De aceea, Apostolul este o carte
strict necesară săvârșirii Dumnezeieștii Liturghii și a majorității slujbelor
ortodoxe. El cuprinde cărțile Noului Testament în afară de Evanghelii și
Apocalipsă. Numele consacrat îi dezvăluie conținutul, format din scrieri
apostolice, care cuprind viața, activitatea și învățăturile Apostolilor
Mântuitorului. Întrucât această colecție se deschide cu Faptele Apostolilor,
numite în limba greacă Praxeis, întreaga carte s-;a mai numit în vechime, la
noi, și Praxiu sau Praxapostolos. În Biserica Ortodoxă Română, începând din
secolul al XVII-;lea, textul scripturistic a fost împărțit în pericope (pasaje,
fragmente), spre o mai ușoară întrebuințare, iar cuprinsul a fost organizat
după modelul Sfintei Evanghelii, conținând întâi pericopele din lectura cursivă
(începând cu Faptele Apostolilor și terminând cu Epistola către Evrei, adică de
la Paști la Sâmbăta cea Mare), continuând cu pericopele numite ale
Minologhionului (specifice fiecărui praznic și Sfânt mai important, așezate pe
lunile și zilele anului bisericesc), și încheind cu pericopele citite la Sfinte
Taine și ierurgii.
Sfinții Părinți ai Bisericii vorbesc
despre importanța și semnificațiile acestor lecturi în comentariile lor
liturgice.
Astfel, despre Prochimen, Sfântul
Gherman al Constantinopolului († 733) scrie că „psalmul pus înainte înseamnă
revelarea și anunțarea venirii lui Hristos de către proroci” (Tâlcuirea Sfintei
Liturghii, 28), iar Sfântul Maxim Mărturisitorul († 662) arată că frumusețea
psalmilor cântați care preced citirea Apostolului exprimă „bucuria care vădește
împărtășirea de bunătățile dumnezeiești și care, pe de o parte, mișcă sufletele
spre dragostea curată și fericită a lui Dumnezeu, iar, pe de alta, le stârnește
și mai mult spre a urî păcatul” (Mystagogia, XI).
Despre lectura din Apostol, marele
exeget al cultului ortodox, Sfântul Simeon al Tesalonicului († 1429), arată că
„se citește mai întâi Apostolul, și apoi se vestește Evanghelia, pentru că mai
întâi au fost trimiși, fiind întăriți, ucenicii, care au vestit Evanghelia
înconjurând în alergarea lor lumea”, iar „citirea cuvintelor apostolilor arată
trimiterea apostolilor la neamurile păgâne” (Tratat asupra tuturor dogmelor
credinței ortodoxe, 67). Sfântul Maxim, în comentariul său liturgic cu caracter
eshatologic, prezintă lectura apostolică drept simbol al timpului de față,
dintre înălțarea Mântuitorului și a doua Sa venire (exprimată prin citirea
Evangheliei), timp în care „învățăm legile luptelor dumnezeiești și fericite,
după care războindu-ne ne învrednicim de cununile biruinței din împărăția lui
Hristos” (Mystagogia, X). După Sfântul Simeon, „arhiereii și preoții, dar nu și
diaconii, șed atunci când se citește Apostolul, pentru că și ei au harul
apostolic” (Tratat asupra tuturor dogmelor credinței ortodoxe, 65).
După citirea Apostolului, cel ce
prezidează sinaxa (protosul) rostește către citeț (anagnost): „Pace ție!”,
expresie care, potrivit Sfântului Maxim „indică bucuria și laudele (…) prin
care Dumnezeu pune hotar luptelor purtate pentru adevăr (…) dăruind pace prin
desființarea trupului păcatului și dând sfinților harul nepătimirii, drept
cunună a ostenelilor pentru virtute” (Mystagogia, XII).
Cântarea Aliluia, care urmează, este
interpretată de Sfântul Simeon al Tesalonicului ca „laudă adusă lui Dumnezeu,
ce vestește venirea harului lui Dumnezeu, care e citirea Evangheliei”, iar
„înaintea Evangheliei se face tamâiere din pricina harului Duhului dat plecând
de la Evanghelie în toată lumea” (Tratat asupra tuturor dogmelor credinței
ortodoxe, 66 și 68). Episcopul Nicolae al Andidei (sec. XI), în comentariul său
liturgic, spune: „cădirea în momentul cântării imnului Aliluia, cu mișcarea
continuă a cădelniței, arată harul Sfântului Duh dat ucenicilor atunci când i-a
trimis să vindece toată boala și neputința în Israel” (Comentariu liturgic,
XVII).
Importanța acestor lecturi biblice
pentru viața duhovnicească a creștinilor ortodocși se vede și din faptul că
Apostolul a fost unul dintre cele dintâi texte scripturistice traduse în limba
română, așa cum atestă Codicele Voronețean (sec. XVI), iar prima tipărire a lui
a fost realizată de diaconul Coresi în anul 1566. Apoi cartea aceasta a văzut
lumina tiparului în repetate rânduri, ultima ediție fiind în anul 2014.
Prezenta ediție, omagială, a
Apostolului este publicată în anul 2019, declarat de Sfântul Sinod Anul omagial
al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari) și
Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim Munteanu și Iustin Moisescu și al
traducătorilor de cărți bisericești în Patriarhia Română și cu ocazia
împlinirii a 550 de ani de la sfințirea Mănăstirii Putna.
Textul Apostolului îl reproduce pe
cel al ediției din anul 2014, publicat la Editura Institutului Biblic și de
Misiune Ortodoxă, și este înfrumusețat acum cu frontispicii și miniaturi
realizate de către părinții monahi de la Sfânta Mănăstire Putna, după
Tetraevanghelele din epoca ștefaniană, aflate în prezent în Muzeul mănăstirii.
Despre importanța și locul special pe
care îl ocupă această carte de cult în viața Bisericii Ortodoxe au scris în
Prefețele edițiilor vechi ale acesteia domnitori luminați, ierarhi cărturari,
ieromonahi traducători și meșteri tipografi. Dintre aceștia ne-;am oprit atenția
asupra rândurilor scrise de: Dimitrie Logofătul, mitropoliții Țării Românești Neofit
Cretanul (1690–1753) și Grigorie II († 1787) și episcopul cărturar Damaschin al
Râmnicului (c. 1660–1725).
„Văzând împuținarea sfintelor și
dumnezeieștilor cărți, am muncit cât am putut, cu ajutorul lui Dumnezeu, am
scris și am sfârșit aceste de suflet folositoare cărți, pe care Sfinții
Apostoli prin Sfântul Duh le învățaseră, le propovăduiseră, luminând toată
lumea. […] Fiindcă cel întru Treime închinat Dumnezeu a binevoit să umple
Biserica Sa cu sfintele cărți spre lauda și folosul celor ce citesc, Lui Slavă
și putere în vecii vecilor. Amin!” scria Dimitrie Logofătul, traducător de
cărți bisericești și unul dintre primii tipografi care s-;au ostenit pe pământ
românesc, în Epilogul așezat la finele Apostolului, în slavonă, tipărit de
acesta la Târgoviște, în anul 1547.
Episcopul cărturar Damaschin al
Râmnicului, traducător de cărți bisericești și tipograf, scria în prefața
Apostolului tipărit de acesta la Buzău, în 1704, următoarele: „Ș;i eu
nevrednicul, făptură a mâinilor lui Dumnezeu, a Stăpânului Celui Preaslăvit în
Treime, deșteptându-mă spre cunoștința bunătății sfințirii Sale celei multe, ce
a făcut și face cu mine, știind că nimic dintru a mea vrednicie nu fac, ci
orice încep, spre lauda Lui, a Lui este voința, și ce sfârșesc, a Lui este
lucrarea; pentru aceea îmi plec și trupul meu și sufletul împreună cu toate
simțirile și mă închin Lui, și proslăvesc Sfânt numele Lui, și-I mulțumesc de
toată facerea Lui de bine. Căci bine a voit de m-a făcut Lui-și slujitor și
lucrător întru a Lui duhovnicească vie, și m-a îndemnat de am început, și mi-a
ajutat de am tipărit această sfântă carte, Apostolul.”
„Toată lucrarea bună și de folos ce
se face de oameni este bine plăcută lui Dumnezeu, iar mai vârtos este aceea ce
se face spre cinstea și lauda propovăduirii Cuvântului Celui adevărat și spre
lauda Sfintei Biserici (precum dumnezeieștii și sfinții Apostoli prin
propovăduirea lor au înmulțit și au semănat în toată lumea sămânța bunei
propovăduiri a Cuvântului Celui adevărat)” scria Neofit Cretanul, mitropolit al
Țării Românești (1738–1753), în prefața Apostolului tipărit la București, în
anul 1743.
Mitropolitul Grigorie II al Țării
Românești (1760–1787) scria în prefața Apostolului tipărit la București în anul
1784 următoarele: „Această apostolească carte, care sufletele către adevăr și
către mântuire le atrage, primiți-o cu bucurie, ca pe un odor dumnezeiesc, și
când se citește în biserică la vremea slujbei, să ascultați cu mare luare
aminte, ca să vă folosiți de învățăturile ce se cuprind întru dânsa.”
Binecuvântăm cu multă bucurie
duhovnicească publicarea prezentei ediții, omagiale, a Apostolului, în semn de
omagiu pentru toți traducătorii de cărți bisericești, având totodată
încredințarea că ea va contribui la o mai bună înțelegere a locului și rolului
Sfintei Scripturi în cadrul Dumnezeieștii Liturghii și în viața duhovnicească a
slujitorilor altarului, a monahilor și a tuturor credincioșilor doritori de
mântuire.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
|
Adevăr Divin
