dieta Scarsdale, dezvoltată de Herman Tarnover, a sugerat că putem scădea în greutate dacă doar ne numărăm caloriile. Zone Diet, promovată de Barry Sears, îi sfătuia pe oameni să consume 5-6 porţii mici de mâncare, în fiecare zi.

Dieta Grupei de Sânge ne recomandă să consumăm alimente în funcţie de grupa de sânge avută. A urmat apoi Dieta South Beach, iar lista poate continua la nesfârşit.

Companiile farmaceutice au intrat şi ele în horă cu medicamente precum fen-phen, care a fost apoi retras de pe piaţă în 1997, după ce unii utilizatori au dezvoltat afecţiuni cardiace. Meridia a fost un alt medicament de slăbit cu efecte negative asupra sănătăţii: s-a dovedit că provoacă hipertensiune arterială. Multe alte medicamente asemănătoare sunt „pe ţeavă”, aproximativ 200, conform „New York Times”, şi fiecare dintre ele se doreşte a fi o soluţie miraculoasă, care să vă scape de responsabilitatea a ceea ce mânca ţi.

T. Collin Campbell descrie această fixa ţie pe o anumită substanţă chimică, drept o formă de reducţionism în ştiinţă, ce „asociază la un moment dat, eforturile şi speranţele noastre cu un singur nutriment, precum vitamina A pentru a preveni cancerul sau vitamina E pentru a preveni atacul de cord. Oamenii au tendinţa să simplifice realitatea şi să ignore complexitatea infinită a naturii. Aceasta nu este ştiinţă. Acestea sunt doar diete de fiţe, izvorâte din tot ce e mai rău în medicină, în ştiinţă şi în mass-media.”

Dean Ornish şi dieta sa au ajuns să reprezinte una din puţinele puncte luminoase ale acestei perioade, căci el a eliminat majoritatea componentelor animale din dietele pe care le-a promovat. Dr. Ornish a mai introdus şi meditaţia, un lucru isteţ, după părerea mea, căci slăbitul nu ţine doar de alimente, ci are şi o componentă psihologică. Studiile sale clinice au început chiar să atragă atenţia unora dintre principalele companii de asigurări.

Însă toate celelalte diete de fiţe propuse în ultimii 20 de ani au încercat să convingă consumatorii că o anumită combinaţie de alimente care nu sunt naturale ar putea fi consumată fără niciun efect negativ asupra sănătăţii, ba chiar cu efecte benefice. Această manipulare a atins noi niveluri de absurditate în cursul anilor ‚90, odată cu introducerea de către companiile alimentare, a aproape 900 de produse „cu conţinut scăzut de carbohidraţi”.

Cu tot respectul pentru bunele intenţii ale celor mai mulţi creatori ai acestor diete, formulele lor complicate au ca scop să genereze doar compromisuri alimentare, nu forme reale de alimentaţie sănătoasă. Concentrarea lor prea mare, mai degrabă, pe componenta gustului şi pe falsa satisfacţie decât pe valoarea

Pag. 17 – 21

A apărut în: 2014-01

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro