Învăţăturile toltece, vol. III :. Théun Mares :. Corb Alb :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

-22%

Învăţăturile toltece, vol. III
Această a naibii de alunecoasă fericire; În căutarea bărbăţiei; Descoperirea misterelor femeii

» Coperta

Vieţile noastre nu sunt altceva decât un ansamblu de relaţii între noi şi circumstanţele din viaţa noastră. Aceste circumstanţe nu se datorează doar nouă, deoarece, orice circumstanţă din viaţă depinde de relaţia dintre noi şi, cel puţin, încă o persoană sau un lucru, cum ar fi uşa unui dulap. Prin urmare, dacă eşti în căutarea fericirii, chestiunea care trebuie abordată sunt relaţiile, dar mă întreb dacă ai reflectat vreodată la vastitatea acestora şi la ce anume implică?

Autor: Théun Mares

Editura: Corb Alb

Afişat de 22369 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	59.85 RON

	•Reducere:	22%
	•Preţ site:	46.68 RON *

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

   Aşadar, dacă ai atât de puţină cunoaştere reală despre viaţă sau, mai bine spus, din moment ce ai acordat atât de puţină valoare celor învăţate prin experienţă practică, mai este oare surprinzător faptul că îţi e greu să relaţionezi cu ceilalţi, cu viaţa şi, mai presus de toate, cu tine însuţi/ însăţi, cu sine? Să aruncăm, însă, o privire mai atentă asupra a ceea ce înseamnă cu adevărat toate acestea.
    Nu contează cu cine încercăm să relaţionăm, indiferent că este vorba despre partenerul dintr-o relaţie romantică, despre părinţi ori fraţi, despre angajator, sau despre lume în general; dacă vrem să relaţionăm aşa cum se cuvine cu ceilalţi, primul pas este acela să luăm în considerare starea de a fi a celeilalte persoane, iar acest lucru este valabil şi în relaţionarea cu noi înşine, cu sine. Însă, cât de mult conştientizezi propria ta stare de a fi, darămite a altora? Prin „stare de a fi", mă refer la unde se află orice persoană, inclusiv tu, în viaţa sa - cum gândeşte, simte şi răspunde acea persoană datorită circumstanţelor din viaţa sa.
    Pentru a vedea cât de rar conştientizăm starea de a fi a celuilalt, sau a noastră, trebuie doar să privim la numeroasele tipuri de relaţii ce au loc în lumea din jur. De exemplu, în rândul fraţilor constatăm că deseori, deşi în cea mai mare parte împărtăşesc o viziune comună asupra lumii, ei foarte rar, aproape niciodată, împărtăşesc şi un vis comun. Singurele lucruri pe care majoritatea fraţilor le au în comun sunt părinţii, deoarece, în loc să relaţioneze cu adevărat unul cu altul, în sensul de a lua reciproc în considerare starea de a fi a celuilalt, adesea există doar un simţământ de rivalitate - un simţământ de „dacă tu nu te-ai fi născut, atunci eu aş fi putut avea toată atenţia". O astfel de relaţie nu poate fi numită „inter-relaţie", ci este doar concurenţă, care îşi are baza în sentimentul că eşti ameninţat într-un fel. Drept urmare, fraţii tind să petreacă mult mai mult timp concurând unul împotriva celuilalt pentru atenţia părinţilor, ori încercând să se depăşească unul pe celălalt în ce priveşte studiile, sau performanţele sportive, în loc să încerce să se cunoască unul pe celălalt.
    Chiar şi la locul de muncă găsim acelaşi simţământ de concurenţă împotriva celorlalţi, în loc să ne sforţăm să lucrăm împreună înspre a ne complini reciproc, aflând atât punctele tari, cât şi punctele slabe, din noi şi din colegii noştri. În consecinţă, colegii de la locul de muncă tind să fie în mare parte duşmani ascunşi, fiecare fiind îngrozit că un coleg chiar va ajunge să-l cunoască pentru cine şi ce este cu adevărat. Dar, încă o dată, este foarte dificil să relaţionăm cu o faţadă, cu o reprezentaţie scenică; putem relaţiona cu succes doar cu persoana reală din spatele măştii.
    Exemplele pot continua aproape la nesfârşit. Cât de des mama şi fiica intră într-o competiţie nedeclarată pentru atenţia tatălui, pur şi simplu pentru că niciuna dintre ele nu crede cu adevărat în propria ei valoare şi, prin urmare, au nevoie de confirmarea unui bărbat pentru a se simţi mai bine cu şi în privinţa lor? Cât de des un fiu încearcă cu disperare să se ridice la înălţimea aşteptărilor pe care tatăl său le are faţă de el, crezând că dacă nu procedează astfel, tatăl său nu-l va mai iubi doar pentru cine şi ce este? Cât de des o mamă conduce viaţa fiului ei mult timp după ce acesta a plecat de acasă, pur şi simplu deoarece el nu are încredere în propria sa cunoaştere şi pentru că mama sa nu poate găsi vreun sens în propria ei viaţă, în afară de acela că fiul ei are nevoie de ea? Cât de des un angajator recurge la a se comporta autoritar, în loc să practice managementul participativ, pur şi simplu deoarece el are o stimă de sine atât de scăzută, încât se simte ameninţat chiar şi de persoana care dă cu mătura?
    Putem face lista pe cât de lungă vrem, însă, dacă vei privi în propria ta viaţă, vei vedea propriile tale exemple de concurenţă versus relaţie. Indiferent de aparenţele exterioare, concluzia în toate aceste cazuri este, în primul rând, că nu iei în considerare starea de a fi a celeilalte persoane; şi în al doilea rând, că nu crezi în propria ta cunoaştere şi valoare şi, prin urmare, te simţi ameninţat de toţi şi de toate. Având în vedere acestea, se poate observa că foarte puţini oameni au relaţii în adevăratul sens al cuvântului, pentru că, în loc să relaţioneze cu ceilalţi, doar concurează împotriva lor, iar rezultat final este un tipar comportamental care, de obicei, este distructiv pentru toate părţile implicate. În această privinţă, dă-ţi seama că rodul oricărei relaţii adevărate îi însufleţeşte şi îi şi întăreşte pe ambii participanţi. Asta rezultă din sensul cuvântului, care este „a pune în relaţie" şi care, evident, este chiar antiteza lui „a concura împotriva".
    Ca exerciţiu, pentru a vedea cum relaţionezi, întocmeşte o listă a tuturor relaţiilor în care consideri că eşti parte, acordând o atenţie specială acelora ce atât de des sunt considerate ca fiind de la sine înţelese, de exemplu, cele cu vecinii, cu femeia care face curat săptămânal, cu animalul de companie şi, mai ales, cu tine însuţi/ însăţi.

Iată deci regulile pentru a juca jocul relaţiilor, care nu este altceva decât jocul vieţii înseşi. Dacă studiezi aceste reguli, vei descoperi că ţi-am dat deja tot ce trebuie să ştii despre cum să utilizezi aceste reguli. Dacă le foloseşti, ele vor genera experienţă-trăire şi această experienţă-trăire va fi experienţa-trăirea ta, cunoaşterea ta şi, prin urmare, şi puterea ta. Aşa că, studiază-le, utilizează-le şi, mai presus de toate, nu uita să te bine-dispui! Oamenii se încrâncenează în a vrea să câştige, încât uită să se bine-dispună. De aceea, nu e surprinzător faptul că ajung să fie bătrâni înainte de vreme, să fie senili şi, prin urmare, să recurgă la un comportament pueril!

REGULA UNU
IA-ŢI RESPONSABILITATEA PENTRU CĂ AI ACEASTĂ PERSOANĂ ÎN VIAŢA TA.

E nevoie de doi pentru un tango, aşa că nu mai încerca să joci jocul de a da vina. Vezi-ţi propriul tău rol şi propria ta contribuţie la ceea ce se întâmplă în relaţia ta (romantică, profesională etc).

REGULA DOI
NU TRATA CEALALTĂ PERSOANĂ DIN VIAŢA TA DIFERIT DE CUM AI TRATA UN STRĂIN.

Familiaritatea are obiceiul îngrozitor de a duce la dispreţ! Prin urmare, tratează-ţi soţia sau soţul ca pe un străin; la fel şi pe şeful tău, pe copiii tăi, familia şi prietenii tăi. Tratează-i întotdeauna pe ceilalţi politicos şi respectuos, chiar dacă îi cunoşti de când lumea.

REGULA TREI
ACCEPTĂ-TE PE TINE ÎNSUŢI/ÎNSĂŢI PENTRU CINE ŞI CE EŞTI

Recunoaşte faţă de tine însuţi/ însăţi punctele slabe - neajunsurile, şi reaminteşte-ţi că acestea sunt pasajul tău către putere şi biletul tău către libertate. Prin urmare, încetează să mai pretinzi că nu eşti potenţialul tău. În loc să îţi justifici încontinuu comportamentul, învaţă să asculţi. Şi cel mai important dintre toate, învaţă să îţi asculţi inima, sentimentele.

REGULA PATRU
ÎNTOTDEAUNA CAUTĂ POZITIVUL; FOCALIZEAZĂ PE POZITIV.

Începe să recunoşti meritele tale şi ale celorlalţi, şi să acorzi încredere atât ţie, cât şi celor din jurul tău, pentru ceea ce tu şi ei faceţi bine. Este atât de uşor să critici, să dărâmi, să subliniezi eşecul, să arăţi acuzator cu degetul. Dar cât de des te apreciezi pe tine sau pe alţii pentru o treabă bine făcută? Cu toţii avem nevoie de o mângâiere din când în când pentru a continua să credem, să avem încredere în noi înşine, în sine - chiar şi tu!

REGULA CINCI
RECUNOAŞTE GENUL CONFORM ADEVĂRATULUI SĂU POTENŢIAL

Dacă eşti bărbat, atunci tratează femeile din viaţa ta ca pe femele şi nu ca pe mama ta. Dacă eşti femeie, atunci tratează bărbaţii din viaţa ta ca pe masculi şi nu ca pe nişte băieţei.

REGULA ŞASE
COMPRIMĂ TIMPUL.

Învaţă să nu pierzi timpul complăcându-te în comportamentul tău. În schimb, învaţă să comunici eficient fiind deschis, sincer şi nemilos. Nu presupune că dacă tu te macini ori te frămânţi pe tăcutelea, alţii îşi pot da seama despre ce anume este vorba.

REGULA ŞAPTE
CREDE - AI ÎNCREDERE ÎN TINE ÎNSUŢI/ÎNSĂŢI ŞI ÎN ALŢII.

Opreşte-te din a mai crede că toată lumea vrea să te facă. Practică conceptul de oglinzi, şi astfel recunoaşte că ceilalţi sunt în lume să ne ajute, şi nu să ne victimizeze!

REGULA OPT
ŢINE CONT DE DIFERENŢELE DINTRE MASCULI ŞI FEMELE.

A apărut în: 2021-06

Fii primul care îşi spune opinia!

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro