Psihoterapia conștientizării - vindecarea profundă

pag. 50-51

Egocentrismul spiritual este mândria de a fi mai bun decât ceilalți, deoarece pe tine te preocupă lucruri mai profunde cum ar fi realizarea ultimă, dar această atitudine este tot egocentrism. Egocentrismul emoțional joacă un rol important în multe conflicte, iar imposibilitatea sau incapacitatea de a depăși gândirea egocentrică, duce la un comportament neadecvat din punct de vedere social, mergând chiar până la un comportament antisocial. Astfel oamenii sunt afectați de experiența respingerii, care are un impact negativ asupra dezvoltării și a sănătății. în această direcție oamenii de știință doresc să înțeleagă motivele comportamentului social negativ, pentru a avea posibilitatea de a elabora opțiuni pentru intervenții specifice, deoarece știm că persoanele antisociale, care nu înțeleg sentimentele celorlalți pot recurge chiar și la crime abominabile. Iată motivul pentru care am considerat că este important a lămuri acest aspect al egocentrismului care dacă nu este înțeles corect, poate duce la tulburări dezadaptative de comportament.
A treia tendință menționată mai sus, tinde a ne desensibiliza față de experiența personală sau chiar față de chemarea spirituală. Această a treia tendință este cea mai răspândită la majoritatea persoanelor. De ce? Deoarece majoritatea oamenilor dețin o latură care ar prefera să nu ia lucrurile așa de în serios, să se refugieze în rutină, în cercul obișnuințelor și să ducă pe cât posibil o viață lipsită de eforturi și provocări, fără a fi conștienți că acest stil de viață duce la cele mai frecvente dependențe.
Care ar fi acele dependențe? Mulți sunt dependenți de alte persoane, dorind mereu să fie înconjurate de alții și se tem să rămână singuri. Vorbirea devine o dependență, astfel încât atât timp cât vorbesc despre mine, știu că exist, că am un trecut, un viitor, dar am nevoie și de cineva care să asculte, astfel încât totul devine doar vorbărie și, de fapt, se transformă într-un monolog. Dependența de consum excesiv de alcool, de droguri, consumul compulsiv (obsesiv) de alimente etc, toate folosite ca modalități de evitare și de anesteziere a brutalității vieții. La mulți alții dintre noi se manifestă dependența de televizor, instrument cronofag și manipulator, care a ajuns să ne controleze în mare măsură timpul, sentimentele, visele, chiar și viața, fără să mai înțelegem cum suntem condiționați - așa cum vor alții!
Dar aici se pune întrebarea de ce ne anesteziem cu dependențe, de ce ne este teamă? Ne este teamă până și de ceea ce o să găsim în interiorul nostru, ne este teamă să umblăm la lada de gunoi din interiorul nostru, unde am aruncat tot ceea ce nu ne plăcea, tot ceea ce ne producea suferință, tot ceea ce nu am înțeles și am considerat că vom reveni cândva în viitor asupra acelor aspecte, pentru a le înțelege?! Acum nici nu mai știm ce am aruncat acolo, nici nu mai știm ce am înțeles, ce nu am înțeles, deoarece acum s-a creat confuzie și nu mai înțelegem nimic.
Cum simțim acum această confuzie? Ca pe ceva nedefinit, dar care ne provoacă frustrare, tristețe, vinovăție, dezamăgire, frică, o suferință confuză pe care nu o mai putem defini în mod clar.
Ce facem în acest punct al conștientizării? Ne punem mănușile și cizmele de cauciuc și coborâm să facem curat, să facem loc la alte ”reziduuri” existențiale, pentru a vedea ce am îngrămădit acolo. Da, dar tocmai acest spațiu gol nu ne prea convine, de spațiu gol am fugit și am îngrămădit toate la un loc spre a nu rămâne nici un colțișor gol. Dacă suntem într-o sală de așteptare și nu avem nimic de făcut tocmai de acest spațiu gol ne este teamă și întindem imediat mâna după o revistă pentru a umple spațiul gol, pentru a ne anestezia iarăși de frica pe care o simțim când nu avem nimic de făcut.
Atenție, tocmai am hotărât că vrem să ne confruntăm cu tot ce am reprimat, cu tot ce am încercat să desensibilizăm, să ne întâlnim cu propriile temeri spre a le înțelege, cu propriile frustrări, dezamăgiri, suferințe etc. Spre a fi înțelese, acceptate și transformate, respectiv depășite.
Toate cele trei capcane majore ale tendințelor mai sus menționate ar putea fi depășite prin transcenderea, reuniflcarea și recunoașterea chemării spirituale a Sinelui. Dar și această transcendere, dacă nu este înțeleasă și folosită corect, se poate transforma într-o capcană majoră a căii pe drumul spiritual.