Arta manipulării elegante :. Christophe Carré :. Meteor Press :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Arta manipulării elegante
Instrumentele de persuasiune ale oamenilor oneşti

Manipularea nu este rezervată sociopaţilor şi altor categorii de indivizi răuvoitori. Ea face parte din „jocul" social la care recurge orice om pentru a-şi apăra interesele, pentru a-şi atinge obiectivele, dar şi pentru a păstra legătura cu ceilalţi.

Autor: Christophe Carré

Editura: Meteor Press

Afişat de 22522 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	32.00 RON

	•Reducere:	10%
	•Preţ site:	28.80 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Manipularea nu este un panaceu universal

Manipularea face parte, în mod obligatoriu, din jocul relaţiilor umane, iar interzicerea ei ar putea crea o lume tota-litară în care perfecţiunea nu apare decât în ochii câtorva idealişti periculoşi. Cu atât mai mult cu cât, în general, este mai simplu, mai acceptabil din punct de vedere social şi adesea mai legal să utilizăm mai curând manipularea decât violenţa, ameninţarea sau constrângerea atunci când dorim să obţinem ceva de la o anumită persoană. Dar, deşi eficacitatea lor a fost demonstrată de nenumărate ori de cercetările experimentale în domeniul psihologiei sociale, tehnicile de manipulare nu reprezintă o garanţie sigură a succesului. Influenţa are limitele ei. În ciuda faptului că suntem avizi de reţete, pentru slăbit, pentru renunţarea la fumat, pentru dobândirea fericirii şi aşa mai departe, ar fi iluzoriu să credem că e suficient să aplicăm o tehnică pentru a obţine rezultatul dorit: orientarea atitudinilor şi comportamentelor celor din jur după bunul nostru plac. De ce? Pentru că toate situaţiile sunt singulare şi schimbătoare: ce a funcţionat astăzi cu colegul meu de birou nu va merge mâine cu soţia mea. Oamenii nu sunt receptorii pasivi ai unei strategii, fie ea şi savant elaborată. Ei nu sunt în totalitate supuşi manevrelor dumneavoastră şi cu siguranţă nu sunt gata să accepte orice. Au întotdeauna posibilitatea să spună nu, să se opună, să riposteze printr-o strategie încă şi mai elaborată. Să nu credeţi că toţi ceilalţi sunt nişte cretini gata să dea ascultare prosteşte stratagemelor dumneavoastră. Vă veţi trezi rapid în situaţia manipulatorului manipulat. Relaţiile sociale sunt mai bogate decât teoriile care pretind că le descriu, mai complexe ca tehnicile destinate gestionării lor. Din fericire! Nu cedaţi aşadar în faţa delirului vehiculat de mass-media, de psihologi şi de sufletele binevoitoare interesate de puterile oculte şi de extremul pericol reprezentat de influenţare şi de manipulare. Ele sunt parte din viaţă şi, în ciuda faptului că ţipă ca din gură de şarpe, aceşti oameni nu pot face nimic în privinţa asta, iar dumneavoastră nici atât. Utilizaţi mai degrabă manipularea pozitivă pentru a vă conduce cu sinceritate semenii spre o influenţare lucidă şi spre o manipulare conştientă. Acesta este sfatul meu.

Pentru o manipulare conştientă

La fel ca domnul Jourdain din Burghezul gentilom al lui Moliere, care făcea proză fără s-o ştie, suntem cu toţii, în grade diferite, nişte manipulatori care se ignoră. Dacă majoritatea manipulărilor sunt inofensive şi scot la iveală stângăcii comunicaţionale, nu e mai puţin adevărat că cele mai nocive pentru anturajul nostru sunt cele care nu sunt conştiente. Atunci când nu avem conştiinţa că ne manipulăm apropiaţii, utilizăm fără să ne dăm seama nişte strategii ale căror efecte pot fi devastatoare şi potenţial nocive pentru o relaţie: vinovăţia, negarea, devalorizarea, denigrarea, stigmatizarea, victimizarea, dependenţa afectivă, comunicarea paradoxală etc. Acesta este motivul pentru care recomand o educare în spiritul manipulării conştiente. Arătându-ne mai clarvăzători, având inteligenţa relaţiilor umane şi a proceselor de influenţare, dezvoltând o anumită eleganţă relaţională şi ajutându-i şi pe ceilalţi să-şi dezvolte asemenea capacităţi, pătrundem într-o schemă care se delimitează de raportul de forţe şi de modelul tradiţional dominant/dominat, influenţă/supunere. Dacă muritorii de rând ar dispune de asemenea competenţe, manipularea ar înceta să mai fie percepută ca o tragedie, devenind un joc din care lipseşte spiritul de competiţie şi la sfârşitul căruia nu există nici câştigător, nici perdant. Nu e vorba de o utopie. Să ştiu ce fac, de ce fac acel lucru, cum îl fac, care sunt efectele lui asupra semenilor mei şi cum procedează aceştia în privinţa mea, totul mi se pare un program pasionant pentru a termina cu dramaturgia manipulatoare şi cu delirurile pe care le induce ea.

     Eficacitatea imediată a acestor metode nu are un efect durabil. Părinţii şi educatorii ar face bine să nu uite acest lucru...
    Este esenţial să înţelegem următoarele: credem, în mod logic, că oamenii fac ceea ce gândesc, cu alte cuvinte, că dispoziţiile interne, convingerile şi valorile lor le determină comportamentele. „Pentru că este egoist, Martin refuză să mă ajute să termin lucrarea", „Pentru că a avut probleme cu o mamă castratoare, Durand nu are încredere în femei". Avem în general o concepţie „mentalistă", consolidată şi de valul de teorii psihologice care a invadat toate sferele societăţii, dând naştere la nenumărate confuzii.
    Să lăsăm deoparte ochelarii „psi", care ne afectează grav viziunea asupra lumii, şi să privim lucrurile dintr-un punct de vedere materialist. Cântăm pentru că suntem fericiţi? Sau suntem fericiţi deoarece cântăm? Pentru filosoful Alain, nu există nicio îndoială: „Suntem fericiţi deoarece cântăm." Cu alte cuvinte, nu dispoziţia noastră internă, „suntem fericiţi", este cea care ne determină comportamentul, „cântăm", ci lucrurile stau exact invers: comportamentul nostru, „cântăm", ne modifică starea interioară, „suntem fericiţi". Sesizaţi nuanţa?
    Vă atrag atenţia asupra acestui aspect crucial: acţiunile sunt cele care determină ceea ce credem, iar comportamentele şi actele sunt cele care ne influenţează gândirea şi caracterul.. Nu invers. Numai actele noastre ne angajează cu adevărat. Această bază teoretică, validată de numeroase cercetări din domeniul psihologiei sociale, se opune total reprezentărilor noastre obişnuite.

Cu paşi mici şi cu blândeţe

Suntem ceea ce facem... Pentru a influenţa un om, este mult mai eficient să obţinem de la el o mică acţiune necostisitoare, care-l va pregăti să realizeze acţiuni mai angajante. Reţineţi: să manipulezi înseamnă să faci pe cineva să facă un anumit lucru, dar nu în mod brutal, demonstrativ sau prin impunere. Toate astea nu duc la nimic. Pentru a declanşa o schimbare de comportament este suficient să operezi cu tact şi cu fineţe, să facilitezi sarcina persoanei respective şi s-o determini să facă un prim pas. Unul mic de tot. Apoi, aşa cum am văzut în secţiunea consacrată disonanţei cognitive, ea va găsi motive întemeiate pentru a justifica şi continua această acţiune. Comportamentele sale se vor stabiliza şi consolida în timp. Va căpăta obiceiul de a acţiona în acest mod pentru că ea este cea care a decis astfel, şi o va face din ce în ce mai mult şi mai des. Şi, din acelaşi motiv, va fi mult mai refractară la orice schimbare nouă ce se va opune noilor sale opinii.

În deplină libertate

Oamenilor nu le place să aibă sentimentul că nu sunt liberi, că lumea încearcă să-i constrângă prin ameninţare sau şantaj. Am văzut că această libertate se limitează adesea la o mică marjă de manevră, la o alegere posibilă între cele câteva opţiuni disponibile. Cu toate acestea, cu cât ne simţim mai liberi în luările de decizii, în comportamentele sau atitudinile adoptate, cu atât va fi mai important angajamentul nostru şi cu atât mai puţin vom avea impresia că suntem manipulaţi sau comandaţi. Dacă vă ordon să munciţi sub ameninţarea unor sancţiuni disciplinare, nu veţi fi angajaţi în această acţiune tocmai din cauza presiunii la care sunteţi supuşi: nu dumneavoastră aţi decis să realizaţi această lucrare. S-ar întâmpla la fel dacă v-aş cere să îndepliniţi un act sub ameninţarea unui pistol de calibrul 7,65. Nu veţi fi angajaţi în acest act pentru că nu l-aţi ales în sufletul şi în conştiinţa dumneavoastră. Eu sunt cel care v-a constrâns s-o faceţi.
Dar, îmi veţi spune, de ce acordăm atâta importanţă sentimentului de libertate? După părerea mea, intervin doi factori.

A apărut în: 2018-04

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro