Timpul rugului aprins

Sub semnul „rugăciunii minții”, Timpul rugului aprins pune în dialog spiritualitatea răsăriteană și cea apuseană, tradiția și modernitatea. Texte despre isihasm și relația maestru-discipol conduc la evocarea „grupului de la Antim”, marcat de figurile lui Sandu Tudor și Vasile Voiculescu: o experiență spirituală singulară în spațiul românesc, puțin cunoscută până astăzi, dar cu ecouri mereu prezente.

Cosmopolit și totuși român, călugăr și totuși om de lume, ortodox, dar cu o anumită aromă iezuită, Andre Scrima recită îndelung din Djalal ed-din Rumi și din Rilke, din Emily Dickinson și Ion Barbu, din Upanisade și din Evanghelie.