Dragă cititorule,
De-a lungul timpului s-au scris multe cărți despre patrimoniul
brâncovenesc. Istorisirile încep din cronicile vechi, de pe vremea voievozilor,
de la cei care asistau adesea la ridicarea și alcătuirea minunatelor lucrări. Mai
toți savanții noștri iubitori de istorie s-au oprit asupra acestui frumos
capitol de civilizație românească și încă, aproape an de an, se scriu multe
pagini despre el. La ce bun încă o carte? vei zice. Mai ales că ea nu descoperă
lucruri nemaiauzite, expolarate de vreun arheolog, nici fapte de taină ascunse
într-un manuscris regăsit. Și totuși, cartea este inedită, vei înțelege de ce.
Am încercat, prin cuvinte simple și multe imagini, să te fac să înțelegi,
cu mintea și cu inima, cum s-a născut și cum a crescut, prin oameni, acest fel
de a simți construcțiile, formele, culorile, care încă hrănește, după sute de
ani, sufletele doritoare de frumos. Am construit, dacă vrei, un abecedar, un
drum pe care l-am început chiar cu ”a”. De multe ori auzim cuvinte și
propoziții care ni se par cunoscute și totuși, nu cuprindem cu adevărat, cu
mintea, tâlcul lor. Sensurile trec pe lângă noi și rămânem departe de bucuria
înțelegerii. Cartea mea este presărată cu astfel de cuvinte, prin care încerc
să-ți descopăr chipul unei epoci. Ca să poți simți frumusețea civilizației
vechi românești, trebuie să te apropii întâi de cei care au creat-o. Un șuvoi
de nume care curge din cărțile de isorie, dintre care pe unele le știm din școală.
Sunt personajele unor întâmplări îndepărtate care par astăzi străine de viața
noastră, venite din vremuri cu care nu mai avem nici o legătură. Și totuși,
atunci când putem urmări cursul istoriei, întregul ne apare ca un lanț în care
fiecare verigă își are rostul său. Acest lanț leagă oamenii timpurilor noastre
de cei de demult. La fel ca și noi, cei de azi, oamenii de atunci au iubit, au
suferit, au visat, a construit, din cuvinte sau din piatră și culori. Există
locuri binecuvântate în care zdurile lor, vechi de secole, au supraviețuit. Aici
timpul își pierde greutatea și, dacă știi să privești și să înțelegi, te poți
regăsi aievea, alături de cei care au trăit cu sute de ani în urmă. A învia cu
puterea minții această lume veche este o mare bucurie.
Șirul de ani pe care istoricii îl numesc ”epoca
brâncovenească”, se află chiar în mijlocul istoriei Țărilor Române.
Monumentele și obiectele de preț păstrate de atunci, pe scurt patrimoniul
brâncovenesc, nu poate fi însă înțeles decât privind în urmă, la cele lăsate de
strămoșii celor de atunci. La fel, depănând filmul vremurilor ce au trecut până
azi, imaginea poate fi clară doar dacă avem lecția brâncovenească bine înțeleasă.
Este, dacă vrei, ca un miez al istoriei noastre. De aceea îmi doresc să pot
zugrăvi epoca într-un fel cuceritor, așa cum simt că este patrimoniul
brâncovenesc. Aș vrea să îți pot descoperi viața care palpită în spatele
pietrelor reci, a picturilor afumate, a icoanelor bătrâne, a manuscriselor cu
litere înflorate fantastic.
Din vremuri tulburi ale istoriei a rămas totuși atâta frumusețe! Te
invit să o explorăm la pas, printre boieri, domnițe și voievozi, prin palate și
mănăstiri, pe drumurile Țării Românești, prin târgurile Ardealului și până în
Orient. Odată ce vei fi gustat din dulceața acestor minunății, parfumul lor te
va însoți mereu!
|
Adevăr Divin
