Eram sigur că vei veni
„Prietenul
meu nu s-a mai întors de pe câmpul de luptă:
domnule, solicit permis pentru a pleca în căutarea lui.” „Permis respins – a răspuns ofițerul. Nu vreau să-ți
riști viața pentru un om care probabil este deja mort.” Soldatul, nerespectând interdicția superiorului,
a plecat și o oră mai târziu s-a întors rănit mortal, transportând cadavrul prietenului său.
Ofițerul era furios: „Ți-am spus că era mort. Acum am pierdut doi oameni. Spune-mi: a meritat
efortul să mergi până acolo și să te întorci cu un cadavru?” Soldatul muribund i-a răspuns:
„Sigur
că da, domnule! Când l-am găsit, mai trăia încă și a putut să-mi spună: „Juan,
eram sigur că ai să vii.” „Nimeni nu e în stare de mai multă dragoste decât cel care
își dă viața pentru prietenii săi.”
Cel mai bun doctor
Un
autor faimos a fost invitat odată de către un chirurg foarte cunoscut să asiste
la o operație dificilă pe care urma să o efectueze. În timp ce chirurgul termina pregătirile necesare
intrării în operație, părea încrezător, dar puțin nervos. Pe urmă, mergând spre sala de
operații, s-a oprit un moment și și-a înclinat capul (în timp ce spunea în gând
o rugăciune). Mai târziu, în timpul operației, mâinile erau foarte destinse... erau liniștite...
Mult timp
după aceea, autorul și-a exprimat surpriza de a fi văzut un chirurg rugându-se.
A zis: „Credeam că un chirurg are încredere în propriile sale capacități”.
„Un chirurg
este doar un om – a fost răspunsul medicului. Nu poate face miracole de unul singur!
Sunt sigur că știința nu putea avansa atât, dacă nu era ceva mai puternic decât
omul”.
Apoi chirurgul
a încheiat zicând: „Mă simt atât de aproape de Dumnezeu când operez, încât
nu știu unde se oprește abilitatea mea și unde începe a Lui!”
Un spirit
cu adevărat smerit este indispensabil pentru a evita capcanele orgoliului și ale
mândriei!
Doi frați agricultori
Povestea
spune că erau doi frați care se iubeau din tot sufletul. Amândoi erau agricultori.
Unul s-a căsătorit și celălalt a rămas celibatar. Au hotărât să ]mpartă toată recolta
pe jumătate, ca până atunci. Într-o noapte, celibatarul a visat: „Nu e drept!
Fratele meu are nevastă și copii și primește din recoltă tot atât cât primesc
eu. Voi merge la miezul nopții la hambarul lui de grâu și o să-i mai adaug niște
saci, fără ca el să-și dea seama. La rândul lui, fratele căsătorit a visat și el:
„Nu e drept! Eu am nevastă și copii și viitorul meu va fi asigurat. Dar pe fratele
meu, care este singur, cine o să-l ajute? Voi merge la noapte la hambarul lui
de grâu și-i voi mai adăuga niște saci fără ca el să-și dea seama. Așa
au făcut amândoi frații. Și, surpriză! Amândoi
s-au întâlnit pe drum în aceeași noapte, cărând fiecare saci pentru celălalt. S-au
privit, înțelegând ce s-a întâmplat și s-au luat în brațe
frățește cu și mai multă dragoste și pentru totdeauna.
Câteodată,
este necesar să facem un popas în viață și să ne bucurăm de lucrurile cu care suntem
binecuvântați când avem un frate; fiind creștini, este esențial
să ne iubim și să ne acceptăm așa cum suntem. Nu putem dărui dacă nu-i iubim pe
cei care sunt cei mai aproape de noi. Domnul ne cere dragoste creștinească și dăruire.
Astăzi este o zi bună pentru a începe.
Povestire
populară culeasă de Jose Maria Cabodevilla
Povestea lui Marcos
Într-o
zi, Marcos se întorcea de la școală îndreptându-se spre casă. După câțiva pași,
și-a dat seama că băiatul din fața lui se împiedicase și că îi căzuseră niște cărți
și un casetofon mic pe care-l avea cu el. Marcos s-a apropiat și l-a ajutat să
strângă lucrurile care-i căzuseră. Cum mergeau în aceeași direcție, Marcos l-a ajutat
să care o parte din lucruri. În timp ce mergeau, Marcos a aflat că acel băiat se
numea Bill și că-i plăceau jocurile video, baseballul și i-a povestit că avusese
multe probleme. Probleme la școală pentru că avea note mici, probleme acasă cu părinții
și, colac peste pupăză, se despărțise
și de prietena lui. Mai întâi, au ajuns la casa lui Bill și Marcos a fost invitat
să intre și să bea o răcoritoare și să se uite la televizor. Au petrecut după-amiaza
frumos, râzând și discutând pe diverse teme. Pe urmă, Marcos a plecat acasă.
Au
continuat să se întâlnească la școală, luau prânzul împreună de două
sau trei ori pe săptămână și amândoi au terminat
liceul. Mai departe au urmat amândoi aceleași cursuri unde au continuat să țină legătura, deși mai rar ca înainte. În sfârșit, a venit momentul
atât de așteptat de terminare a școlii și cu trei săptămâni înainte de absolvire,
Billl l-a întrebat
Pag. 7
– 11 |