ZEN şi viaţa cotidiană :. Taisen Deshimaru, maestru zen :. Herald :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Succesor al maeştrilor transmisiei, Maestrul Taisen Deshimaru a venit în Europa în 1967 pentru a aduce Zenul adevărat. Prieten spiritual şi maestru respectat, el a consacrat întreaga sa forţă, toată energia sa, educării numeroşilor săi discipoli.

Autor: Taisen Deshimaru, maestru zen

Editura: Herald

Colecţia: Zen

Afişat de 22115 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	34.00 RON

	•Reducere:	15%
	•Preţ site:	28.90 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Învăţătura pe care urmează să v-o dau este fundamentală, stă la baza practicii zen autentice; este foarte important să înţelegeţi metoda veritabilă pentru a practica un zazen corect. Toată lumea înţelege ce postură trebuie să aibă şi ce respiraţie trebuie să practice; am explicat aceste lucruri deseori pe largi. Însă cum gândim? Cum ne controlăm mintea, conştiinţa în timpul zazenului?

Este o problemă foarte importantă. Mulţi cred că înţeleg, dar înţelegerea lor este prea superficială. în timpul zazenului, atitudinea minţii este diferită pentru fiecare şi nimeni nu ştie pe care anume să o adopte. Trebuie să avem conştiinţa Hishiryo. Ce este conştiinţa Hishiryo? Maestrul Dogen, în Fukanzazengi, vorbeşte despre ea în aceşti termeni: ,,vă rog, gândiţi din străfundurile non-gândirii; nu gândiţi din străfundurile gândirii; aceasta este conştiinţa Hishiryo, secretul Zenului. Hishiryo, Gândire absolută, dincolo de orice gândire: Cum să facem? Mare koan...

Condiţiile concentrării şi ale observării

Când, luându-vă locul în dojo, v-aţi aşezat corect în postură şi v-aţi reglat respiraţia după un ritm just şi profund, aceasta nu înseamnă totuşi, mai ales la debutanţi, că conştiinţa a plonjat imediat într-o stare de calm.

în timpul primelor minute de zazen, creierul e asemenea unei ferestre deschise prin care suflă un curent de aer puternic; gânduri se ridică rară încetare. Apoi, odată cu prelungirea practicii, fluxul gândurilor descreşte şi pe urmă încetează. Când vântul încetează să mai sufle, camera îşi regăseşte calmul; creierul devine un loc liniştit; extincţia gândirii instaurează starea de concentrare, samatha în sanscrită, shi în chineză şi japoneză, kanji-ul shi semnifică literal: a înceta, a opri, subînţeles: prin concentrarea minţii care aduce calmul. Totuşi, această condiţie a minţii nu defineşte în exclusivitate zenul adevărat.

Simpla oprire a gândurilor, de fapt, nu constituie decât un aspect al stării veritabile de zazen şi conduce la o stare de somnolenţă numită kontin; mintea nu poate păstra starea de vigilenţă care cere o anumită tensiune a conştiinţei şi necesită o activitate. De aceea Dogen a spus: Trebuie să gândiţi din străfundurile non-gândirii.

Această vigilenţă activă este observarea, kan, cea de-a doua componentă a condiţiei de zazen; shi şi kan asociate dau atitudine a corectă a minţii în timpul zazenului; produse simultan, ele sunt expresia cea mai elevată, ideală şi absolută, a conştiinţei care este numită hishiryo, gândire absolută, dincolo de gândire.

Însă în primele momente ale zazenului, înainte de a accede la această condiţie perfectă a conştiinţei, starea de concentrare şi starea de observare se succed alternativ.

Concentrare a sigură, aşa cum am văzut, duce la o stare de întunecare a conştiinţei, aşa cum lumânarea se consumă încetişor şi apoi se stinge.

Pentru a nu vă scufunda total în somnolenţă, trebuie să începeţi observarea; aceasta constituie trezirea conştiinţei din subconştient; gândurile sunt îndreptate către conştiinţă şi observate de către ea; când gândul ţâşneşte şi apoi dispare imediat, observarea care rezultă din aceasta se numeşte în sanscrită vicara; este vorba de o „observare fulger”, instantanee; însă, când gândirea stagnează, observarea se prelungeşte corespunzător şi aceasta se numeşte vitarka.

O persistenţă exagerată a stării de observare conduce la conştiinţa sanran, conştiinţă agitată şi dispersată; vântul gândurilor suflă din nou cu violenţă şi perturbă luminozitatea stabilă şi blândă pe care o răspândea flacăra.

În acel moment, trebuie să abandonaţi toate gândurile şi să readuceţi mintea la starea de concentrare.

Astfel se formează ciclul concentrare-observare.

Din aceasta se poate trage concluzia că este foarte dificil să creezi şi să menţii starea corectă a conştiinţei; prelungirea stării de concentrare duce la starea de kontin, prelungirea stării de observare duce la starea de sanran. Cum să rezolvi această dilemă? Este un mare koan.

Dogen răspunde prin hishiryo, dincolo de gândire. Pentru a accede la această conştiinţă absolută, este nevoie în prealabil să clarificăm metodele potrivite pentru a izbuti.

Învăţătura Zen cuprinde trei metode de concentrare şi două de observare.

1. CONCENTRAREA, SHI

La intrarea în dojo, mintea este complet impregnată de agitaţia şi de solicitările la care a fost supusă în lumea exterioară. De aceea, de cum ne aşezăm în zazen, această agitaţie înregistrată în întreaga noastră fiinţă tinde să iasă prin răbufniri dezordonate; problema rezidă în faptul că, mai ales la debutanţi, conştiinţa are tendinţa de a se opri, de a se agăţa de aceste valuri de agitaţie.

Atunci este necesară practicarea concentrării.

a) Prima formă de concentrare constă în a-ţi plasa mintea pe linia verticală fictivă care uneşte nasul cu ombilicul, adică trebuie să fii atent să păstrezi rectitudinea exactă a posturii, rectitudine care atestă starea de concentrare şi de vigilenţă. Pentru a ilustra această atitudine a minţii, maeştrii au recurs adeseori la imaginea maimuţei legate de un ţăruş, unde maimuţa joacă rolul minţii agitate iar ţăruşul pe cel al posturii riguros drepte.

b) Cea de-a doua formă de concentrare constă în a lăsa gândurile să treacă, a te abate de la ele chiar de la apariţia lor, a le abandona chiar în momentul în care bagi de seamă că te-ai oprit asupra lor.

c) Cea de a treia este mai dificilă, ea constă în realizarea imediată a naturii noastre veritabile, care este fără substanţă proprie, fără numen. Din înţelegerea intimă a acestei noţiuni ţâşneşte trezirea supremă. Aceasta reprezintă certificarea ultimă a sfârşitului iluziei dualiste; egoul este inaccesibil, de vreme ce este fără substanţă; deşi există, el este fără realitate, ku. De aceea nu putem prinde mintea noastră care nu are substanţă proprie. Shin fuka toku (Mintea mea este insesizabilă) este răspunsul faimos dat de Eka lui Bodhidharma. Nu mai este aşadar necesar să sesizezi, să controlezi, să calmezi, să pacifici, este suficient să laşi să treacă iluziile, să le laşi să dispară de la sine şi, prin urmare, să te conformezi ordinii cosmice şi să o laşi să acţioneze. Concentrarea se instalează atunci fără efort, în mod inconştient, natural, automat, de vreme ce s-a stins orice dualism prin unificarea minţii topite în minte. în acel stadiu, nu mai rămâne nici măcar urma celei mai mărunte umbre de discriminare, deoarece mintea nu se obiectivează, nu se vede pe sine însăşi. Aceasta stare este numită nirvana, extincţia totală a oricărei forme diferenţiate din Unitatea absolută.

Când am debutat în Zen, m-am concentrat exclusiv asupra zazenului, adică asupra posturii corecte de care depinde starea de concentrare corectă. Însă apoi am înţeles că zazenul veritabil nu rezidă numai în atitudinea concentrată a minţii şi a corpului: condiţia veritabilă a minţii care trebuie să rezulte din practica zazen este simultan concentrare subiectivă şi observare obiectivă.

Această condiţie de observare pune o problemă dificilă deoarece ea aduce rapid practicantul (mai ales dacă acesta nu are o practică zazen îndelungată) la o atitudine dispersată a conştiinţei; însă pe de altă parte, această condiţie de observare este o necesitate, căci, odată cu încetarea gândirii conştiente, subconştientul, nemaifiind zăgăzuit de barierele conştiinţei, curge liber; în plus, observarea subconştientului care defilează prin faţa ochiului conştiinţei conduce la înţelegerea veritabilă, adică neintelectuală, a acestui subconştient; această înţelegere prin corp, directă, imediată, este condiţia necesară pentru naşterea înţelepciunii autentice care se manifestă progresiv prin conştiinţa hishiryo.

Această conştiinţă hishiryo este atitudinea cea mai justă a conştiinţei şi gradul ei suprem de realizare; în ea sunt conţinute deopotrivă concentrare a perfectă şi observare a nelimitată şi imediată a Totului. Înţelepciunea infinită şi spiritul marii compasiuni sunt expresia ei cea mai înaltă, care se manifestă în zazen şi se prelungesc în multiplicitatea acţiunilor vieţii noastre: activităţi, comportamente şi atitudini ale corpului, ale vorbirii şi ale minţii, care atestă foarte precis gradul de trezire al conştiinţei.

În plus, totalitatea acţiunilor noastre cotidiene constituie în ea însăşi terenul de antrenament al conştiinţei noastre în practicile concentrării şi observării. Totuşi, zazenul rămâne legătura unde experimentarea este cea mai lucidă şi cea mai intensă, permiţând concentrării să urmeze cu rapiditate observării când aceasta devine excesivă şi greşită şi invers, până la obţinerea armoniei perfecte a celor două, unite în jo-e, înţelepciunea (e) în seninătate (jo).

2. OBSERVAREA, KAN

Dogen scrie aşadar în Fukanzazengi: „Gândiţi din străfundurile non-gândirii”.

Această frază clarifică starea de observare din zazen şi face pereche cu cea care exprimă starea de concentrare: „Nu gândiţi din străfundurile gândirii.”

Când în timpul zazenului gândurile se ridică din subconştient şi vuiesc în conştiinţă, scufundând-o într-o stare de dispersie şi agitaţie, este necesară atunci practica observării, vizând anihilarea perturbaţiilor generate în conştiinţă. Această metodă de observare este de două, feluri: observare relativă, observare directă.

a) Observarea relativă

Ea însăşi îmbracă două aspecte:

• Observarea impurităţilor, a murdăriilor.

Fujokan în japoneză. În sutra Hannya Shingyo se spune că nu există nici puritate nici impuritate, nici frumuseţe nici urâţenie, nici bine nici rău. Această frază situează natura fenomenelor în unitate a absolută nediferenţiată şi defineşte astfel percepţia unitară, non-dualistă.

În epoca lui Buddha Shakyamuni, medjtaţia în apropierea cadavrelor era o practică curentă. Scopul acestei practici era de a readuce con ştiinţa la o viziune mai justă asupra naturii existenţelor, care defineşte mujo, impermanenţa. Această noţiune de impermanenţă este de primă importanţă pentru că ea defineşte implicit natura non-substanţială a tuturor lucrurilor. Toate existenţele, sensibile şi non-sensibile, suferă transformările generate de timp. De aceea trebuie să ne ferim să considerăm fenomenele doar sub aspectul lor actual şi momentan de frumuseţe, bine sau puritate şi să luăm în consideraţie şi aspectul lor contrar, virtual conţinut în aspectul actual.

Un tânăr mi-a mărturisit într-o zi că orice femeie frumoasă cu care se învecina, chiar în timpul zazenului, îi provoca dorinţe sexuale pe care le potolea cu mare dificultate. Această atitudine este exact opusă celei care trebuie adoptată în dojo, potolirea celor şase organe de simţ, a celor şase obiecte ale simţurilor şi a celor şase conştiinţe. De aceea i-am răspuns:

„În primul rând, evită să te învecinezi cu femei frumoase; apoi fă în aşa fel ca mintea ta să se întoarcă către propriile tale impurităţi:

Astfel trebuie să practice cel în care se iveşte umbra dorinţei, a voinţei proprii sau a gândului în timpul zazenului sau în viaţa cotidiană: luând în consideraţie impermanenţa tuturor lucrurilor, naşterea, degenerescenţa şi moartea lor, înflorirea şi putrezirea lor.

• Observarea compasiunii.

Iishikan în japoneză. Aceasta constă în a controla şi a înfrâna mişcările dispoziţiei făcând să apară spiritul compasiunii care se manifestă prin abandonul egoului; reacţia încetează atunci să mai fie o mişcare de exasperare, fiind înlocuită de înţelegere şi deschidere către ceilalţi.

De exemplu, atunci când apare mânia, trebuie să vedeţi această mânie, să o observaţi şi să consideraţi egoul care este autorul ei. Mânia dispare numaidecât şi se naşte spiritul compasiunii.

b) Observarea directă Shokan în japoneză.

Aceasta este esenţa zazenului, forma de observare pe care o voi analiza pentru voi prin prisma experienţei mele.

Pag. 9 – 15

A apărut în: 2013-03

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro