Vindecă-ţi mintea :. Mona Lisa Schulz, dr. Louise L. Hay :. Adevăr Divin :. Editura Adevăr Divin (Detalii)

Vindecă-ţi mintea
Reţete pentru o sănătate integrală bazate pe medicamente, afirmaţii şi intuiţii

Dacă vei citi această carte, vei învăţa din ea ce se întâmplă în creierul şi în corpul tău atunci când:
·         Te simţi tist, mânios sau panicat;
·         Eşti dependent de o substanţă sau de un comportament;
·         Ai dificultăţi de concentrare, îţi vine greu să citeşti sau să îţi aminteşti anumite lucruri;
·         O traumă din trecut îţi întunecă mintea în prezent;
·         O stare emoţională reprezintă un indiciu pentru o boală fizică.

Autor: Mona Lisa Schulz, dr.

Autor: Louise L. Hay

Editura: Adevăr Divin

Colecţia: Vindecare spirituală

Afişat de 22114 ori.

Cotaţie articol: Nespecificat (0/5; 0 voturi)
Neinspirat	Mediocru	Mediu	Bun	Excelent

	•Preţ raft:	40.00 RON

	•Reducere:	10%
	•Preţ site:	36.00 RON *
	Momentan indisponibil(ă)! În prezent nu cunoaştem dacă şi când acest produs va fi în stocul nostru. Puteţi însă să faceţi precomandă şi astfel veţi fi anunţat(ă) atunci când acesta devine disponibil. Pentru aceasta trebuie să fiţi autentificat(ă).

Contact

Descriere

Cuprins

Fragmente

Condiţii de livrare

Capitolul 1

Depresia

Te-a împiedicat depresia să înfloreşti? Ţi-au blocat tristeţea şi frustrarea folosirea plenară a potenţialului tău la locul de muncă? Ţi-au perturbat durerea şi sensibilitatea emoţională relaţiile?

Una din cele mai comune afecţiuni fizice din cultura noastră este durerea. Deloc întâmplător, una din cele mai comune tulburări emoţionale este durerea psihică. Tristeţea, frustrarea şi senzaţia că nu mai faci faţă au aceeaşi „chimie” (sau energie) cerebrală. La modul generic, le putem încadra în categoria „depresiei”.

De fapt, ce este depresia? Aceasta este o tristeţe excesivă. Cei mai mulţi dintre oameni ştiu acest lucru, dar ce nu realizează ei este faptul că ea reprezintă inclusiv o absenţă a iubirii şi a bucuriei. Cu toţii ne simţim când şi când abandonaţi, trădaţi sau respinşi. Dacă tristeţea pe care o simţim se prelungeşte însă prea mult, înseamnă că avem o problemă emoţională care va genera consecinţe la nivel fizic.

Ce anume cauzează durerea emoţională asociată cu tristeţea, frustrarea sau depresia? Unii oameni simt această durere atunci când pierd pe cineva drag, crezând că l-au pierdut pentru totdeauna. Alţii simt că nu valorează nimic, se consideră trataţi fără respect la locul de muncă, sau se simt iritaţi, furioşi ori convinşi că lucrurile ar trebui să se schimbe. Aceste stări de iritare, de singurătate sau de mânie sunt nuanţe ale tristeţii. Dacă aceasta se prelungeşte, corpul începe să o simtă şi el, generând diferite simptome. Spre exemplu, i se face foame, se simte obosit, se mişcă din ce în ce mai lent. Ajungi astfel să trânteşti uşile, te enervezi din nimic, te critici pe tine însuţi, dar şi pe ceilalţi. Te uiţi în oglindă şi îţi spui: „Nu-mi place cum arăt”. Nu îţi dai seama dacă eşti trist sau furios. Adevărul este că este greu de spus unde se termină tristeţea şi unde începe iritabilitatea, sau când explodează mânia.

Perspective asupra depresiei

Sentimentele noastre fac parte integrantă (la nivel intuitiv) din starea noastră de bunăstare, informându-ne că avem nevoi neîmplinite. Atunci când ne simţim trişti sau furioşi, aceste emoţii ne pot copleşi, furându-ne viaţa, şi ne pot transforma relaţiile într-un câmp de luptă. Putem ajunge astfel să ne abuzăm singuri mâncând prea mult, bând sau intrând în relaţii inadecvate. De multe ori, atunci când suntem „prost dispuşi”, noi ne simţim „insuficient de buni”, căci depresia, mânia şi iritabilitatea nu reprezintă exclusiv o stare negativă de spirit, ci şi o absenţă a unei stări pozitive, a bucuriei şi a iubirii. Întreaga operă a lui Louise Hay ne învaţă că starea de sănătate fizică şi emoţională începe cu iubirea de sine.

Depresia şi intuiţia medicală

Din perspectiva intuiţiei medicale, depresia şi mânia fac parte integrantă din sistemul de ghidare emoţională, care ne spune că ceva trebuie să se schimbe. Nu emoţiile în sine reprezintă problema. Mulţi oameni consideră tristeţea şi mânia ceva negativ. De ce? Deoarece nu se simt bine atunci când le experimentează. În realitate, astfel de emoţii dificile reprezintă un semnal de alarmă, precum cel care anunţă declanşarea unui incendiu. Nici un semnal de alarmă care anunţă un incendiu nu este plăcut. El îţi zgârie urechile, iar după ce se opreşte nu mai doreşti să îl asculţi vreodată. Într-o manieră similară, atunci când te simţi deprimat (sau dacă te afli în prezenţa unei persoane deprimate), este ca şi cum ai auzi o sirenă de alarmă intuitivă. Depresia şi tristeţea sunt mesaje intuitive care îţi spun că ceva din mediul tău este pe punctul de a genera nişte rezultate nefericite. Dacă simţi o stare de frică sau de disconfort copleşitor în interiorul tău, ţie ţi se pare că ai ceva de pierdut. Prin urmare, cu prima ocazie în care simţi o astfel de stare, opreşte-te şi întreabă-te ce se întâmplă. De ce s-a declanşat semnalul de alarmă? Este o relaţie de-a ta pe punctul de a se destrăma? Este cineva în pericol de a se îmbolnăvi? Atunci când o emoţie începe să se transforme în depresie sau iritabilitate, este foarte important să te opreşti din alte activităţi şi să te întrebi ce anume nu merge bine în viaţa ta.

Dacă doreşti să îţi îmbunătăţeşti starea de sănătate emoţională şi fizică, este foarte important să sesizezi mesajul intuitiv pe care ţi-l transmit stările tale de spirit. Începe prin a observa emoţia pe care o simţi, apoi dă-i un nume, şi în sfârşit reacţionează. Să luăm ca exemplu depresia. Aceasta apare iniţial în emisfera cerebrală dreaptă, care guvernează emoţiile şi intuiţia. Ceea ce trebuie să faci este să iei această emoţie pură a depresiei sau iritabilităţii din emisfera cerebrală dreaptă şi să o transferi în cea stângă. Aici, o poţi identifica (îi poţi da un nume), poţi stabili ce anume o cauzează şi poţi decide cum poţi reacţiona eficient pentru a o linişti.

Să spunem că te afli la locul de muncă şi că te simţi deprimat. Înainte de a ronţăi un baton Snickers sau de a-ţi repezi un coleg care nu are nici o vină, fă o scurtă pauză şi întreabă-te ce mesaj intuitiv ascunde respectiva emoţie. În acest fel, vei preveni accentuarea depresiei până când va pune complet stăpânire pe mintea şi pe corpul tău. Dacă te vei opri din celelalte activităţi şi îţi vei analiza emoţia, întrebându-te ce anume stă la baza ei şi cum poţi reacţiona eficient în faţa ei, vei avea o şansă considerabil mai mare de a te elibera de tristeţe şi de iritabilitate înainte ca acestea să genereze o veritabilă cascadă de efecte biochimice, care se vor concretiza mai târziu în simptome la nivelul corpului fizic. Vom descrie imediat aceste efecte, iar ceva mai târziu în acest capitol vei afla mai multe despre substanţele chimice care corespund acestor emoţii complexe.

Să luăm exemplul mâniei. Ce este această emoţie? Ce simţi atunci când cineva trânteşte uşa sau când un alt şofer te depăşeşte brusc pe autostradă, tăindu-ţi calea? O stare de mânie. Mânia este o emoţie extrem de critică. Ea te face să te consideri tratat fără nici un pic de respect, sau chiar ameninţat. Cu prima ocazie în care te simţi enervat (de pildă, atunci când stai la o coadă), exasperat, iritat, poate chiar gata să explodezi, opreşte-te şi conştientizează faptul că tu poţi opri din start această emoţie (mânia), înainte ca biochimia ei să scape de sub control şi să genereze un efect de domino al problemelor de sănătate.

Contemplă-ţi măcar o secundă sau două starea de frustrare, de iritare, de resentiment. Imaginează-ţi că o transferi din emisfera cerebrală dreaptă şi cea stângă. Încearcă să descoperi şi să transpui în cuvinte mesajul intuitiv pe care ţi-l transmite ea. Încă şi mai important, încearcă să afli ce gânduri alimentează emoţia, dându-i apă la moară. De cele mai multe ori, la baza acestor emoţii nu stă numai faptul că stai la o coadă care nu avansează, că cineva te-a depăşit pe şosea, sau chiar presiunea generată de zgomote şi de mulţime, ci un tipar mental de gen: „Eu am dreptate, ceilalţi greşesc, iar această situaţie ar trebui să fie diferită”. Este foarte adevărat: nimeni nu ar trebui să se bage în faţa ta pe o şosea aglomerată, sau să te împingă din spate la coadă, dar realitatea este că astfel de gânduri (de gen „ar trebui să”) nu fac decât să îţi amplifice şi mai mult mânia din creier, care ajunge să îţi otrăvească astfel întregul corp.

Dacă nu vei descoperi mesajul intuitiv care stă la baza emoţiei pe care o simţi şi dacă nu îţi vei schimba gândurile asociate cu ea, este posibil ca o oră mai târziu să o iei complet razna. Acest capitol îşi propune să te ajute să îţi transformi aceste momente de nebunie (care altminteri fac parte integrantă din viaţa normală) într-o stare de sănătate emoţională şi fizică.

Efectul de domino al emoţiilor negative: generarea de efecte medicale

Cum se transformă o emoţie negativă precum tristeţea sau mânia în simptome fizice? Emoţia devine o problemă medicală datorită efectului de domino al substanţelor chimice asociate cu ea.

Primul lucru care apare este starea de furie, poate pentru că ai primit o factură prea mare sau poate pentru că cineva s-a despărţit de tine. La fel de bine, poate fi vorba de o stare de tristeţe. Poate că ţi-a murit un animal de companie sau poate tocmai ai aflat că un prieten bun se mută într-un alt stat. La început, nu te prăbuşeşti psihic, dar pe măsură ce trec zilele, constaţi că ai o stare de spirit din ce în ce mai sumbră, ca şi cum ai intra într-o mlaştină din care nu mai poţi ieşi. Încetul cu încetul, această stare de spirit se transformă într-un disconfort fără nume, după care apar primele simptome. Emoţia mâniei sau tristeţii coboară astfel din emisfera cerebrală dreaptă (sfera emoţiilor pure) în zona hipotalamusului.

Dintr-o dată, lucrurile se schimbă, căci hipotalamusul este zona cerebrală care controlează hormonii şi care reglează foamea şi somnul. De aceea, dacă te afli într-o stare de spirit negativă pe care o prelungeşti, începi să mănânci prea mult sau prea puţin, să dormi prost, iar sistemul tău hormonal este dat peste cap. În continuare, mânia sau tristeţea ajung în glanda pituitară, perturbând şi mai tare tiparele hormonale, ale alimentaţiei şi ale somnului. În sfârşit, pe măsură ce trec simptomele şi lunile, aceste simptome chimice coboară prin trunchiul cerebral către glandele suprarenale, care îţi transmit emoţiile în tot restul corpului.

În al doilea rând: dacă te simţi frustrat sau deprimat, trunchiul tău cerebral secretă epinefrină, un neurotransmiţător care te face să te simţi rănit şi iritabil. La rândul lor, glandele suprarenale secretă un hormon al stresului numit cortizol, care te face să îţi doreşti să mănânci din ce în ce mai mult. Bună treabă!

În al treilea rând: hormonul stresului numit cortizol generează mari probleme sistemului imunitar. În acest fel, frustrarea sau tristeţea iniţială tind să se transforme într-o stare proastă (de depresie) pe termen lung. Depresia „corporală” generează o veritabilă cascadă de citocine, nişte substanţe care irită organismul, îţi induc o stare de somn şi de durere. Citocinele sunt cauza multor inflamaţii din corp.

În al patrulea rând: datorită acestor citocine, celulele albe din sânge (care aparţin sistemului imunitar) secretă anumite proteine care te fac să te simţi slăbit, obosit şi să ai dureri. Este o senzaţie asemănătoare gripei, febrei sau artritei.

În al cincilea rând: citocinele „consumă” neurotransmiţătorii care influenţează starea de spirit, făcându-te să te simţi şi mai deprimat. Nivelul norepinefrinei şi serotoninei (doi neurotransmiţători extrem de importanţi pentru o stare de spirit pozitivă) începe să scadă, făcându-te să te simţi din ce în ce mai deprimat, mai furios şi mai iritabil.

În al şaselea rând: câteva luni mai târziu, depresia şi mânia devin încă şi mai ancorate în corpul fizic şi în organe, îndeosebi în inimă, influenţând tensiunea arterială şi glicemia. Dacă te duci la medic în această perioadă, acesta va constata că ţi-a crescut nivelul homocisteinei din sânge, avertizându-te că rişti să te îmbolnăveşti de inimă. În această etapă, depresia se manifestă din punct de vedere medical-intuitiv sub forma unei inimi frânte.

În al şaptelea rând: schimbările produse la nivelul neurotransmiţătorilor norepinefrină şi serotonină generează dureri pretutindeni în corp. La început la nivelul capului, apoi al spatelui, iar în final al întregului corp. Ajungi astfel să simţi că de-abia mai reuşeşti să îţi urneşti corpul.

În al optulea rând: supărarea şi depresia pe termen lung încep să îţi afecteze inclusiv somnul. Nu mai reuşeşti să adormi, sau te trezeşti frecvent. Pe de altă parte, în timpul zilei îţi este somn tot timpul.

În al nouălea rând: ca şi cum toate acestea nu ar fi de ajuns, pe măsură ce trec lunile începi să observi că te îngraşi de la o zi la alta, sau dimpotrivă, că slăbeşti, în funcţie de genele tale. Dacă te îngraşi, eşti tentat să mănânci din ce în ce mai mulţi carbohidraţi – paste, orez, dulciuri – fapt care nu face decât să îţi sporească pe zi ce trece numărul de kilograme. Nu este exclus să începi să bei pentru a putea adormi. Ambele mecanisme declanşează un cerc vicios al problemelor de sănătate.

În al zecelea rând: pe măsură ce greutatea ta creşte, colesterolul o ia razna, amplificând şi mai mult riscul de boală cardiovasculară şi de atac cerebral.

În al unsprezecelea rând: nu te-ai plictisit? Căci lucrurile devin din ce în ce mai deprimante. Creşterea în greutate conduce la probleme din ce în ce mai mari legate de insulină şi de hipertensiune. Simultan, corpul devine din ce în ce mai inflamat, iar colesterolul pluteşte liber prin vasele tale de sânge.

În al doisprezecelea rând: colesterolul în combinaţie cu depresia creează nişte molecule numite radicali liberi. În timp, acestea îţi îmbâcsesc circuitele memoriei, la fel ca rugina. Constaţi că trebuie să citeşti de nenumărate ori o pagină sau un paragraf pentru a înţelege la ce se referă. Nu-ţi mai aduci aminte ce ai spus acum câteva secunde. Nu-ţi mai aminteşti numele oamenilor. Tu îţi mai aminteşti ceea ce tocmai ai citit mai sus?

În al treisprezecelea rând: nivelul acizilor graşi omega-3 începe să scadă, iar în combinaţie cu inflamaţiile, acest lucru îţi amplifică riscul declanşării demenţei (peste câteva decenii, dar totuşi), lucru care te poate deprima dacă medicul te avertizează în această direcţie.

Pe măsură ce vei continua să citeşti această carte, vei înţeleg că atunci când înţelegi mesajul intuitiv care se ascunde în spatele unei stări de proastă dispoziţie, tu te poţi elibera nu doar de depresie şi de iritabilitate (subiectul capitolului prezent), precum şi de anxietate (subiectul capitolului următor), ci îţi amplifici literalmente capacitatea de a evita dependenţele (subiectul capitolului 3), de a învăţa (subiectul capitolului 4) şi de a-ţi aminti ceea ce tocmai ai învăţat, inclusiv de a îmbătrâni mai frumos (subiectul capitolului 5). Vei dispune astfel de o capacitate mai bună de control emoţional, care te va ajuta să îţi împlineşti întregul potenţial fizic şi spiritual pe pământ (subiectul capitolului 6).

Reţeaua minte-corp a tristeţii şi mâniei

Dacă dai drumul la televizor, tot ce poţi afla despre depresie este ce medicamente trebuie să iei. De pildă, poţi lua Prozac, Lexapro, sau alte medicamente antidepresive. Este oare depresia un deficit de Prozac? Nici vorbă. Ea este un circuit al tristeţii care îţi afectează creierul şi corpul şi care o ia razna.

În ce constă reţeaua creier-corp a tristeţii? Să începem cu creierul. Zona limbică a acestuia, îndeosebi lobul temporal, este extrem de importantă pentru manifestarea emoţiilor şi a intuiţiei. Această zonă face legătura între sentimente şi intuiţie pe de o parte şi memorie pe de altă parte.

În esenţă, noi avem doar cinci emoţii de bază: mânia, tristeţea, teama, iubirea şi bucuria. Depresia nu este altceva decât o manifestare prea masivă a tristeţii şi a mâniei, şi prea redusă a iubirii şi bucuriei. Medicamentele precum Prozacul, Zoloftul şi Lexapro nu fac decât să reducă depresia, motiv pentru care şi sunt numite antidepresive. Ele nu amplifică însă iubirea şi bucuria. Acestea din urmă nu pot fi cultivate decât cu ajutorul afirmaţiilor, al terapiei cognitiv-behavioriste şi prin schimbarea stilului de viaţă cu unul mai bun.

Cealaltă parte a creierului este lobul frontal. Dacă sistemul limbic guvernează emoţiile, lobul frontal guvernează (la modul general) gândirea şi acţiunea. În cazul oamenilor care au trăit o traumă, lobul frontal repetă la nesfârşit aceleaşi amintiri traumatice (ca un disc stricat) atunci când aceştia sunt deprimaţi. „Nu sunt bun de nimic. Nimeni nu mă va iubi vreodată. Totul este inutil”. Alternativ, tiparul sună astfel: „Eu am dreptate, ceilalţi greşesc, lucrurile ar trebui să fie diferite”. O altă parte a lobului frontal ne ajută să acţionăm în direcţia lucrurilor pe care ni le dorim atunci când simţim o stare de bucurie, sau să cădem în inerţie atunci când suntem deprimaţi cronic.

Ce este mânia? Mânia ar putea fi considerată primul simptom al schimbării hormonale, al creşterii tensiunii arteriale, ca să nu mai vorbim de relaţiile abuzive sau de traumele excesive din trecut. La ora actuală există grupuri de management al mâniei, dar cei mai mulţi participanţi aderă la ele în urma unei decizii judecătoreşti, nu din proprie iniţiativă. De aceea, terapia dă rareori succes în cazul lor. Oricine poate trage un cal până la apă, dar nimeni nu îl poate sili să bea. Depresia şi tristeţea reprezintă aspecte normale ale experienţei umane. La fel şi mânia. Oamenii de ştiinţă încep să înţeleagă că anatomia mâniei şi cea a depresiei sunt absolut similare, suprapunându-se frecvent.

De ce se înfurie oamenii? Pentru că nu obţin ceea ce îşi doresc, sau lucrurile la care se aşteaptă. Mânia este asociată în mare parte cu zona temporală, dar şi cu o regiune a lobului frontal numită nucleus accumbens sau zona recompensei. Dacă nu obţii ceea ce îţi doreşti, tu te simţi frustrat, iar această stare se poate transforma în furie. Ciclul poate fi reluat apoi de nenumărate ori. După cum poţi vedea, o mare parte din reţeaua cerebrală a tristeţii se suprapune cu cea a mâniei, motiv pentru care tristeţea conduce adeseori la frustrare, iar apoi la senzaţia că suntem depăşiţi de evenimente (după care ciclul se repetă la nesfârşit). Ori de câte ori ne simţim trişti sau furioşi, sfârşim întotdeauna prin a ne simţi depăşiţi!

Ai auzit probabil spunându-se că depresia nu este altceva decât o stare de mânie interiorizată. Poate că ai găsit această expresie într-o carte de popularizare a psihologiei. Adevărul este că acest lucru a fost observat pentru prima dată de către o psihanalistă pe nume Karen Horney. Aceasta susţine că depresia este o stare de mânie interiorizată şi transformată în ură de sine. Oamenii care se scufundă în această stare trăiesc de regulă într-un mediu imprevizibil, care îi sperie şi îi face să se simtă neajutoraţi. Pentru a se adapta la acest mediu, ei nu se înfurie împotriva celor din jur, ci împotriva lor înşişi. Această atitudine ţine de umanitatea noastră. În loc să gândească: „Dumnezeule, aceşti oameni sunt nebuni! De ce mă aflu aici? cum i-aş putea iubi pe aceşti indivizi?”, ei ajung să îşi spună: „Nu merit să fiu iubit. Sunt un om rău”. Pentru a evita abuzurile, ei devin supuşi şi obedienţi. Nu se ceartă cu nimeni, ci devin complet pasivi. Din păcate pentru ei, tiparul „voi încerca să te fac să mă iubeşti ca să nu îmi faci rău” nu funcţionează întotdeauna. Cei care s-au născut într-un astfel de cămin abuziv încearcă să devină „demni de a fi iubiţi” prin încercarea de a le fi indispensabili celorlalţi. Ei fac tot ce le stă în puteri pentru ei, iar când aceştia nu le răspund prin iubire, ajung la concluzia că nu merită să fie iubiţi, motiv pentru care cad în depresie. Aceasta este una din modalităţile prin care mânia interiorizată se transformă în depresie. Doresc să repet: la baza acestei depresii stă mânia împotriva celor care i-au abuzat, nemanifestată însă în exterior, de teama de a nu fi răniţi. Alţi oameni absorb intuitiv mânia celor din mediul în care trăiesc. De cele mai multe ori avem de-a face cu ambele situaţii. Prin urmare, depresia şi mânia nu reprezintă simple emoţii personale, ci inclusiv o reacţie intuitivă la mediul înconjurător.

Câteva cuvinte despre diagnostic

Mi-am petrecut o bună parte din perioada de pregătire tratând tristeţea cu antidepresive şi prin psihoterapie. Atunci când mi-am început rezidenţiatul în psihiatrie, eu şi colegii mei tratam tristeţea, anxietatea şi alte tulburări ale minţii prin următoarele metode:

1. Ascultam plângerile pacienţilor noştri legate de starea lor de spirit şi de sănătate.

2. Încercam să aflăm ce mănâncă, cum dorm şi ce fac.

3. Îţi vine sau nu să crezi, le număram simptomele şi încercam să le diagnosticăm în funcţie de categoriile dintr-un manual considerat un ghid în psihiatrie, numit DSM-IV.

Acesta vorbea de o depresie majoră şi una minoră. Unii oameni sufereau de sindromul bipolar I, alţii de sindromul bipolar II, iar lista continua. Noi nu aveam la dispoziţie aparate de scanare, cu raze X sau analize ale sângelui pentru a putea confirma un diagnostic, aşa cum se întâmplă în alte specializări medicale cum ar fi ginecologia, oncologia sau medicina internă. Ce crezi că s-a întâmplat recent, în plin secol XXI? A apărut un manual nou, cu o listă ce include nume diferite pentru diagnosticare. Este vorba de DSM-V.

Prin anii 80 ai fi putut primi un diagnostic de ADD – sindromul deficitului de atenţie. Prin anii 90, pentru aceleaşi simptome ai fi putut fi diagnosticat cu boala Asperger. La începutul anilor 2000 ai fi fost diagnosticat cu sindromul bipolar II. Oare ce diagnostice se vor da pentru aceleaşi simptome prin anii 2020 sau 2030? Şi ce medicamente vor fi prescrise? Oare nu vorbim de unul şi acelaşi creier!?

În momentul de faţă, cea mai mare parte a psihiatriei se bazează pe starea de fericire sau de anxietate a pacientului. Deşi toţi psihiatrii ştiu cât de des se înfurie pacienţii lor, în mod paradoxal nu există vreun diagnostic de mânie. Există în schimb diagnostice care descriu oscilaţiile stării de spirit: sindromul bipolar, sindromul borderline, etc. Este suficient să spunem că în această carte ne propunem să te ajutăm să îţi vindeci mintea prin folosirea tuturor opţiunilor care există la ora actuală. Nu vom insista asupra etichetelor (adică a diagnosticelor), căci acestea se schimbă de la un deceniu la altul. Creierul nu are însă tendinţa să se schimbe. Din păcate, etichetele şi diagnosticele sunt inclusiv politizate, iar noi nu avem de gând să ne implicăm în astfel de dispute politice.

Depresia, mânia şi iubirea de sine

Louise Hay a căutat o soluţie pentru tulburările asociate cu oscilaţiile stării de spirit. Ea a ajuns la concluzia că tristeţea, depresia şi mânia pot fi vindecate prin amplificarea stării de iubire şi de bucurie. În loc să te întrebi de ce nu te iubeşti pe tine însuţi, dacă te-a rănit cineva sau dacă ai crescut într-un mediu dominat de ură, ea te învaţă pur şi simplu să te iubeşti aşa cum eşti, indiferent cu ce tip de probleme te confrunţi. Atunci când vorbeşte despre iubirea de sine, Louise nu se referă la mărimea taliei sau a şoldurilor, ori la culoarea părului tău. Astfel de detalii nu au nimic de-a face cu iubirea de sine, ci cu vanitatea deşartă. Louise susţine chiar că ele derivă mai degrabă dintr-o stare de teamă decât de iubire. Ea insistă asupra necesităţii de a respecta şi de a preţui miracolul unic care este fiecare om în parte. Atunci când ne iubim pe noi înşine, noi iubim de fapt divinitatea din noi, o expresie magnifică a vieţii. În acest fel, ne racordăm la univers şi la iubirea inerentă care curge prin toate formele de viaţă. Louise consideră că mânia, depresia şi tristeţea sunt foarte strâns înrudite şi mulţi psihologi de altădată ar fi fost de acord cu ea. Acest lucru mi se pare absolut uimitor, căci Louise nu are o diplomă de doctorat în psihologie şi nu a făcut vreun rezidenţiat de psihiatrie, la fel ca cei din profesia mea.

De ce le vine atât de greu oamenilor să se iubească pe ei înşişi? De fapt, înainte ar trebui să ne punem o altă întrebare: cum putem învăţa noi să ne iubim pe noi înşine? După ce s-a născut, copilul se uită la cei care îl cresc şi îl îngrijesc, şi ajunge să creadă că: „Hm, aceasta este iubirea”. El îşi ancorează această convingere în reţeaua lobului limbic-frontal din creierul său. Din păcate, dacă nu are parte de foarte multă iubire, el îşi ancorează în acest lob convingerea că nu merită să fie iubit. Acest „defect” cerebral poate lua forma unui circuit cerebral care se repetă la nesfârşit (într-un cerc vicios): „Nu merit să fiu iubit. Nimeni nu mă doreşte. Nimeni nu mă va iubi vreodată”. Întreaga sa personalitate se formează în jurul acestei imperfecţiuni cerebrale, creând o imagine de sine care sfârşeşte prin a-i afecta starea de sănătate fizică şi emoţională.

Ţie ţi s-a întâmplat aşa ceva? Ţi-ai definit cumva întreaga viaţă în funcţie de această imagine interioară? Există „teoreticieni” care susţin că această imagine de sine este statică. Acest lucru nu este însă adevărat. Orice om îşi poate schimba imaginea legată de sine. Cărţi precum Codul încrederii descriu pe larg diferitele aspecte ale preţuirii de sine şi ale încrederii în sine. Orice om poate lucra cu ajutorul afirmaţiilor, al terapiei cognitiv-behavioriste şi al altor strategii pentru corectarea acestui fişier corupt din mintea sa şi din banca memoriei sale corporale, modificându-şi astfel starea de spirit, amplificându-şi puterea (inclusiv cu ajutorul exerciţiilor fizice), practicând tehnici spirituale şi conectându-se cu puterea superioară care îl guvernează. Cu alte cuvinte, orice om poate ajunge să se iubească pe el însuşi. Cei care doresc acest lucru pot lucra cu un terapeut specializat, care îi poate ajuta să se vindece de durerea resimţită în primele etape ale vieţii. Terapeutul joacă rolul de mamă şi de tată, ajutându-şi pacientul să îşi remodeleze creierul şi banca memoriei sale corporale.

Depresia şi mânia

Mi-aş dori să am un dolar pentru toate momentele în care s-a dovedit că pacienţii care m-au sunat pentru o consultaţie intuitiv-medicală aveau o problemă de sănătate legată de reţeaua minte-corp a depresiei şi mâniei, dar mi-au declarat că nu sunt deprimaţi, furioşi sau nefericiţi. Astfel de oameni nu suferă de o depresie mentală, ci de una corporală. Ce este depresia corporală? Este o condiţie medicală în care oamenii nu îşi conştientizează emoţia tristeţii şi mâniei, şi implicit nu discută liber despre ea. În schimb, ei se simt foarte obosiţi. Simt o presiune în zona pieptului, nu pot respira, sau îşi simt picioarele ca de plumb. Nu pot adormi sau se trezesc după ce adorm. Fac cârcei, suferă de hipertensiune, de colesterol, de ulcere, etc. Cum este posibil? În realitate, aceşti oameni îşi descriu simptomele generate de schimbările neurochimice generate de efectul de domino de care am vorbit mai devreme. După ce citocinele inflamează organismul, este posibil ca ei să experimenteze numai o parte din problemele generate de efectul de domino produs de depresie şi de mânie. Neurotransmiţătorii depresiei şi mâniei pot genera simptome prevalente în corp, nu neapărat la nivelul creierului. Îţi reamintesc în această direcţie că dacă nu îţi exprimi liber emoţia tristeţii sau mâniei – transferând-o din emisfera cerebrală dreaptă în cea stângă, numind-o şi reacţionând într-un fel sau altul în faţa ei – aceasta se poate ancora în corpul fizic.

Intuiţia medicală este un sistem care îi poate ajuta enorm pe cei care au manifestări fizice (corporale) ale problemelor lor mentale. Atunci când în viaţa noastră apare o emoţie pe care nu o putem gestiona, corpul nostru ne informează prin anumite simptome foarte precise. Spre exemplu, noi putem examina problemele care se manifestă la nivelul celor şapte centri despre care am discutat mai devreme:

· Dacă ai probleme cu sistemul imunitar, sângele, pielea, muşchii şi încheieturile, dacă suferi de anemie sau de mononucleoză, cu alte cuvinte, dacă ai probleme asociate cu primul centru, întreabă-te: „Ce sau pe cine am pierdut în familia mea?”

· Dacă experimentezi simptome asociate cu al doilea centru, cu zona pelviană (care corespunde relaţiilor), cum ar fi sindromul premenstrual, vaginita, şi aşa mai departe, întreabă-te: „Am suferit vreo pierdere sau am trăit vreo stare de tristeţe ori de mânie asociată cu relaţiile sau cu banii?”

· Dacă experimentezi simptome asociate cu cel de-al treilea centru, situat exact la jumătatea corpului tău, cum ar fi un diabet sau diferite alergii, întreabă-te: „Simt cumva o stare de tristeţe asociată cu preţuirea de sine sau cu locul de muncă?”

· Problemele care corespund celui de-al patrulea centru, cele cu inima, sânii şi plămânii, ar putea fi legate de durerea asociată cu relaţia de cuplu sau cu copiii.

· Hipotiroidia asociată cu centrul al cincilea s-ar putea datora mâniei generate de o abandonare sau de o excludere.

· Cataracta şi celelalte probleme de sănătate asociate cu centrul al şaselea s-ar putea datora incapacităţii de a vedea bucuria care te aşteaptă în faţă.

· În sfârşit, mânia, rănile sufleteşti şi resentimentele pe termen lung asociate cu cel de-al şaptelea centru pot amplifica riscul de cancer.

Tratarea depresiei şi mâniei corporale cu ajutorul medicamentelor

Mulţi oameni din întreaga lume apelează la mine pentru o consultanţă intuitiv-medicală legată de problemele lor de sănătate cerebrală şi corporală. Numeroase suplimente nutriţionale, plante medicinale şi medicamente utile pentru alinarea problemelor fizice pot alina inclusiv problemele emoţionale corespondente. Spre exemplu, numeroase suplimente sau medicamente ce îmbunătăţesc starea de spirit, cum ar fi Prozac, Zoloft, 5-HTP sau SAMe, pot fi extrem de utile în cazul bolilor sistemului imunitar. De ce? Deoarece ele influenţează mediatorii imuni (cei despre care am vorbit mai devreme, când am descris efectul de domino). La ora actuală, oamenii de ştiinţă cred că aceşti neuromodulatori numiţi citocine influenţează o gamă largă de boli, cum ar fi Lyme, lupus, sindromul oboselii cronice, fibromialgia sau artrita reumatoidă. Prin urmare, indiferent dacă suferi de depresie, frustrare sau oricare din bolile enumerate mai sus, suplimentele şi medicamentele care te pot ajuta sunt aceleaşi. Spre exemplu, dacă eu îi recomand cuiva să ia rhodiola pentru o condiţie artritică, iar persoana a auzit de această plantă, ea îmi spune: „Ştiu pentru ce este bună rhodiola. Eşti convinsă că sunt deprimat şi anxios”. Eu îi răspund însă: „Nu, îţi recomand rhodiola nu pentru că această plantă îmbunătăţeşte nivelul serotoninei, ci pentru că îmbunătăţeşte nivelul cortizolului, iar tu ai o problemă cu acest hormon secretat de glandele suprarenale”. „Aha. Bine”, îmi răspunde persoana.

Clinica Totul Este Bine

Voi dedica restul acestui capitol Clinicii Totul Este Bine, o experienţă virtuală prin care poţi afla cum te poţi vindeca de depresie, de mânie şi de oscilaţiile emoţionale.

I. Depresia şi mânia la nivelul minţii şi al corpului

Marea majoritate a oamenilor au experimentat aceste emoţii într-un moment sau altul al vieţii lor. Întrebarea este: suferă mintea şi corpul tău chiar în acest moment de depresie sau de mânie? Citeşte listele de mai jos şi bifează simptomele care sunt valabile în viaţa ta în momentul prezent. Cu alte cuvinte, aplică-ţi o lectură intuitivă.

Simptomele minţii

· Simţi o stare de durere, de tristeţe, de singurătate, de agitaţie, de amărăciune, de frustrare sau de iritare.

· Aceste sentimente ţi-au apărut după ce ai pierdut o persoană dragă.

· Cineva la care ţii te-a tratat fără respect.

· Aceste sentimente ţi-au apărut deoarece nu ai obţinut ceea ce îţi doreai în plan profesional sau al carierei.

· Eşti racordat intuitiv la depresia sau tristeţea altei persoane.

· Eşti convins că viaţa nu oferă nici o speranţă.

· Te simţi fără valoare.

· Te condamni pentru tot ceea ce nu merge bine în jurul tău.

· Eşti convins că nu eşti tratat corect.

· Eşti convins că viaţa ta ar trebui să se deruleze diferit.

· Îţi doreşti ca viaţa ta să se încheie.

· Îţi doreşti ca viaţa altei persoane să se încheie.

Simptomele corpului

· Te simţi obosit. Ai dureri. Suferi de infecţii recurente.

· Nu te poţi da jos din pat. Dormi din ce în ce mai mult.

· Nu poţi adormi sau te trezeşti frecvent din somn (nu te poţi odihni bine).

· Atunci când mergi, te deplasezi lent sau îţi târâi picioarele.

· Îţi simţi picioarele ca de plumb şi ai o postură „căzută”.

· Ai maxilarele şi pumnii încleştaţi.

· Ai faţa încinsă şi roşie.

· Te trezeşti că trânteşti uşile sau lucrurile.

· Suferi de oscilaţii hormonale. Dacă eşti femeie, aceste oscilaţii devin mai acute în a doua parte a ciclului menstrual sau în timpul menopauzei.

· Dacă eşti bărbat şi ai trecut de 50 de ani, te simţi epuizat şi secătuit de energie. Nu-ţi mai doreşti să faci sex.

· Îţi vine să mănânci orice, sau dimpotrivă, îţi pierzi complet apetitul.

· Ai o senzaţie de gol la nivelul stomacului, sau o senzaţie de stres la nivelul plexului solar.

· Îţi vine să bei foarte mult alcool.

· Îţi vine să cheltuieşti foarte mulţi bani pe lucruri de care nu ai strictă nevoie.

· Simţi o mare presiune în zona pieptului.

· Suferi de oscilaţii ale tensiunii arteriale.

· Ai o respiraţie superficială.

· Simţi că ai un nod în gât.

· Nu-ţi mai aminteşti foarte multe lucruri. Nu te poţi focaliza, sau te focalizezi asupra unui singur lucru, care te face să te simţi anxios şi să fierbi în suc propriu.

Dacă te-ai recunoscut în simptomele de mai sus, urmează-mă în Clinica Totul Este Bine şi vei găsi aici o gamă largă de soluţii care ţi-ar putea fi utile. Înainte de a trece însă la treabă, îţi propun să urmărim împreună povestea Feliciei.

Felicia: o alunecare lentă în universul sumbru al depresiei

Felicia a venit la clinica mea şi mi-a spus că se simte nefericită. Mi s-a părut ironic, căci numele ei înseamnă „fericire”.

Lectura intuitivă

Am analizat viaţa Feliciei. Aceasta avea o familie plină de iubire. Nu suferise de traume sau de tragedii. Nu am găsit însă nimic care să o pasioneze sau să îi dea un sens în viaţă. Era ca şi cum ar fi trăit într-o casă aproape neluminată. Creierul ei nu se putea focaliza. Felicia nu era interesată de ceva anume, inclusiv de o carieră. Nu dispunea de energie pentru hobby-uri, nu-i venea să iasă în oraş sau să se vadă cu prietenii. În mod paradoxal, oamenii din jurul ei erau foarte activi, chiar dramatici, lucru care o deranja şi o umplea de frustrare. Viaţa i se părea nedreaptă Feliciei, căci oamenii din jurul ei păreau fericiţi, iar ea nu era.

Corpul

Lectura mea intuitivă a continuat, focalizându-se asupra stării de sănătate fizică a Feliciei. Am sesizat astfel că „fluidul bateriei” lipsea din creierul ei. M-am întrebat dacă nu există anticorpi care acţionează împotriva tiroidei sale. Felicia mi se părea tristă şi lipsită de speranţă. M-am întrebat dacă nu există probleme cronice care fac ca sistemul ei imunitar să îi atace încheieturile. Am descoperit o astfel de problemă cronică în partea din spate a gâtului şi am sesizat că îşi încleştează dinţii şi că are muşchii maxilarelor şi ai cefei încordaţi.

Datele concrete

Felicia mi-a spus că s-a luptat întreaga viaţă cu depresia şi cu dezamăgirea. Medicii numesc această condiţie distimie, sau tulburare depresivă persistentă. Orice ar fi făcut, Felicia nu reuşea să iasă din această stare sumbră de spirit. A încercat diferite suplimente, alimente şi medicamente, dar nu a reuşit să scape de depresie. Indiferent ce făcea sau cu cine era, nivelul ei energetic rămânea foarte scăzut. Felicia se simţea rătăcită, ca şi cum ar fi navigat fără busolă şi fără ancoră. Oare de ce nu reuşea să fie vreodată fericită, la fel ca cei din jurul ei?

Unii terapeuţi i-au spus Feliciei că ar putea suferi de sindromul oboselii cronice, recomandându-i diferite tratamente. Nici unul nu a ajutat-o. Alţii i-au spus că suferea de o oboseală a glandelor suprarenale. Felicia a luat suplimente pentru cortizol şi pentru tulburările sistemului imunitar, dar depresia nu i-a trecut. A continuat să fie din ce în ce mai tristă, de la o zi la alta. La toate acestea s-au adăugat şi resentimentele. Această tristeţe o împiedica să se bucure de o intimitate normală în relaţiile sale. O parte din tratamentele recomandate pentru sindromul oboselii cronice, fibromialgie sau oboseala glandelor suprarenale au dat iniţial unele rezultate, dar mai devreme sau mai târziu nu au mai produs efecte. Medicii i-au spus că suferă de „probleme subclinice ale tiroidei”, dar ea a rămas cu impresia că suferă de un virus.

Soluţia

Tu suferi de tristeţe şi de frustrare? Ţi se pare că fericirea fuge de tine, ascunzându-se întotdeauna „după colţ”? Dacă suferi de o tristeţe persistentă şi de o lipsă de energie, există şanse mari să te îmbolnăveşti de diferite probleme cum ar fi tulburările sistemului imunitar, diferite dureri şi dezechilibre ale estrogenului, ale hormonilor glandelor suprarenale şi tiroidei, ca să numesc doar o parte dintre ele. Dacă îţi tratezi doar corpul, aşa cum a făcut Felicia, fără a integra în acest tratament şi mintea, nu îţi vei putea restabili starea de sănătate. Invers, dacă îţi tratezi doar starea de spirit, depresia şi iritabilitatea, vei continua să suferi de simptomele corporale. De ce? Deoarece, pentru a-ţi trata depresia şi mânia asociate cu ansamblul corp-minte, este important să urmezi un tratament integral. Tristeţea şi mânia acţionează simultan la nivelul corpului şi al minţii. Aceste emoţii sunt ca un incendiu de pădure. Dacă nu sunt ţinute sub control, ele pot crea inflamaţii la nivelul sistemului imunitar. Inflamaţiile cauzate de depresie şi de mânie conduc la bufeuri de căldură, la înroşirea pielii şi la dureri, inclusiv la nivelul încheieturilor. Nu este exclus să apară inclusiv dificultăţi de concentrare, un deficit de atenţie şi o stare de ceaţă mentală.

Cum putem şti dacă există o tulburare a stării de spirit la nivelul corpului şi al minţii? Depresia însoţeşte foarte multe boli inflamatorii. Numeroşi marcatori ai inflamaţiilor corporale apar inclusiv în cazul depresiei. Prin urmare, nu este suficient să tratăm doar creierul; noi trebuie să susţinem inclusiv corpul. Folosirea suplimentelor, medicamentelor şi afirmaţiilor pentru tratarea tristeţii, frustrării şi inflamaţiilor de la nivelul creierului şi al corpului te poate ajuta să îţi regăseşti pofta de viaţă şi bucuria de a trăi. Prin tratarea stării de spirit, tu nu te rezumi la însănătoşirea stării tale emoţionale, ci îţi tratezi inclusiv inflamaţiile corporale. De altfel, se ştie că numeroase antidepresive reduc inflamaţiile şi îmbunătăţesc sistemul imunitar.

Ce putem spune însă despre psihoterapie? Este ea utilă în acest caz? Oamenilor care suferă de distimie, adică de un ciclu interminabil al depresiei, iritabilităţii şi mâniei, le este extrem de utilă terapia cognitiv-behavioristă. Ce este de fapt această terapie cognitiv-behavioristă? Nimic altceva decât o examinare a gândurilor – aspectul cognitiv al terapiei – şi o identificare a manierei în care afectează acestea comportamentul. Cu ajutorul unui terapeut specializat în terapia cognitiv-behavioristă în care au încredere, pacienţii învaţă să îşi identifice şi să dea nume tiparelor mentale care le afectează starea de spirit, dar şi acţiunile pe care le fac şi care au efecte similare. Nu-ţi aminteşte acest lucru de afirmaţiile lui Louise Hay? Ba da, şi pe bună dreptate. Multe din afirmaţiile lui Louise ajută la identificarea tiparelor mentale negative şi la înlocuirea lor cu gânduri mai pozitive, mai pline de iubire şi de bucurie, adică afirmative.

Medicamentele

Foarte mulţi oameni au nevoie de suplimente nutriţionale sau chiar de medicamente pentru a-şi putea menţine o stare de spirit pozitivă. Tu şi terapeutul tău sunteţi singurii care puteţi decide ce tratament este cel mai indicat în cazul tău. Nu îţi recomand însă să faci acest lucru de unul singur. Ca o comparaţie, dacă doreşti un copil, nu poţi face acest lucru decât împreună cu un partener. Într-o manieră similară, dacă doreşti o renaştere a creierului şi a corpului tău, tu ai nevoie de un partener. Prin urmare, îţi recomand să apelezi la un terapeut în care ai încredere şi să examinaţi împreună de ce suplimente nutriţionale, plante medicinale, medicamente sau chiar hormoni ai putea avea nevoie pentru a-ţi reconstitui chimia cerebrală adecvată.

La ora actuală nimeni nu ştie cu precizie care sunt cele mai benefice medicamente şi suplimente pentru această formă de distimie (tulburare depresivă persistentă). Din fericire, tu poţi încerca mai multe tratamente posibile, în urma interacţiunii cu terapeutul tău. Prin urmare, nu îţi recomand să te izolezi. Cere ajutor. Simpla interacţiune cu un terapeut în care ai încredere îţi determină creierul să secrete opiate, nişte neurotransmiţători care îmbunătăţesc starea de spirit. Molecula afecţiunii nu reprezintă un simplu „efect placebo”, adică nu există doar în creierul tău. Aceste opiate care stau la baza empatiei dintre oameni (îmbunătăţind starea de spirit) invadează întregul corp şi reduc inflamaţiile cauzate de sistemul imunitar. De aceea, mobilizează-te şi dă telefonul de care ai nevoie. Stabileşte conexiunea necesară cu un terapeut, acesta fiind primul pas necesar pentru vindecarea ta.

Dacă suferi de o depresie paralizantă, care ţi-ar putea pune în pericol viaţa, nu spune automat nu medicamentelor. Chiar dacă nu eşti un mare fan al medicamentelor, preferând o abordare mai „naturistă”, gândeşte-te puţin. În cazul diabetului, pancreasul nu mai produce insulină, un hormon (sau neurotransmiţător) important pentru chimia creierului şi a corpului. Într-o manieră similară, trunchiul cerebral produce neurotransmiţători pentru starea noastră de spirit. În cazul anumitor oameni, el încetează (din diferite motive) să mai producă aceşti neurotransmiţători. Probabil că nu ţi s-ar părea nimic nelalocul lui ca un diabetic să ia insulină sub formă de medicament, nu-i aşa? Este foarte important să înţelegi că avem cu toţii de ales, iar în cazul anumitor oameni medicamentele pot fi o opţiune validă, fie pe termen scurt, fie pe termen lung.

Să vedem aşadar ce opţiuni ai dacă doreşti să iei medicamente. Între acestea se numără antidepresivele triciclice de gen: Prozac, Zoloft, Paxil, Lexapro, etc. Pe de altă parte, există o gamă de antidepresive mai recente, care stimulează chiar neurotransmiţătorii produşi de trunchiul cerebral (despre care am vorbit mai devreme). Serotonina şi norepinefrina sunt influenţate de Effexor, Cymbalta, etc. Multe din aceste medicamente combat inclusiv depresia corporală, îndeosebi inflamaţiile. Spre exemplu, Cymbalta reduce inflamaţiile la nivelul încheieturilor în cazul oamenilor care suferă de sindromul oboselii cronice. Pe de altă parte, există medicamente şi mai noi, cum ar fi Abilify, care influenţează nivelul dopaminei şi al serotoninei din corp. Ele sunt importante pentru persoanele care suferă de o combinaţie neobişnuită între anxietate şi depresie. În sfârşit, există o serie de medicamente rar folosite, dar extrem de eficiente, numite inhibitori ai MAO (monoamin-oxidază), cum ar fi Nardil sau Parnate. Acestea sunt ideale pentru tratarea depresiei pe termen lung, dar necesită o dietă specială.

Dacă nu te simţi pregătit să iei medicamente, trebuie să îţi informezi medicul personal sau terapeutul. Şi în acest caz, ai de ales între mai multe suplimente nutriţionale:

· SAMe, 400 mg pe zi pe stomacul gol; 5-HTP sau rhodiola, câte 100 mg de 1-4 ori pe zi, dar numai cu condiţia să nu suferi de sindromul bipolar. Discută cu terapeutul tău dacă este cazul sau nu să iei aceste supliment.

· Multivitamine: B6 şi B12 sunt esenţiale pentru producţia de serotonină. L-metilfolatul, câte 15 mg timp de 60 de zile, poate fi de asemenea extrem de util în cazul celor care suferă de depresie.

· Testarea genetică: în ultima vreme a apărut un curent care recomandă testarea genetică pentru a stabili ce medicamente sau suplimente nutriţionale sunt cele mai adecvate pentru persoana în cauză. Acestea pot stabili profilul enzimelor P450, subtipul MAO(A), şi mulţi alţi indicatori, motiv pentru care foarte mulţi oameni se grăbesc să „îşi testeze profilul genetic”, îndeosebi dacă primele tratamente nu i-au ajuta să se vindece. Este foarte adevărat că starea de sănătate poate fi determinată de gene, dar nu trebuie să uităm că activarea sau inactivarea genelor noastre depind de nenumărate influenţe „epigenetice”, adică de experienţele noastre de viaţă. În medicină noi suntem învăţaţi să tratăm oamenii, nu anumite „cifre”. De aceea, nu trebuie să crezi că un şir nesfârşit de analize ale sângelui te va ajuta foarte mult să găseşti răspunsurile pe care le cauţi. Statistic vorbind, cu cât medicii fac mai multe analize, cu atât mai probabilă devine obţinerea unor rezultate fals pozitive, care detectează diferite nereguli în organism, indiferent dacă acestea sunt relevante sau nu.

Suferi de o stare de ceaţă mentală? Ai probleme de concentrare? Dacă da, există foarte multe suplimente care îmbunătăţesc aceste simptome, pe lângă schimbarea în bine a stării emoţionale:

· Ginkgo biloba, 240 mg, îmbunătăţeşte puterea de concentrare şi atenţia. Întreabă-ţi însă terapeutul dacă acest supliment este sigur pentru tine, căci unul din efectele sale secundare constă în subţierea sângelui.

· Ginseng siberian: se recomandă pentru echilibrarea cortizolului, oboselii glandelor suprarenale, şi pentru capacitatea de concentrare şi atenţie.

· Ciocolata (cacaoa) conţine feniletilalanină (PEA), o substanţă care stimulează motivaţia şi energia prin amplificarea producţiei de dopamină.

Alte tratamente pentru depresie

Schimbările pe termen lung ale neurotransmiţătorilor care influenţează starea de spirit pot afecta inclusiv sistemul imunitar. Acupunctura şi plantele medicinale chinezeşti pot reduce aceste inflamaţii. Prin urmare, dacă suferi de o depresie la nivel corporal (la fel ca Felicia), indiferent dacă este vorba de sindromul oboselii cronice, de dureri sau de alte simptome, poţi apela la un acupuncturist sau la un expert în medicina chineză tradiţională, care îţi pot oferi un tratament pentru meridianul splinei, cel al stomacului sau cel al rinichilor. Mulţi acupuncturişti recomandă inclusiv plante medicinale, cum ar fi os draconis, care uşurează depresia şi durerile corporale, şi alină insomnia.

Deşi depresia conduce frecvent la o mare oboseală fizică, este recomandabil să lucrezi cu un antrenor de exerciţii fizice pentru reabilitarea glandelor suprarenale. Cele mai recomandate în această direcţie sunt exerciţiile aerobice. Dacă nu poţi mai mult, începe cu 5 minute pe zi în prima săptămână şi creşte acest interval la 10 minute în a doua săptămână, şi aşa mai departe, până când vei putea face 20-30 de minute de exerciţii pe zi. Este cunoscut faptul că exerciţiile fizice conduc la secreţia de opiate care îmbunătăţesc starea de spirit şi stimulează sistemul imunitar.

Peste toate, îţi recomand să te uiţi cât mai mult la filme şi la programe care te fac să râzi! Evită în schimb cu cea mai mare grijă programele care te fac să plângi. La fel, cultivă compania oamenilor care te amuză, evitându-i în schimb pe cei care te deprimă şi mai tare. De ce? Deoarece studiile au arătat că una din cauzele principale ale depresiei este chiar compania oamenilor deprimaţi. Nu vreau să spun cu asta că trebuie să îţi eviţi cei mai buni prieteni dacă aceştia trec printr-o perioadă mai proastă. Merită totuşi să îţi faci un inventar mai atent al prietenilor şi cunoştinţelor tale. Dacă ai un psihoterapeut, examinează împreună cu el relaţiile din viaţa ta, pentru a înţelege mai bine care dintre ele te îmbolnăvesc şi care te susţin cu adevărat.

Apropo de prieteni, ieşi afară din casă! Propune-ţi să ai un contact cel puţin cu o persoană pe zi, şi nu vorbesc în nici un caz de poştaş. Du-te la o cafenea, într-un centru de recreaţie sau într-unul spiritual, şi angrenează-te într-o conversaţie cu alţi oameni. Izolarea este cea mai bună prietenă a depresiei. Prin urmare, nu te izola. Socializează!

Fă un masaj. Această tehnică asigură secreţia unor neurotransmiţători care îmbunătăţesc starea de spirit şi sistemul imunitar.

Conectează-te cu spiritualitatea ta, fie sub călăuzirea unui ghid, fie printr-o plimbare prin natură, prin rugăciune, meditaţie, sau chiar într-o postură meditativă. Orice încercare de a intra în contact cu divinitatea te ajută să te simţi mai complet şi să speri că mai devreme sau mai târziu totul se va rezolva.

Dacă ai tendinţa de a cădea în depresie în anumite perioade ale anului, cum ar fi toamna sau iarna, discută cu terapeutul tău despre acest lucru. Cumpără-ţi o sursă de lumină cu spectru integral, care se găseşte în foarte multe magazine naturiste.

Afirmaţii

Iubirea este opusul depresiei. Nu întâmplător, Louise îi încurajează pe cei care se simt deprimaţi să înveţe cum să se iubească pe ei înşişi. Urmează şi tu cele zece recomandări ale lui Louise pentru astfel de cazuri:

1. Nu te mai critica niciodată, nici în prezent, nici în viitor! Autocritica nu schimbă niciodată lucrurile, ci doar agravează situaţia negativă. Prin urmare, refuză să te mai critici şi acceptă-te exact aşa cum eşti.

2. Nu te speria singur. Dacă te iubeşti cu adevărat, nu mai cultiva gânduri care te sperie, căci acestea nu fac decât să înrăutăţească şi mai mult starea de spirit negativă în care ai căzut. Nu mai fă din ţânţar armăsar!

3. Fii blând, bun şi răbdător cu tine însuţi. Ca să înţelegi mai bine puterea răbdării, gândeşte-te la o grădină. Orice grădină începe de la un simplu petic de pământ pe care plantezi nişte seminţe. Le uzi apoi zilnic şi ai grijă de lăstarii fragili care apar. Multă vreme nu pare să se întâmple însă nimic.

Dacă vei continua să faci însă ce trebuie, mai devreme sau mai târziu plantele vor răsări, vor creşte şi vor înflori. Gândeşte-te la viaţa sau la mintea ta ca la o grădină. Ce fel de evenimente doreşti să se întâmple în viaţa ta? Ce tip de seminţe trebuie să plantezi pentru ca acestea să se producă? Selectează-ţi gândurile (seminţele) care vor da naştere cândva la experienţele pe care ţi le doreşti.

4. Fii blând cu mintea ta. Ura de sine nu este altceva decât dispreţul şi respingerea la adresa gândurilor tale. Nu te detesta numai pentru că ai gânduri. Schimbă-ţi cu blândeţe aceste gânduri, orientându-le mai degrabă către iubirea de sine. Orice om merită să fie iubit, inclusiv tu!

5. Laudă-te. Nu ezita să te ridici în slăvi. Autocritica nu face decât să înlănţuiască spiritul interior, în timp ce aprecierea de sine îl eliberează. De aceea, spune-ţi cât de bine te descurci în toate privinţele, până la cea mai neînsemnată. Foarte mulţi oameni refuză să facă vreun efort pentru a-şi crea viaţa pe care şi-o doresc, pentru simplul motiv că nu cred că o merită. Poate că aşa li s-a spus când erau mici, când părinţii i-au criticat pentru că nu ştiu să stea pe oliţă sau au refuzat să le ia o îngheţată, spunându-le că nu merită. În realitate, nu trebuie să ai foarte multe lucruri bune în viaţă pentru a te convinge că le meriţi. Această convingere reprezintă afirmarea voinţei noastre de a accepta binele în viaţa noastră. Permite-ţi să accepţi binele indiferent dacă eşti de părere că îl meriţi sau nu.

6. Descoperă modalităţi de a te sprijini pe tine însuţi. Apelează la prieteni şi lasă-i să te ajute. Solicitarea de ajutor atunci când ai nevoie de el reprezintă un act de putere, nu de slăbiciune. Este absurd să încerci să faci totul de unul singur, iar apoi să te înfurii pentru că nu ai reuşit. Există incredibil de multe modalităţi prin care poţi primi ajutor. Una sunt prietenii. Alta sunt grupurile de sprijin, care există pentru aproape orice. Dacă nu găseşti un grup de sprijin pentru ceea ce te interesează, ţi-l poţi forma singur.

7. Manifestă-ţi iubirea faţă de aspectele tale negative. Nu uita că tu ai fost cel care ţi-ai creat toate tiparele şi obiceiurile negative, pentru a-ţi îndeplini anumite nevoi, iar acest mecanism a funcţionat. Nu există om care să nu fi făcut vreodată alegeri greşite. Ceea ce contează este să nu te cramponezi de ele. Vestea bună este că tu ai întotdeauna de ales. Tu poţi renunţa oricând doreşti la un tipar vechi, alegând unul diferit, care să te susţină şi să te ajute. Renunţarea cu iubire la vechile tipare negative te ajută să faci lin tranziţia către tiparele noi, mai pozitive.

8. Ai grijă de corpul tău. Reaminteşte-ţi că acesta reprezintă casa în care locuieşti. Tu te-ai mutat în ea atunci când te-ai născut, şi nu o vei părăsi decât atunci când vei pleca de pe această planetă. Prin urmare, iubeşte-ţi casa şi ai grijă de ea. Fă exerciţii fizice care îţi plac, lucruri care te distrează, şi ai grijă ce introduci în corp. Abuzul de droguri este prevalent pe pământ, fiind una din cele mai populare metode de escapism. Chiar dacă te droghezi, nu înseamnă însă că eşti un om rău. Înseamnă doar că nu ţi-ai găsit o modalitate mai pozitivă de a-ţi împlini nevoile. Din păcate, drogurile modifică realitatea şi inhibă sistemul imunitar până la un nivel periculos. În consecinţă, cultivă idea că eşti în siguranţă atunci când îţi conştientizezi sentimentele; nu mai încerca să le ascunzi sub preş cu ajutorul drogurilor. Conştientizarea propriilor sentimente face parte integrantă din iubirea de sine. De altfel, nu trebuie să uiţi că acestea sunt efemere. Ele nu rămân niciodată pentru totdeauna.

9. Lucrează cu oglinda. Cunosc enorm de mulţi oameni care şi-au schimbat întreaga viaţă uitându-se pur şi simplu în oglindă şi spunându-şi: „Te iubesc. Te iubesc sincer şi necondiţionat”. La început ţi se va părea nefiresc sau neadevărat, şi ar putea scoate la suprafaţă o stare de tristeţe, mânie sau teamă, dar dacă vei continua să repeţi această afirmaţie simplă ori de câte ori te afli în faţa unei oglinzi, energia ta interioară va începe să se schimbe. Vei învăţa astfel să renunţi la gândurile şi comportamentele distructive şi să te accepţi pe tine însuţi, considerându-te o fiinţă care merită să fie iubită.

10. Există mai multe modalităţi prin care poţi lucra cu oglinda. Personal, primul lucru pe care îl fac în fiecare dimineaţă este să mă aşez în faţa oglinzii şi să îmi spun: „Te iubesc. Ce pot face astăzi pentru tine pentru a te face fericită?” Aplică şi tu această metodă, iar apoi ascultă răspunsul primit. La început este posibil să nu auzi nici un mesaj, căci eşti atât de obişnuit să te critici şi să te umileşti singur încât nu ştii cum să reacţionezi în faţa unui gând atât de plin de iubire. Continuă să asculţi însă şi învaţă să capeţi încredere în tine însuţi. Ori de câte ori ţi se întâmplă ceva neplăcut, grăbeşte-te în faţa oglinzii şi spune-ţi: „Te iubesc! Te iubesc necondiţionat, indiferent de ceea ce s-a întâmplat!” Evenimentele apar şi dispar, dar iubirea de sine rămâne constantă şi reprezintă cel mai important lucru din viaţa ta.

11. Lucrează cu iertarea în faţa oglinzii. Priveşte-te în ochi şi spune-ţi: „Te iert. Te iert pentru că te-ai cramponat atât de mult timp de vechile tipare negative. Te iert pentru că nu te-ai iubit pe tine însuţi. Te iert pentru tot ce ai făcut vreodată”. Dacă doreşti, poţi discuta inclusiv cu alţi oameni în faţa oglinzii. Spune-le în această formă tot ceea ce ai dori să le spui în realitate, dar te temi. Iartă-i. Solicită-le iubirea şi aprobarea. Aceasta este o modalitate minunată de a discuta cu părinţii sau cu partenerul de cuplu. La fel de bine, poţi discuta cu medicul tău, cu şeful sau cu orice alt om căruia îţi este teamă să îi spui în faţă ce gândeşti. Nu uita însă să îţi închei întotdeauna aceste conversaţii spunându-ţi că te iubeşti şi te aprobi pe tine însuţi.

12. Lucrul care contează cel mai mult este intenţia. Spune-ţi: „Am intenţia de a învăţa să mă iubesc pe mine însumi”. Crede-mă: universul te va auzi!

II. Stările emoţionale oscilante

Ciclurile emoţionale pot include toate simptomele depresiei şi mâniei pe care le-am analizat în secţiunea precedentă. La acestea se adaugă şi aşa-numitele stări emoţionale oscilante, care apar şi dispar periodic, fiind însoţite adeseori de probleme de sănătate la fel de oscilante, aparent fără vreo legătură cu experienţele vieţii. Corpul manifestă la rândul lui simptome oscilante, fiind când bolnav, când sănătos, aparent fără vreo legătură cu ceea ce faci pentru sănătatea ta. Când ţi-e lumea mai dragă, te trezeşti în derivă. Nu numai că devii deprimat şi frustrat de acest lucru (cine nu ar fi?), dar te mai şi îmbolnăveşti fizic. În cele din urmă începi să te simţi mai bine, dar peste o lună sau două întregul ciclu se repetă. În timp, perioadele de fericire devin din ce în ce mai scurte, iar cele neplăcute din ce în ce mai lungi.

Unii oameni compară stările emoţionale oscilante cu sindromul bipolar. Într-adevăr, acesta constă într-o trecere de la tristeţe la bucurie, apoi la iritabilitate şi mânie, şi tot aşa, la infinit. Creierul acestor oameni pare să aibă dificultăţi în a-şi menţine o stare emoţională, oscilând dramatic între depresie şi o bucurie excesivă, iar apoi furie şi iritabilitate, sau diferite stări amestecate şi confuze. Personal, am convingerea că există inclusiv un sindrom bipolar corporal, în cazul căruia neurochimia organismului are probleme la fel de mari cu menţinerea stării de echilibru. Într-un astfel de caz, indiferent de ceea ce mănânci, ce suplimente iei, ce tratamente faci şi ce medicamente consumi, corpul tău nu reuşeşte să îşi menţină starea de echilibru. Acest lucru poate fi explicat: mulţi neurotransmiţători care guvernează sistemul imunitar, cel hormonal, digestia, alergiile, sistemul cardiovascular şi aşa mai departe guvernează în acelaşi timp depresia, tristeţea, bucuria, mânia, iubirea şi teama. Prin urmare, în cazul în care creierul tău are probleme cu mecanismul de menţinere a stării de echilibru, corpul va avea mai devreme sau mai târziu acelaşi tip de probleme.

Citeşte lista simptomelor care urmează (care se adaugă la listele din secţiunea precedentă) şi bifează-le pe cele care se aplică în viaţa ta în momentul prezent.

Simptomele minţii

· Deşi în general ai o stare de spirit bună, când şi când te simţi fără nici un motiv rănit, respins sau mohorât.

· Ai momente în care devii excesiv de vesel, de tonic şi de optimist, fără nici o legătură cu circumstanţele tale curente. Cu alte cuvinte, starea ta de spirit nu pare adaptată la circumstanţele exterioare.

· Deşi în general eşti echilibrat, te trezeşti uneori că le tai altora vorba din gură, că nu mai poţi dormi sau că simţi nevoia de a face cumpărături excesive, de a lucra prea mult, de a conduce prea rapid maşina sau chiar de a te angrena într-o relaţie sexuală ori într-o investiţie financiară riscante.

· Gândurile tale se succed cu repeziciune şi acţionezi impulsiv, lucru pe care nu l-ai face în mod obişnuit.

· Îţi pierzi brusc cumpătul, fără nici un motiv aparent. Te cerţi din ce în ce mai des cu oameni cu care în mod obişnuit te înţelegi de minune.

Simptomele corpului

· Ai o sănătate oscilantă, care nu pare să aibă nimic de-a face cu metodele terapeutice pe care le aplici.

· Te simţi bolnav în mai multe zone corporale. De pildă, experimentezi infecţii, alergii, dureri, probleme digestive sau hormonale.

· Corpul tău nu reuşeşte să îşi păstreze întotdeauna starea de echilibru, indiferent de dieta ta, de suplimentele şi de medicamentele pe care le iei.

Te regăseşti în simptomele de mai sus? Ai sesizat schimbări bruşte în starea ta de spirit şi în corpul tău, oscilând între infecţii, alergii, dureri, probleme digestive şi dezechilibre ale estrogenului, testosteronului şi hormonilor tiroidieni, ca să numesc doar câteva dintre aceste simptome? Dacă te simţi obosit din cauza acestor oscilaţii ale stării tale de sănătate şi a ciclurilor nesfârşite ale depresiei, frustrării, exaltării, şi aşa mai departe, continuă să citeşti.

Galena: stări emoţionale oscilante

Galena m-a sunat pentru o lectură intuitiv-medicală în urma recomandării unei prietene, care i-a sugerat că ar avea nevoie de aşa ceva.

Lectura intuitivă

Galena îşi percepea viaţa ca printr-o oglindă aburită, având o imagine puternic distorsionată legată de sine. De ce? După toate aparenţele, atunci când avea şapte sau opt ani, imaginea ei legată de sine s-a deteriorat. Oare îi spusese cineva că era grasă? Sau urâtă? Nu ştiam. Ori de câte ori examinam viaţa de familie a Galenei, singurul lucru pe care îl vedeam era faptul că ea avea grijă de toţi ceilalţi. Oare aceasta era maniera ei de a se simţi iubită?

Corpul

Când am privit prin ochii intuiţiei corpul Galenei, mi s-a părut că sistemul ei digestiv se umflă şi se dezumflă, la fel ca un balon. Starea emoţională a Galenei era la fel de oscilantă. Iritabilitatea şi stările proaste alternau cu anxietatea şi cu senzaţia de blocaj. Peste toate, corpul Galenei avea acea „nuanţă roşiatică” generată de excesul de estrogen şi de deficitul de progesteron. Mi-am dat seama că Galena avea depozite de grăsime şi probleme cu insulina. Am sesizat de asemenea un ciclu neregulat şi nişte chisturi mici în zona ovariană. Ciclul menstrual al Galenei oscila între o hemoragie foarte abundentă şi o absenţă totală. Chiar şi pielea ei era inegală. Digestia, greutatea şi pielea ei păreau direct corelate cu stările emoţionale în care intra atunci când se simţea respinsă de lumea exterioară. Hormonii ei oscilau la fel de puternic ca şi stările sale emoţionale.

Datele concrete

Galena mi-a spus că a suferit de sindromul premenstrual încă din perioada pubertăţii. La ora actuală avea 48 de ani şi suferea de aşa-numita perimenopauză. De altfel, suferea de perimenopauză „de 20 de ani”, mi-a spus ea râzând. Familia ei i-a spus că starea ei emoţională „urma ciclurile lunare”. Starea ei de fericire creştea şi descreştea sistematic, simultan cu nivelul hormonilor ei. Medicii i-au spus că cele 15-20 de kilograme în plus au îmbolnăvit-o de sindromul polichistic ovarian, aceasta fiind cauza oscilaţiilor şi iritabilităţii sale. Galena era foarte preocupată de imaginea ei corporală, de la acnee şi până la surplusul de greutate, inclusiv de maniera în care îi afecta aceasta relaţiile. Motivul pentru care a apelat la mine, mi-a explicat, era dorinţa de a afla ce putea face în privinţa problemei cu care s-a confruntat întreaga viaţă: oscilaţiile stării de spirit şi cele hormonale.

Soluţia

Te simţi cumva îngrijorat (la fel ca Galena) de oscilaţiile tale emoţionale, cărora le corespund oscilaţii la fel de bruşte ale stării de sănătate? Femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbaţii să cadă pradă depresiei şi problemelor ciclice de sănătate precum lupusul, hipotiroidia şi sindromul colonului iritabil. De asemenea, ele sunt mai predispuse către schimbările sezoniere (în funcţie de anotimpuri) ale stării de spirit, ca să nu mai vorbim de ciclurile mult mai rapide ale oscilaţiilor emoţionale. Se datorează oare acest lucru oscilaţiilor hormonale? Nimeni nu ştie. Tot ce se ştie este că există o interconexiune incredibilă între oscilaţiile neurotransmiţătorilor care influenţează starea de spirit şi cele ale problemelor de sănătate cu care se confruntă oamenii. La ora actuală, tot mai mulţi oameni sunt diagnosticaţi cu sindromul bipolar I sau II (respectiv, cu o stare emoţională instabilă). Dată fiind conexiunea incontestabilă între chimia creierului şi cea corporală, mai devreme sau mai târziu medicii vor realiza că există inclusiv un sindrom bipolar corporal.

Dacă te simţi îngrijorat de instabilitatea ta emoţională şi hormonală, dar şi de alte probleme de sănătate conexe, primul pas constă în stabilizarea creierului şi a corpului. Probabil că ai remarcat faptul că oscilaţiile tale emoţionale nu îţi sunt caracteristice numai ţie, ci şi restului familiei tale. Nu este exclus să ai o predispoziţie genetică pentru multe din problemele de sănătate cu care te confrunţi. Poate că membrii familiei tale au avut probleme ale sistemului endocrin sau reproducător, ale tiroidei, schimbări ciclice asociate cu sindromul colonului iritabil, alergii alimentare, şi aşa mai departe. Este bine să înţelegi însă că noi nu depindem exclusiv de genele noastre, nici la nivel cerebral, nici la nivelul corpului în ansamblul său. Există factori de mediu (asociaţi cu familia, locul de muncă şi relaţiile) care pot activa sau inactiva genele care guvernează depresia. Important este că noi ne putem antrena creierul printr-o terapie cognitiv-behavioristă, cu ajutorul suplimentelor nutriţionale, al medicamentelor, al schimbărilor dietetice şi al controlului greutăţii corporale, astfel încât să inactivăm genele care guvernează oscilaţiile emoţionale şi problemele de sănătate.

Să luăm ca exemplu maniera în care influenţează starea noastră de spirit grăsimea corporală. Cum funcţionează acest mecanism? Glandele suprarenale convertesc grăsimea corporală într-un exces de estrogen, prin intermediul progesteronului. O cantitate prea mare de estrogen conduce automat la depresie. Se ştie că atunci când o femeie ia pastile contracepţionale, unul din efectele secundare este depresia. Mai departe, excesul de grăsime poate conduce la o „depresie corporală”, întrucât cauzează inflamaţii. Dacă ai un exces de grăsime de peste 20 de kilograme, este foarte posibil să suferi simultan de un surplus de estrogen şi de inflamaţii, ca să nu mai vorbim de depresie. În plus, excesul de grăsime corporală presupune o creştere a nivelului insulinei din corp, amplifică riscul de a te îmbolnăvi de sindromul polichistic ovarian şi perturbă ciclul menstrual. Şi astfel, ciclul oscilaţiilor continuă.

Stabilizarea hormonilor cerebrali-corporali

Dacă suferi de simptomele amintite mai sus, sfatul meu este să apelezi la un nutriţionist care te poate ajuta să îţi creezi un plan alimentar capabil să îţi regleze glicemia. O alternativă constă în a încerca planul de mai jos, alcătuit din cinci mese pe zi:

· Micul dejun: două ouă, o jumătate de felie de pâine (eventual fără gluten, dacă preferi), o sticlă de apă, urmate de o jumătate de oră de exerciţii pe bicicleta eliptică sau pe cea obişnuită.

· Gustarea de la ora 10:00: o jumătate de baton cu proteine şi o altă sticlă cu apă.

· Prânzul de la ora 12:00: este cea mai importantă masă a zilei (din punct de vedere cantitativ). Umple-ţi o farfurie cu: o treime proteine, o treime carbohidraţi şi o treime legume. Dacă doreşti un desert (lucru pe care ţi-l recomand), redu carbohidraţii din farfurie şi consumă o jumătate de prăjitură (sau dintr-un alt desert).

· Gustarea de la ora 3:00: a doua jumătate a batonului cu proteine şi o ultimă sticlă de apă.

· Cină: aceasta trebuie să fie cea mai mică masă a zilei. Consumă o bucăţică mică de proteine cu o legumă cu frunzele verde închis (cum ar fi spanacul). Fă o plimbare după cină. În acest fel, vei slăbi în mod garantat.

Aceste schimbări ale glicemiei vor afecta mai devreme sau mai târziu nivelul cortizolului, grăsimea corporală, hormonii tiroidieni, estrogenul şi ceilalţi hormoni din organism.

Dacă tot urmezi o dietă alimentară, propune-ţi să respecţi inclusiv o dietă a responsabilităţii. Caloriile excesive te pot îngrăşa. Responsabilităţile asumate excesiv fac însă acelaşi lucru, prin intermediul cortizolului. Recomandarea mea este ca pentru fiecare oră pe care o petreci pentru a-ţi îndeplini responsabilităţile faţă de familia ta să petreci o alta consacrată exclusiv ţie. Ai grijă însă, căci dacă nu eşti obişnuit, acest lucru te va face să te simţi extrem de anxios. Cel mai bine este să îţi iei un antrenor de viaţă care să te ajute să faci acest lucru. Ce înseamnă să îţi dedici timpul exclusiv ţie? Înseamnă să îţi faci coafura, unghiile, să dai curs unui hobby, să te uiţi la televizor, să faci exerciţii fizice, pe scurt, să faci orice te face fericit. Aşa cum spuneam, este posibil să te simţi vinovat, dar te asigur că aceste complexe îţi vor trece când vei începe să slăbeşti.

Suplimente şi medicamente

Există o gamă largă de suplimente şi de medicamente care pot estompa oscilaţiile stării de spirit şi cele hormonale la nivelul creierului şi al corpului. Înainte de a lua suplimente precum rhodiola, ginsengul siberian, SAMe sau Wellbutrin, ori de a folosi orice alt tip de stimulente (chiar şi simpla lumină cu spectru integral), consultă-te cu medicul tău. Dacă suferi de un sindrom bipolar foarte puternic, este posibil ca aceste tratamente să îţi exacerbeze la maxim oscilaţiile emoţionale. Dacă nu ai această problemă, îţi recomand:

· Rhodiola, 100 mg, de 3-4 ori pe zi.

· Ginseng siberian, 300-625 mg pe zi.

· SAMe, 400 mg, de 2-3 ori pe zi. Acest supliment conferă energie, suprimă apetitul şi te ajută să slăbeşti.

· Calciul şi magneziul ajută la stabilizarea stărilor de spirit.

· Dacă doreşti să aplici terapia prin înlocuirea hormonilor pentru sindromul premenstrual, oscilaţiile emoţionale, simptomele fizice şi problemele cu greutatea specifice perioadei de mijloc a vieţii, este bine să ştii că dacă ai un surplus de peste 20 de kilograme, această grăsime excesivă produce o cantitate corespondentă de estrogen. De aceea, gândeşte-te de două ori înainte de a lua estrogen sau progesteron bioidentice. Deşi contribuie într-adevăr la stabilizarea stărilor emoţionale, progesteronul bioidentic poate fi convertit uneori în estrogen de către organism, amplificând astfel riscul apariţiei unor probleme periculoase de sănătate. Deja ai prea mult estrogen depozitat în grăsimea ta. Chiar dacă nivelul estrogenului la testele salivei şi ale sângelui îţi iese redus, îţi reamintesc că nu aici este depozitat el.

· Verifică-ţi nivelul hormonilor tiroidieni. Marea majoritate a celor care au oscilaţii emoţionale dramatice au probleme cu tiroida. În consecinţă, efectul tratamentului de stabilizare a stărilor emoţionale poate fi îmbunătăţit cu ajutorul T3, unul din hormonii tiroidieni.

· Uleiul de primulă de seară poate fi util în caz de sindrom premenstrual şi de iritabilitate perimenopauzală. Dacă în familia ta au existat cazuri de cancer la sân nu se recomandă însă acest produs.

· DHA, 1000 mg de trei ori pe zi, poate îmbunătăţi starea de spirit, precum şi foarte multe probleme de sănătate ale sistemului imunitar, ale celui digestiv, etc.

· Numeroşi experţi în scăderea greutăţii recomandă o combinaţie de Wellbutrin (un antidepresiv) şi Topamax (un stabilizator al stării emoţionale) pentru a-şi ajuta pacienţii să slăbească. Dacă ai o stare emoţională proastă şi ai încercat aproape orice altceva, discută cu medicul tău şi încearcă această combinaţie.

· Dacă iei deja un antidepresiv, discută cu medicul tău şi întreabă-l dacă acesta are ca efect secundar creşterea în greutate (multe antidepresive au acest efect).

· Alte antidepresive care pot fi prescrise includ Abilify, Viibryd, Zyprexa, Latuda, Saphris şi altele. Până la apariţia pe rafturile librăriilor a acestei cărţi vor mai apărea probabil trei sau patru. Toate aceste medicamente stimulează secreţia de dopamină, serotonină şi norepinefrină.

· Dacă ai probleme grave legate de oscilaţiile emoţionale şi de sănătate în general, discută cu medicul tău despre alţi stabilizatori ai stării de spirit: Lamictal, Neurontin, Tegretol, etc. Aceştia pot echilibra starea emoţională, inclusiv durerea şi alte simptome fizice.

Apelează la un acupuncturist şi la un expert în medicina chineză tradiţională pentru a-ţi echilibra meridianul ficatului, care controlează stările emoţionale şi nivelul hormonal. Plante precum cinabrul pot calma tristeţea, iritabilitatea şi problemele pielii.

Dacă tot vorbim de plante medicinale, alte opţiuni care îţi stau la dispoziţie sunt: mielăreaua, vitex agnus-castus şi alte plante care ajută la calmarea tristeţii şi iritabilităţii generate de perimenopauză, menopauză sau sindromul premenstrual, prin reducerea excesului de estrogen. Ele amplifică nivelul progesteronului şi reduc astfel stările de spirit proaste generate de hormoni, sensibilitatea la nivelul sânilor şi retenţia fluidelor. În plus, aceşti stabilizatori ai hormonilor ajută în caz de constipaţie, dureri de cap şi oboseală.

Cum acţionează ele?

· Vitex (mielăreaua) ajută la stabilizarea neurotransmiţătorului numit dopamină.

· Cimicifuga reduce bufeurile de căldură, fiind un pseudo-estrogen.

· Lemnul dulce stimulează atenţia (deteriorată din cauza depresiei).

· Dong quai sau Angelica sinensis este recomandată pentru simptomele asociate cu menopauza, dar şi pentru reducerea melancoliei şi tristeţii.

· În sfârşit, trifoiul roşu sau Trifolium pratense are un efect antidepresiv moderat (în plus, îmbunătăţeşte şi osteoporoza).

Afirmaţiile

Louise recomandă următoarele afirmaţii pentru îmbunătăţirea stării de spirit şi a nivelului energetic:

· Dacă te consideri un ratat, repetă în faţa oglinzii: „Viaţa mea este un succes continuu”.

· Dacă îţi vine să te ascunzi sub aşternuturi, repetă: „Îmi transcend acum vechile temeri şi limitări”.

· Dacă te simţi foarte singur, spune-ţi: „Sunt în siguranţă. Trec doar printr-o schimbare”.

· Dacă eşti furios, dar te simţi totuşi vinovat, considerând că nu ar trebui să te simţi astfel, repetă: „Transcend acum temerile şi limitările pe care mi le-au indus ceilalţi oameni. Îmi creez propria viaţă”.

· Dacă ai un nivel redus al energiei, spune-ţi: „Mă umplu acum de energie şi de entuziasm. Corpul meu se vindecă rapid. Îmi acord permisiunea de a mă simţi bine”.

· Dacă tiparele mentale negative generate de sindromul premenstrual îţi generează o stare de confuzie, făcându-te să te simţi copleşită de influenţele exterioare, repetă: „Preiau acum controlul asupra minţii şi corpului meu. Sunt o femeie puternică şi dinamică. Fiecare parte a corpului meu funcţionează perfect. Mă iubesc aşa cum sunt”.

· Dacă ai probleme legate de menstruaţie generate de incapacitatea ta de a te accepta ca femeie, spune-ţi: „Îmi accept puterea feminină şi toate procesele corporale, pe care le consider normale şi naturale. Mă iubesc şi mă aprob pe mine însămi”.

III: Problemele emoţionale generate de traume

Eşti predispus cumva la depresie, iritabilitate sau oscilaţii emoţionale din cauza unor traume severe din trecut? Dacă da, citeşte listele de simptome de mai jos şi bifează-le pe cele care se aplică în viaţa ta în momentul prezent (pe lângă cele din cele două secţiuni anterioare).

Simptomele minţii

· Ai experimentat în copilărie o traumă fizică sau emoţională extrem de gravă.

· Ai suferit traume emoţionale sau fizice într-una sau în mai multe relaţii de cuplu.

· Ai trăit cândva un eveniment în timpul căruia viaţa sau siguranţa ţi-au fost puse în pericol într-o manieră atât de dramatică încât experienţa nu poate fi considerată normală. Spre exemplu: ai trecut printr-o perioadă de război, ai asistat la un accident în care cineva şi-a pierdut viaţa sau un membru, ai trecut printr-un viol sau un incest, ţi-ai văzut copiii abuzaţi.

· Indiferent prin ce traumă ai trecut, ai tendinţa de a repeta acest tipar dureros în toate relaţiile tale, în plan profesional, etc. Tiparul dureros pare să se repete în permanenţă în viaţa ta, la fel ca în filmul Ziua cârtiţei.

Simptomele corporale

· Te simţi tot timpul epuizat.

· Eşti foarte nervos, reacţionând exagerat în faţa stimulilor din exterior.

· Eşti excesiv de vigilent, scanându-ţi în permanenţă mediul, de teama de a nu repeta trauma din trecut.

· Ai muşchii extrem de încordaţi.

· Adormi cu dificultate şi te trezeşti frecvent din somn.

· Eşti predispus la accidente încă din copilărie.

· Din copilărie şi până în prezent ai avut nenumărate probleme de sănătate.

· Ai tendinţa de a face boli autoimune.

· Îţi asumi riscuri prea mari şi ai tendinţa de a fi agitat şi autodistructiv.

· Spui foarte des: „Îmi pare rău”, sau îţi repeţi singur: „Sunt un om rău”, „Nu pot avea încredere în nimeni” sau „Lumea în care trăim este periculoasă”.

· Te învinovăţeşti continuu pentru diferite lucruri care se întâmplă în jurul tău.

· Reacţionezi emoţional la cele mai mici schimbări ale mediului tău. Treci astfel de la mânie la iritare, vinovăţie, ruşine, deznădejde sau exaltare, în funcţie de ceea ce se întâmplă în jur, fără să îţi poţi controla aceste stări.

· Ai tendinţa de a nu te ataşa de nimeni, căci acest lucru te face să te simţi mai în siguranţă.

· Ai probleme de concentrare şi de memorie.

· Atunci când situaţia devine prea dureroasă, intri într-un fel de transă sau „îţi părăseşti corpul fizic” (uiţi de el).

Te recunoşti în simptomele de mai sus? Dacă da, este posibil ca anumite experienţe prin care ai trecut să îţi fi modificat tiparele corporale şi mentale ale stărilor emoţionale. Pentru a înţelege mai bine, să luăm ca exemplu lectura intuitivă pe care i-am făcut-o lui Hetty.

Hetty: Relaţiile mele se destramă; la fel şi eu.

Hetty a venit la mine pentru că nu mai reuşea să îşi controleze emoţiile, starea de sănătate şi relaţiile.

Lectura intuitivă

Mintea lui Hetty era un caleidoscop de emoţii. Teama ei se transforma în mânie, apoi în tristeţe, în bucurie sau în iubire. Nu-mi puteam da seama unde se termina o emoţie şi unde începea o alta. Indiferent dacă era vorba de teamă, de mânie, de tristeţe sau chiar de bucurie şi de iubire, lui Hetty îi venea greu să îşi identifice emoţia, să reacţioneze în mod eficient şi apoi să se elibereze de ea. Când i-am analizat viaţa, am descoperit acelaşi caleidoscop de relaţii, din copilărie şi până în stadiul de adult, în care Hetty experimenta acelaşi scenariu: mai întâi era rănită, apoi trebuia să fugă pentru a scăpa.

Corpul

Sentimentele sale treceau prin corpul lui Hetty ca o cascadă. Ea simţea când presiuni în zona pieptului, când oboseală, când valuri de energie, când avea probleme cu digestia. Creierul şi corpul ei erau ca o ţâşnitoare din faţa casei care porneşte şi se opreşte continuu, într-un ritm neregulat.

Datele concrete

Hetty mi-a spus că a fost diagnosticată cu sindromul bipolar II şi cu sindromul stresului post-traumatic (SSPT). Fusese abuzată în copilărie, iar mai târziu a avut un şir de relaţii cu parteneri care au abuzat-o fizic şi emoţional. Stările ei emoţionale oscilau într-o manieră extremă de când îşi aducea aminte. Într-o manieră corespondentă, corpul ei se simţea încărcat cu energie în anumite momente, pentru a se simţi epuizat apoi zile la rând (perioade în care nu se putea da jos din pat).

Oscilaţiile emoţionale şi fizice asociate cu trauma

În ce fel perturbă evenimentele însă dureroase starea emoţională şi de sănătate în general? Oroarea traumei generează o secreţie masivă de cortizol, un hormon care conduce la instabilitate emoţională. Rănile emoţionale şi fizice severe determină creierul şi corpul să secrete epinefrină. Iniţial, acest neurotransmiţător te umple de energie, dar apoi te face iritabil şi te epuizează. Epinefrina conduce la încleştarea muşchilor, la agitaţie, hipervigilenţă, impulsivitate, adică la ceea ce psihologii numesc manie. Pe de altă parte, cortizolul conduce la ceaţă mentală şi la probleme de concentrare şi de atenţie. În timp, trauma schimbă căile memoriei din creier (vom mai vorbi despre acest subiect), încurajându-te să te simţi atras de acele scenarii care repetă evenimentul traumatic din trecut. Aceste „repetiţii” reprezintă maniera creierului şi a corpului de a încerca să se vindece, dar nu fac decât să ancoreze şi mai puternic trauma în interiorul creierului şi al corpului, deteriorând astfel din ce în ce mai puternic starea de sănătate.

Dacă ai oscilaţii emoţionale (precum Hetty), un psihiatru te-ar putea diagnostica cu sindromul bipolar I sau II, ori cu acea condiţie psihiatrică incertă numită sindromul personalităţii de tip borderline. Medicii şi oamenii de ştiinţă ştiu astăzi că foarte mulţi oameni care suferă de oscilaţii emoţionale au suferit în trecut traume. Prin urmare, dacă ai suferit cândva abuzuri emoţionale şi fizice, iar apoi ai devenit extrem de instabil din punct de vedere emoţional, cel mai bine este să îţi tratezi ambele probleme, fără a te focaliza prea tare asupra diagnosticului (etichetei puse de medic).

Soluţia

Am discutat deja foarte mult despre maniera în care poate fi gestionate oscilaţiile emoţionale, aşa că poţi citi soluţiile oferite mai devreme.

În plus, dacă suferi de iritabilitate şi de instabilitate emoţională, este bine să ştii că medicamentele şi suplimentele nu reprezintă singura soluţie. Tu poţi învăţa cum să îţi resetezi cele două zone cerebrale care reduc intensitatea emoţională: zona limbică sau lobul temporal pentru emoţiile pure, şi zona executivă a lobului frontal pentru emoţiile derivate. Două tratamente care pot contribui la resetarea acestor regiuni cerebrale sunt terapia cognitiv-behavioristă (TCB) şi terapia dialectic-behavioristă (TDB). Terapia dialectic-behavioristă a fost creată de o femeie pe nume Marsha Linehan pornind de la budismul tibetan şi de la tehnicile de cultivare a lucidităţii. Ea îi ajută pe pacienţi să îşi echilibreze emoţiile şi intuiţia de la nivelul emisferei cerebrale drepte prin transferarea lor în emisfera cerebrală stângă (raţională) pentru a fi procesate şi pentru a ajunge la o stare emoţională mai echilibrată. TDB este folosită în psihiatrie pentru tratamentul sindromului bipolar, al depresiei, anxietăţii şi SSPT, ca să nu mai vorbim de toate tulburările vagi ale personalităţii care sunt extrem de controversate, fiind extrem de greu de diagnosticat definitiv (cum ar fi sindromul tulburării de tip borderline).

Aceste terapii pot fi aplicate într-o manieră specifică, în funcţie de emoţiile care te afectează cel mai puternic. TCB şi TDB te pot învăţa să îţi controlezi mai bine mânia, astfel încât aceasta să nu mai ajungă la faza de explozie. Cele două tratamente te pot învăţa de asemenea să spui exact ce gândeşti partenerului de cuplu sau unei alte persoane, din timp, astfel încât să nu ajungi în etapa în care nu îţi mai poţi controla mânia. Între altele, te învaţă să îţi controlezi volumul vocii, astfel încât să nu strigi prea tare, dar nici să nu pari prea supus, ci să te situezi undeva la mijloc, şi să îţi alegi cu mai multă atenţie cuvintele, astfel încât să îi transmiţi exact ceea ce doreşti persoanei adecvate, la momentul potrivit şi în maniera cea mai echilibrată. Poate că te întrebi: „Cum poate învăţa cineva toate aceste lucruri?” Te asigur însă că acest lucru este posibil, căci am practicat şi am predat eu însămi TDB. Dacă eu am reuşit, cu siguranţă poţi reuşi şi tu.

Pe lângă TDB, poţi învăţa să îţi echilibrezi starea de spirit şi de sănătate prin yoga şi prin alte practici corporale care echilibrează iniţiativa şi motivaţia, contribuind la alinarea depresiei uşoare.

Afirmaţiile

Louise ne oferă mai multe instrumente minunate pentru vindecarea mâniei şi pentru acumularea de sentimente pozitive. Unul dintre ele este lista motivelor pentru care te simţi recunoscător:

Petrece în fiecare dimineaţă 10 minute pentru a-ţi exprima recunoştinţa pentru tot ce este bun în viaţa ta. Tu pentru ce te simţi recunoscător? Cum îţi începi ziua? Care este primul lucru pe care ţi-l spui dimineaţa? Enumeră cel puţin zece lucruri pentru care te simţi recunoscător. Închide ochii şi gândeşte-te bine, apoi notează-le într-un jurnal al recunoştinţei. Lista poate continua la nesfârşit. Chiar dacă procesul durează o lună sau mai mult, nu-l întrerupe. Nu există nici o limită de timp. Dimpotrivă, poţi continua să completezi lista ori de câte ori doreşti. Un lucru este sigur: este imposibil să te simţi recunoscător şi mânios în acelaşi timp!

Alternativ, încearcă următorul exerciţiu pentru crearea unor sentimente mai pozitive:

Notează în scris 50 de lucruri pozitive legate de tine, pe care le apreciezi. La fel ca în cazul recunoştinţei, este imposibil să te gândeşti la diferite lucruri pozitive legate de sine şi să fii mânios în acelaşi timp. Prin urmare, această tehnică ajută la neutralizarea mâniei. Fii atent la ceea ce simţi în timp ce practici acest exerciţiu. Există vreo rezistenţă interioară? Îţi vine greu să te gândeşti la tine într-o lumină pozitivă? Reaminteşte-ţi că eşti o fiinţă puternică şi continuă.

În plus, repetă următoarele afirmaţii pentru diferitele forme pe care le poate lua mânia ta:

· Dacă te simţi vinovat şi îţi spui că mânia este ceva rău, repetă: „Mânia este normală şi naturală”.

· Dacă te sperie mânia altei persoane, spune-ţi: „Îmi liniştesc acum copilul interior. Suntem în siguranţă împreună”.

· Dacă nu te simţi în siguranţă atunci când te înfurii: „Sunt în siguranţă. Aceasta este o simplă emoţie”.

· Dacă te gândeşti la faptul că părinţii nu te lasă să îţi exprimi mânia: „Îmi transcend limitările impuse de părinţi”.

· Dacă te temi că nu vei mai fi iubit dacă îţi vei exprima mânia: „Cu cât sunt mai onest, cu atât mai iubit sunt”.

· Dacă simţi că trebuie să îţi ascunzi mânia: „Îmi exprim mânia într-o manieră adecvată”.

· Dacă îţi refulezi mânia, fapt care te îmbolnăveşte: „Îmi acord permisiunea de a-mi exprima liber emoţiile”.

· Dacă ţi se pare că mânia ta a scăpat de sub orice control: „Sunt împăcat cu mine însumi şi cu viaţa mea”.

· Dacă ţi se pare că toată lumea este împotriva ta: „Merit să fiu iubit. Toată lumea mă iubeşte”.

· Dacă te temi de mânie: „Îmi recunosc toate sentimentele. Îmi recunosc mânia şi mă simt în siguranţă”.

· Dacă eşti de părere că nu ai dreptul de a fi mânios: „Toate emoţiile mele sunt acceptabile”.

· Dacă eşti unul din acei oameni rar întâlniţi care sunt convinşi că ei nu au fost niciodată mânioşi: „Exprimarea sănătoasă a mâniei mă menţine sănătos”.

· Dacă te temi să nu răneşti pe cineva prin mânia ta: „Toată lumea este în siguranţă în jurul meu atunci când îmi exprim emoţiile”.

· Şi în sfârşit: „Îmi acord permisiunea de a-mi accepta plenar emoţiile”.

IV. Oscilaţiile emoţionale şi ceaţa mentală

Ţi s-a întâmplat vreodată să te simţi în egală măsură deprimat şi confuz, ca şi cum ai experimenta o stare de ceaţă mentală? Depresia coexistă de minune cu această „ceaţă”, care se răspândeşte cu repeziciune din creier în restul corpului. Care sunt semnele ei? Citeşte lista de simptome de mai jos şi bifează-le pe cele care sunt valabile în viaţa ta în momentul prezent.

Simptomele minţii

· Te trezeşti subit că te simţi trist, iritabil sau enervat, fără nici un motiv aparent.

· Ai tendinţa de a-ţi pierde focalizarea şi atenţia, şi de a deveni dezorientat. De pildă, să spunem că îţi conduci maşina şi te trezeşti pe o stradă particulară, fără să ştii cum ai ajuns aici.

· Îţi pierzi claritatea şi viteza mentală. Memoria ta pare foarte îmbâcsită.

· Prietenii îţi spun că vorbeşti mai mult decât de obicei, dar nu reuşeşti să te menţii la obiect.

Simptomele corpului

· Îţi tremură mâinile şi picioarele.

· Te simţi adormit în timpul zilei, dar nu reuşeşti să dormi bine noaptea.

· Ţi se pare că vezi diferite lucruri cu vederea periferică, de pildă diferite umbre.

· Te simţi agitat. Simţi nevoia să te mişti de colo-colo fără nici un motiv.

· Ai simptome instabile, care se schimbă de la o oră la alta (sau de la o zi la alta). Situaţia se înrăutăţeşte de regulă în jurul orei 4:00 după-amiaza.

Dacă ai mai multe simptome din listele de mai sus, este posibil să suferi de ceaţă mentală. Oamenii numesc această condiţie în felurite moduri: confuzie, delir, incertitudine, dar cei mai mulţi preferă totuşi expresia ceaţă mentală. Citeşte şi cazul de mai jos. Cine ştie? Poate că îţi va trage un semnal de alarmă.

Irene: Îmi doresc înapoi creierul

Irene a venit la mine pentru o lectură intuitiv-medicală spunându-mi: „Îmi doresc creierul înapoi”.

Lectura intuitivă

Când m-am uitat intuitiv la mintea lui Irene, i-am văzut gândurile blocate, la fel ca o maşină oprită la stop care nu mai reuşeşte să pornească. De altfel, se părea că întreaga ei viaţă era blocată. Nu am putut vedea nici o slujbă, nici o relaţie, de fapt, nu o puteam vedea nici măcar ieşind din casă. Nu îi vedeam un partener de viaţă, nici un prieten şi nici un coleg. Irene mi se părea exilată.

Corpul

Irene părea să aibă probleme cu uitarea, cu concentrarea şi cu atenţia. Intuiţia mi-a spus că experimentează stări de ameţeală şi că se simte dezorientată atunci când încearcă să citească sau să se uite la televizor. Avea dureri la nivelul întregului corp, dar mai ales al cefei. Mi se părea tristă, deşi nu dădea o importanţă prea mare problemelor ei de sănătate. Aceeaşi intuiţie mi-a spus că are o senzaţie de amorţeală şi de furnicături în partea stângă a corpului, îndeosebi la nivelul mâinilor şi picioarelor, ca şi cum acestea i-ar fi fost adormite.

Datele reale

Irene era diagnosticată cu scleroză multiplă, dar era convinsă că doctorii băteau câmpii. Mi-a spus: „Îmi doresc creierul înapoi”. Recent, căzuse pe trotuar. Medicul ei i-a făcut un RMN şi i-a descoperit tot felul de plăci în interiorul creierului. Datorită căzăturii şi greşelilor făcute la serviciu, fusese nevoită să se pensioneze anticipat. Irene fusese contabilă şi se mândrise întotdeauna cu calitatea muncii sale. De aceea, nu putea înţelege cum de găseau ceilalţi greşeli în lucrările sale. Recent, Irene s-a oferit să aibă grijă de nepoţii ei, dar familia sa o chema din ce în ce mai rar din cauza confuziei sale şi a „greşelilor” pe care le făcuse în timpul unei şedinţe de babysitting.

Soluţia

Nu trebuie să ai o boală gravă pentru a suferi de o stare de ceaţă mentală. Există mai multe zone cerebrale (şi corporale) al căror dezechilibru poate conduce la o stare de depresie, confuzie şi delir:

· Infecţiile; problemele sistemului imunitar precum boala Lyme, gripa, pneumonia sau viruşii; problemele autoimune precum artrita reumatoidă, lupusul, etc.; cancerul şi tumorile

· Schimbările hormonale produse la menopauză sau perimenopauză; schimbările la nivelul hormonilor tiroidieni, al cortizolului sau al testosteronului, ca să numim doar câteva dintre hormoni

· Glicemia instabilă

· Medicamentele, medicamentele şi iar medicamentele! Indiferent dacă este vorba de analgezice, somnifere, steroizi sau antidepresive, foarte multe medicamente pot cauza o stare de ceaţă mentală ca efect secundar. Unele plante medicinale au acelaşi efect. Simplul fapt că sunt remedii naturale nu înseamnă că nu pot produce o stare de confuzie. Combinaţiile de medicamente de asemenea, la fel ca şi celelalte droguri: alcoolul, cocaina, marijuana şi toate drogurile cu efecte psihotrope.

· Schimbările produse în chimia corpului: oscilaţiile calciului, potasiului, sodiului, etc.

· Tulburările alimentare; anorexia

· Apneea; astmul instabil

· Boala cardiovasculară; după un atac de cord sau o operaţie chirurgicală pe cord deschis; hipertensiunea instabilă; medicamentele pentru hipertensiune

· Crizele convulsive; afecţiunile creierului de genul bolii Alzheimer şi alte tipuri de demenţă senilă; leziunile cerebrale; comoţiile, hemoragiile cerebrale; alte afecţiuni ale creierului, precum scleroza multiplă

· Operaţiile chirurgicale, anestezia sau combinaţiile de boli grave

· Iluminarea spirituală şi stările extatice

În aceste condiţii, pare evident că soluţia pentru starea de ceaţă mentală depinde de cauza care a generat-o.

În ce constă tratamentul pentru starea de ceaţă mentală şi pentru tulburările emoţionale? În primul rând, trebuie tratată boala fizică. În cazul lui Irene, aceasta a trebuit să îşi trateze scleroza multiplă. În ceea ce te priveşte, trebuie să discuţi cu un medic în care ai încredere, căutând împreună cu acesta cauzele stării tale de ceaţă mentală şi de instabilitate emoţională. Nu apela la medici care îţi spun ceea ce doreşti să auzi. Caută întotdeauna specialişti cu o abordare echilibrată şi elucidează cu ajutorul lor cauzele stării de ceaţă mentală şi tratamentele cele mai bune, constând nu doar din medicamente, ci şi din suplimente nutriţionale şi plante medicinale.

Odată identificate cauzele stării tale de ceaţă mentală, te poţi focaliza inclusiv asupra tulburărilor emoţionale, aplicând soluţiile descrise în secţiunile anterioare ale acestui capitol. Dacă ai în continuare probleme de concentrare şi cu atenţia, îndeosebi din cauze hormonale, este bine să citeşti capitolul 5, în care sunt analizate tulburările de memorie. Dacă la baza problemelor tale stau anxietatea şi traumele, citeşte capitolul 2, în care sunt discutate aceste chestiuni. În sfârşit, dacă ai exclus toate aceste cauze şi ai ajuns la concluzia că te afli în mijlocul unui eveniment spiritual care te deconectează de planeta pământ, citeşte capitolul 6.

Un alt lucru pe care merită să îl faci este o introspecţie meditativă. Există un maestru spiritual pe nume Baal Shem Tov care a vorbit despre puterea exilului” autoimpus. Ce este acesta? Este vorba de o călătorie departe de orice loc familiar, în care nu îţi iei decât foarte puţine obiecte personale. Unii pot pleca foarte departe de casă, în timp ce altora le este suficientă o excursie în vecinătate. O astfel de călătorie spirituală (similară unui pelerinaj) te poate ajuta să te vindeci de tristeţe şi să cultivi starea de smerenie. Astfel de pauze sabatice te ajută să scapi de factorii care te distrag, să te focalizezi asupra emoţiilor tale şi să îţi auzi vocea sufletului. „Exilul” spiritual autoimpus te ajută să observi ce se întâmplă în mintea ta, să descrii aceste tipare şi să le accepţi. Nu trebuie să fugi de ele, să le forţezi sau să încerci să le controlezi, ci doar să le contempli cu detaşare în momentul prezent. Indiferent dacă depresia ta are la bază mânia cauzată de un anumit eveniment pe care nu îl poţi controla, de tristeţe sau de teamă, o perioadă de siestă spirituală te poate ajuta să te clarifici în plan mental. Odată integrat în „exilul” autoimpus, unul din primele lucruri pe care le realizezi este faptul că nu eşti singur. Deşi eşti deconectat de lucrurile familiare, tu ai ocazia de a te conecta cu puterea superioară în care crezi, cu Dumnezeu (sau oricum altfel doreşti să numeşti această putere). Prin urmare, tu eşti întotdeauna împreună cu spiritul. Nu eşti niciodată singur.

Afirmaţiile

Dacă suferi de o ceaţă mentală care îţi amplifică riscul de depresie şi instabilitate emoţională, priveşte-ţi condiţia din perspectiva intuiţiei medicale. Ceaţa mentală dizolvă bariera dintre creier şi corp. Din perspectiva intuiţiei medicale, ea apare ca o problemă asociată cu cel de-al şaselea centru, care guvernează percepţia şi gândirea. Dacă ai mintea înceţoşată, acest lucru îţi reduce capacitatea de a găsi soluţia la problema de care suferi, întrucât discernământul tău are de suferit. Prin urmare, mai mult ca oricând merită acum să îţi iei un terapeut sau un antrenor care să te ajute să îţi identifici problemele, şi implicit soluţiile adecvate.

Iată şi o altă modalitate de a-ţi privi barierele din interiorul minţii: atunci când rosteşti o afirmaţie, reacţionează mintea ta instantaneu printr-un gând negativ opus? Dacă da, înseamnă că ai o barieră mentală. Vestea bună este că înţelegerea acestui lucru înseamnă deja un mare pas înainte, acţionând ca un RMN. Această înţelegere te ajută să realizezi că în creierul tău există anumite bariere care te împiedică să te schimbi. În acest fel, ea îţi oferă ocazia de a înţelege singur în ce fel se opun aceste bariere procesului tău de vindecare.

Louise Hay a studiat în profunzime barierele mentale şi maniera în care pot fi acestea dizolvate. Ea a ajuns la concluzia că în viaţa marii majorităţi a oamenilor există bariere care se opun iertării sau care îi conduc pe aceştia către autocritică, resentimente, teamă şi vinovăţie. Cele mai puternice afirmaţii care dizolvă aceste bariere sunt:

· Mă iubesc şi mă aprob pe mine însumi.

· Prin alegerea unor gânduri pline de iubire şi de bucurie, eu îmi creez o lume plină de iubire şi de bucurie. Sunt în siguranţă şi sunt liber.

Mesajul din spatele stării de spirit

Indiferent dacă suferi de depresie mentală sau corporală, de o instabilitate emoţională, de sindromul stresului post-traumatic sau de ceaţă mentală, cel mai bun lucru pe care îl poţi face pentru a-ţi accelera procesul de vindecare este să descoperi cu ajutorul intuiţiei medicale mesajul pe care încearcă să ţi-l transmită starea ta de spirit. Îţi reamintesc în această direcţie că emoţiile sunt un aspect al sistemului de ghidare intuitivă al corpului, care te informează că trebuie să schimbi anumite lucruri. Prin urmare, oricât de mare ar fi haosul din viaţa ta, fă o pauză. Detaşează-te de ceea ce se întâmplă, pentru a-ţi schimba perspectiva asupra evenimentelor, la fel ca un pescăruş care pluteşte pe deasupra mării. Ce crezi că stă la baza acestei stări de spirit? Ce anume ai pierdut? Dacă vei afla răspunsul, vei descoperi cauza tristeţii tale. Cine nu te respectă? Dacă vei afla răspunsul, vei găsi cauza mâniei tale. Cine sau ce te ameninţă? Dacă vei afla răspunsul, vei descoperi cauza fricii tale. Şi aşa mai departe. Dacă dai un nume emoţiei pe care o simţi, tu poţi învăţa cum poţi reacţiona cel mai bine în faţa ei, şi implicit cum te poţi elibera de ea. Acesta este primul pas în terapia dialectic-behavioristă, care opreşte efectul de domino pe care îl produce emoţia în interiorul creierului, şi implicit devastările produse în restul organismului.

A apărut în: 2016-11

Opiniile cititorilor [1]:

Alyn: Cartea promite multe. Sa vedem acum si daca merita. La prima vedere pare o carte de exceptie care promite multe. Cred ca poate fi utila, intotdeauna cartile de autovindecare au ajutat oamenii, dar trebuie sa si vrei, sa faci si un mic efort.
24.01.2017

e-Mail-ul dvs.

Numele dvs.

Mesajul:

	Bun venit! ( Autentificare \| Înregistrare )

www.FotoMars.ro