www.FotoMars.ro

   Spuneam că putem stăpâni şi conduce imaginaţia cum stăpânim un torent sau un cal sălbatic. Este de ajuns pentru aceasta, mai întâi să ştim că aceasta-i posibil (ceea ce mai toată lumea nu ştie) şi apoi, să cunoaştem calea de realizare. Acest mijloc este foarte simplu; este acela pe care, fără să vrem, fără să ştim, într-un chip cu totul inconştient, îl întrebuinţăm zilnic de când suntem pe lume, dar pe care, din nenorocire pentru noi, îl întrebuinţăm adeseori rău şi în paguba noastră. Acest mijloc este autosugestia.
   De obicei, ne autosugestionăm în chip inconştient, şi ar ajunge să ne autosugestionăm conştient, în modul următor, mai întâi să cântărim bine cu judecata noastră ceea ce trebuie să ne fie obiect de autosugestie, etc, şi după cum mintea răspunde da sau nu, să ne repetăm de mai multe ori, fără să gândim la altceva: „Un lucru se întâmplă, sau trece, va fi sau nu va fi, etc, etc.trebuie" şi dacă inconştientul primeşte această sugestie, dacă se autosugestionează, vedem lucrul realizându-se punct cu punct.
   Astfel înţeleasă, autosugestia nu-i altceva decât hipnotismul pe care-l definesc prin aceste simple cuvinte: Influenţa imaginaţiei asupra fiinţei morale şi fizice a omului.
   Dar această influenţă nu poate fi negată, şi, fără să revenim la exemplele precedente, voi cita alte câteva:
   Dacă te convingi singur că poţi face un lucru oarecare, numai să fie posibil, ai să-l faci, oricât de greu ar fi. Dacă îţi imaginezi că n-ai să-l poţi face, fie chiar cel mai uşor lucru din lume, îţi va fi imposibil să-l faci şi muşuroaiele devin pentru tine munţi de netrecut.
   Acesta este cazul neurastenicilor, care crezându-se incapabili de cel mai mic efort, se găsesc deseori în neputinţă să facă măcar câţiva paşi fără să simtă o foarte mare osteneală, şi aceşti neurastenici, când fac eforturi ca să iasă din tristeţea lor, se înfundă din ce în ce mai mult, întocmai ca nenorocitul, care s-a înglodat într-o mocirlă şi care se scufundă cu atât mai repede, cu cât eforturile de a se salva îi sunt mai mari.
   Tot aşa, ajunge să ne gândim că o durere se duce, pentru a simţi într-adevăr cum dispare încetul cu încetul, şi dimpotrivă, este destul să ne gândim că ne doare, pentru a simţi imediat cum vine durerea.
   Cunosc persoane, care anticipat ştiu că vor avea migrenă într-o zi, în anumite împrejurări prevăzute, simt migrena. Singure şi-au anticipat răul, după cum alte persoane se vindecă prin autosugestie conştientă.
   Ştiu că de obicei, treci drept nebun când îndrăzneşti să formulezi idei cu care lumea nu-i deprinsă. Ei bine!, cu primejdia de-a trece drept nebun, voi spune că, dacă multe persoane sunt bolnave moral şi fizic, este pentru că-şi închipuie că sunt bolnave; dacă unii sunt paralitici fără să aibă nicio leziune, este pentru că îşi imaginează că sunt paralizaţi, şi printre astfel de persoane se produc vindecările miraculoase.