Cartea Darurile Desertului
este cu adevarat purtatoarea unei tipsii pline cu povesti despre darurile
duhovnicesti din care parintii de la Muntele Athos se impartasesc zi de zi, ca
efect si reverberatie a faptului ca si-au deschis vietile si inimile catre
lucrarea plina de har a Rugaciunii lui Iisus. Cu aceasta carte, Markides
reuseste sa coboare invataturile atonite din manastirile de la Sfantul Munte
pana in casele noastre. Traditiile rasaritene stravechi de purtare si inchinare
in acord cu valorile ortodoxe se aseaza, prin invataturile pline de dragoste de
oameni ale parintelui Maximos, in proximitatea vietii laice, aici, in orasele
in care, uneori, doar o speranta subtila si intuitia tacuta ne mai tin panzele
orientate catre un sens profund al vietii. Dincolo de raspunsurile posibile
oferite de biologie, neurostiinta, psihologie si dezvoltare tehnologica,
socio-culturala senzatia omului modern este ca... mai e ceva.
Calea Intreita a duhovnicilor
crestini, asa cum este prezentata de parintele Maximos acestui pelerin din
lumea occidentala, poate aduce omului modern clarificare si o semnificatie
pentru existenta umana: intelegerea evolutiva a sinelui in relatia cu Dumnezeu ‒
care nu este o miscare oarba, mecanica si automata spre dumnezeire. Sinele
trebuie mai intai sa se arate in constiinta si apoi sa doreasca intens sa
ajunga la o forma cat mai profunda de intregire. Indeplinirea unui asemenea
scop ‒ eliberarea din stransoarea patimilor primare ‒ necesita efort si
sacrificiu.
„Intreita Cale a purificarii,
iluminarii si cunoasterii lui Dumnezeu (Catharis, Fotisis, Theosis) ar
putea fi un model arhetipal al destinului uman. Daca lumea contemporana ar
recunoaste acest proces, s-ar ajunge la intelegerea celor mai indepartate
domenii ale naturii umane si poate la cea mai profunda structura a realitatii
insesi. Notiunea ca fiintele umane sunt create dupa chipul lui Dumnezeu si
faptul ca au potentialul si capacitatea de a se uni cu Dumnezeu este o tema de
afirmare a vietii care ofera o harta a orientarii existentiale pentru a-i ajuta
pe oameni sa navigheze prin viata. Mesajul interior care vine din Orientul
crestin este ca, in ciuda tragediilor si a necazurilor inevitabile care
intervin pe drum, la capatul calatoriei sufletului este unirea fericita cu
Dumnezeu. In acelasi timp, sfintii ne amintesc permanent ca, pentru a atinge
dumnezeirea si pentru a reveni la destinatia noastra suprema, trebuie sa ne
angajam intr-o lupta spirituala curajoasa si sistematica pentru a ne depasi
patimile egoiste. Nu exista scurtaturi pentru a ajunge acolo.”
„Rugaciunea si gandul, in
general, nu sunt niste abstractiuni, ci energii concrete care pot avea
implicatii spirituale si practice asupra persoanei care se roaga si asupra
altora pentru care se roaga. Pe baza experientei lor personale, Sfintii Parinti
au stiut asta de demult. Sunt maestri si cercetatori prin excelenta nu numai ai
rugaciunii, dar si ai legilor care guverneaza domeniile suprasensibile,
spirituale. Mostenirea lor, sub forma Caii Intreite, este in realitate un dar
pentru omenire, un dar pe care l-au adus la viata in locuri precum deserturile
din Egipt sau la Muntele Athos. Aceste «daruri ale desertului » au ramas
latente in civilizatia noastra secularizata, a carei supravietuire poate
depinde de cat de repede vom incorpora aceste daruri in realitatea noastra
cotidiana.”
Kyriacos C. Markides, Darurile
Desertului
„Viata lui Hristos este pentru noi arhetipul
propriilor noastre vieti. Prin exemplul sau, Hristos ne-a aratat cum putem
lupta pentru a ne elibera de patimile care ne tin inrobiti fata de aceasta
lume.”
„In contextul traditiei duhovnicesti ortodoxe
rasaritene Sfintii Parinti au elaborat o metodologie de purificare a inimii,
astfel incat aceasta sa poata incepe sa devina constienta de prezenta lui
Dumnezeu. Aceasta se numeste askesis, un set de exercitii si practici
duhovnicesti pentru depasirea egoismului si pentru «dobandirea Sfantului Duh».”
Parintele Maximos |
Adevăr Divin
