„Ni se vorbise despre Andrew Solomon ca despre o legendă: privindu-l,
încercam să-i ascult povestea, alcătuită nu din cuvinte mai întâi, ci din tonuri
de lumină și din mici străluciri ale canavalei pe care era pictat. Nu știam
atunci – a trebuit să-i citesc cartea ca să aflu – că aveam în față un om care
încercase de toate, căruia nimic omenesc nu-i era străin, care supraviețuise
Africii negre și pustiurilor de gheață de dincolo de Cercul Polar, care
cunoscuse toate formele de amor și toate nuanțele suferinței umane, care-și
dereglase voit, asemenea lui Rimbaud, toate simțurile, care citise, asemenea lui
Mallarmé, toate cărțile, care cartografiase, asemenea lui Lautréamont, toate
iadurile minții... Fiziologia, chimia, sociologia, etnologia, tratamentul și
istoricul depresiei sunt comprehensiv presărate de-a lungul întregii scrieri,
dar fără-ndoială că aspectul cărții care rămâne cel mai puternic în amintire
este cel de autobiografie spirituală a autorului, povestea vieții lui
întrețesute indiscernabil cu tema depresiei. Această privire retrospectivă
asupra vieții unui personaj de o extremă complexitate morală nu e doar o
confesiune, adevăratul termen ce trebuie folosit e spovedanie. M-am
simțit îmbogățit interior parcurgând, pasionat, cartea lui Andrew Solomon. Mai
mult decât știință și mai mult decât literatură, ea este o mărturie despre
suferință, o meditație despre scandalul etern al faptului că o conștiință
trebuie să simtă durere și să moară. Traducerea în limba română a acestei opere,
nominalizată în anul publicării ei la Premiul Pulitzer, trebuie privită drept
ceea ce este cu adevărat: un eveniment.“
• Mircea CÃRTÃRESCU
„O călătorie de o sinceritate sfâșietoare printr-una dintre cele mai sumbre
încăperi ale sufletului omenesc.“ • Daniel GOLEMAN
„O imagine caleidoscopică și fascinantă a depresiei.“ • James Dewey WATSON,
Premiul Nobel pentru medicină, descoperitorul ADN-ului
Demonul amiezii explorează, cu imagini grăitoare și până în
străfunduri, fenomenul melancoliei și al spaimei. E o mărturie cuprinzătoare, în
toate sensurile – personal, științific, istoric și politic –, asupra depresiei
clinice, a originilor ei, a modalităților de manifestare și a tratamentului
necesar. O lucrare importantă care vorbește despre suferință, dar și – chiar
într-o mai mare măsură – despre speranță.“
• Kay Redfield JAMISON, profesor de
psihiatrie, Johns Hopkins School of Medicine
„Puține cărți sunt atât de puternice, de polemice și, pe alocuri, de un
asemenea umor straniu... O carte clasică a epocii noastre, un text esențial
pentru o generație bântuitã de depresie.“
• Mail on Sunday
„O carte fascinantă și empatică... Captivantă, de largă respirație, lipsită
de prejudecăți, utilă, o mărturie a forței de care poate da dovadă mintea
omenească în confruntarea cu provocările cele mai cumplite, o carte care ne
aduce tuturor o rază de speranță.“
• Erica WAGNER, The Times |