Se întâmplă miracole
Puterea de vindecare și de transformare a amintirilor din viețile trecute
Lectura povestirilor și a reflecțiilor din această carte poate îi asemănată cu experiența a sute de regresii. Rezonanțele puternice ale propriilor amintiri latente din vieți trecute ale cititorului îi stimulează subconștientul și provoacă o stare de conștientă intensificată. Mintea mai profundă descoperă noi posibilități pentru vindecarea fizică și emoțională. |
28.90 24.57 RON (Stoc 0)
Indisponibil
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
O înțelegere a naturii noastre mai
înalte – că suntem un suflet, nu trupul sau creierul nostru – duce la
transformări profunde ale valorilor și aspirațiilor noastre
fundamentale. Iar apoi, începe cea mai importantă transformare dintre
toate. Conștienta noastră se trezește, își deschide ochii Divini, dar
inactivi, și își distinge calea spirituală. Poveștile care au fost
selectate pentru această carte nu doar descriu aceste ușoare apeluri la
trezire, ci chiar le furnizează. Ale citi înseamnă a fi schimbat într-un
mod inefabil, dar, totodată, de neuitat. În momentul trezirii, atunci când ne descoperim natura de ființe eterne, îndoiala dispare. Ca și când un alchimist din vechime ar presăra praf magic asupra noastră, frica este în mod permanent transmutată în pace lăuntrică, deznădejdea în speranță, tristețea în bucurie, ura în iubire. La nivelul sufletului, orice se poate întâmpla. Cuvintele au o putere alchimică proprie. Această carte nu este o colecție de povestiri – este o colecție de posibilități de transformare. Citind și empatizând cu experiențele de regresie ale altor oameni, se stabilește o legătură profundă cu imensa lor înțelepciune. O legătură cu un proces cosmic incredibil de înțelept și de iubitor este realizată și treptat întărită, odată cu fiecare poveste. Fiecare istorisire ce a fost selectată pentru această carte facilitează aceste legături empatice și oferă o înțelegere accesibilă asupra naturii mai profunde a sufletelor noastre, a scopului pe care îl avem pe Pământ și al potențialului nostru de vindecare. Este speranța mea ca explicațiile mele să clarifice și mai mult aceste teme. Pe măsură ce vei citi despre întâlnirile mistice ale altor oameni, crește posibilitatea de a avea și tu astfel de experiențe. Poveștile pregătesc terenul pe care poate veni invitatul special. Ele aduc lumină asupra unei întregi filozofii metafizice. Conceptele de reîncarnare și regresie în vieți trecute demonstrează realitatea și esența sinelui nostru superior și al scopului nostru mai înalt. Tehnicile și învățăturile prezentate în următoarele capitole pot fi folosite de toată lumea pentru a-și îmbunătăți viața, pentru a rămâne fideli căii spirituale, pentru a avea chiar acum experiența iubirii și fericirii și pentru a înțelege că nu trebuie să ne fie frică, întrucât suntem cu toții nemuritori. Toți suntem suflete. |
Fragment:
Introducere În New York, într-o frumoasă după-amiază de vară, din iulie 2010, mergeam cu mașina, împreună cu soția mea, Caro le, către Institutul Omega – un centru rustic de reculegere, unde predăm amândoi un curs despre regresiile în vieți trecute. Ne place foarte mult să ținem acest curs. În fiecare zi au loc tot felul de întâmplări incredibile. Nu numai că participanții își amintesc de viețile lor trecute, dar au și experiențe uimitoare spirituale sau de vindecare, își găsesc sufletul pereche, primesc mesaje de la persoanele dragi trecute dincolo, au acces la o profundă înțelegere și cunoaștere sau au parte de vreun alt eveniment mistic sau ieșit de comun. De-a lungul anilor, la aceste workshopuri și cursuri, eu și Carole am fost martorii unor astfel de întâmplări transformatoare și ne simțim binecuvântați să putem organiza și observa astfel de evenimente. De multe ori, nici nu știm că în timpul workshopului s-a produs o anumită experiență cu adevărat importantă. Se poate ca persoana. care o are să aibă nevoie de un timp în care să o prelucreze, iar până la noi să ajungă doar sub forma unui e-mail sau a unei scrisori. Chiar în timp ce conduceam pe autostrada însorită, Carole a primit pe BlackBerry-ul ei un e-mail în care ne era descrisă încă una dintre aceste minunate vindecări din timpul workshopului – un mesaj care transmitea o înțelepciune atât de străveche și care, totodată, era trimis prin intermediul unei tehnologii atât de noi. Sincronizarea a fost perfectă, întrucât tocmai ajungeam în locul unde observasem atât de multe întâmplări asemănătoare. Niciodată nu știm exact ce venimente și schimbări uimitoare se vor petrece – ci doar că se vor petrece cu siguranță. Carole s-a întors către mine și mi-a spus pe tonul ei calm și înțelept: „Câteodată, se întâmplă miracole”. Într-adevăr, uneori chiar au loc. Pot fi miracole semnificative, care influențează un grup întreg de oameni. Pot fi mici și discrete. Oricare ar fi sfera lor de influență, transformarea care se produce în urma lor este permanentă. Relații sunt reparate. Suflete sunt hrăni te. Viețile capătă un sens nou, mai profund. Miracolele au loc. Și eu am avut parte de un miracol, în ziua în care în biroul meu a intrat o pacientă pe nume Catherine și mi-a făcut cunoștință cu un întreg univers spiritual – un univers pe care nici măcar nu mi l-aș fi putut imagina. În cărțile mele anterioare’, am prezentat o relatare foarte detaliată a experiențelor ei, în care este descris modul în care, datorită lor, viața sa a fost în mod definitiv transformată. Și viața mea a fost afectată, cel puțin la fel de mult. Înainte de a mă întâlni cu uimitoarele ei amintiri din viețile trecute, fusesem un om de știință extrem de pragmatic, cu o dispoziție preponderent obsesiv-compulsivă. Absolvisem cu Magna cum laude, Phi Beta Kappa, licențiat în chimie la Universitatea din Columbia. Am terminat Facultatea de Medicină la Universitatea Yale, unde am fost rezident șef în cadrul departamentului de psihiatrie. Abordam cu un scepticism total, domeniile „neștiințifice” precum parapsihologia și reîncarcarea. Am devenit președintele prestigiosului departament de psihiatrie, de la Centrul medical din Mount Sinai, Miami și scrisesem peste patruzeci de articole și capitole de carte, în domeniile psihofarmacologiei, chimiei creierului și bolii Alzheimer. Catherine mi-a dat scepticismul – și viața – complet peste cap. Deși au trecut peste treizeci de ani de atunci, încă îmi mai amintesc de momentul când Catherine a trecut pentru prima dată granița invizibilă dintre viața ei obișnuită și tărâmul celorlalte vieți. Se afla într-o stare de relaxare profundă, în care pleoapele i se închideau ușor, însă starea ei de concentrare se intensifica. „Sunt niște valuri uriașe, care dărâmă copaci”, a șoptit ea cu o voce răgușită, ca și când ar fi descris o scenă străveche. „Nu am unde să fug. E rece – apa e atât de rece! Trebuie să-mi salvez copilul, dar nu pot... trebuie doar să îl țin strâns la piept. Mă înec; apa mă acoperă. Nu pot respira, nu pot înghiți... apa e sărată. Copilul mi-e smuls din brațe.” Corpul ei se tensionase; respirația s-a intensificat. Dintr-o dată, corpul și respirația ei s-au relaxat complet. „Văd un nor... bebelușul meu e cu mine. Și alții din satul meu. Îl văd pe fratele meu.” Scepticismul meu avea nevoie de mai mult timp pentru a se eroda – însă procesul începuse. Simptomele severe ale lui Catherine au început să dispară, pe măsură ce își amintea tot mai multe scene din viața sa actuală și din viețile sale trecute. Știam că imaginația nu avea cum să dizolve asemenea simptome cronice; numai amintirile reale puteau face acest lucru. Catherine și-a adus aminte de multe detalii istorice din viețile ei anterioare, pe care, uneori, am reușit și să le confirmăm. A putut chiar să povestească și unele adevăruri intime din viața mea – adevăruri pe care nu avea cum să le cunoască sau să le descopere. Îmi relata toate aceste detalii personale, cât timp se afla în acea frumoasă stare de relaxare dintre viețile ei fizice. Aceste întâlniri atât de convingătoare cu Catherine au început să-mi deschidă mintea și să-mi îndepărteze îndoielile. Am găsit și alți clinicieni respectabili, care făceau regresii și cercetări – și am fost și mai convins de aceste adevăruri. Din 1988, de când a fost publicată prima mea carte: Multe vieți, mulți maeștri”, am tratat peste patru mii de pacienți folosind terapia prin regresie în vieți trecute și mult mai multe persoane care au participat în grupuri la workshopurile mele experimentale. Orice caz validează și confirmă, învață și deschide noi orizonturi. Atunci, m-am întâlnit cu deschizătorii de drumuri și inițiatorii cercetării în viețile trecute, din întreaga lume. Acolo unde, cândva, exista neîncredere, acum există o cunoaștere și o înțelepciune dobândite cu multă grijă. Povestirile din această carte te vor aduce pe aceeași cale și te vor conduce de la îndoială, la descoperire. Nu trebuie decât să îți deschizi mintea și să lași ca această călătorie miraculoasă să înceapă. În workshopul pe care îl țin eu, în jur de două treimi dintre participanți reușesc să-și aducă aminte de anumite episoade din viețile lor trecute. De cele mai multe ori, aceste amintiri le vindecă afecțiunile emoționale și fizice. Simptomele dispar chiar și dacă amintirea nu este foarte exactă, întrucât o greșeală din procesul de aducere aminte nu neagă adevărul și importanța acelei amintiri. Îți dau un exemplu: în regresie, îți poți aduce aminte de trauma, confuzia și chiar de reacția emoțională pe care a avut-o mama ta când aveai trei ani și ai alegat în stradă, fiind cât pe ce să fii călcat de un Buick negru. Când confrunți povestea cu cea a mamei, descoperi că în versiunea ei era să fii călcat de un Cadillac albastru. În afară de acest mic detaliu, restul amintirii coincide. Acest mic grad de distorsionare este acceptabil. Amintirea nu e o călătorie propriu-zisă, în timp. Este acceptabil și dacă pentru descrierea acelei amintiri, folosești un cuvânt pe care nu aveai cum să îl cunoști la acea vârstă. Mintea care observă și descrie este conștiența ta din prezent, nu cea pe care o aveai la trei ani. Nu pășești niciodată, propriu-zis, într-o mașină a timpului. Hipnoza este instrumentul pe care îl folosesc pentru a-i ajuta pe oameni să-și amintească asemenea întâmplări din copilărie – și multe altele. Mulți dintre pacienții mei și persoanele care au participat la workshopurile mele își pot aminti nu numai evenimentele din copilărie, dar și perioada când se aflau în pântecele mamei lor, starea mistică dintre vieți și întâmplări din viețile lor anterioare. În timp am întâlnit oameni ale căror idei preconcepute despre terapia prin regresie în vieți trecute i-au constrâns să renunțe întrutotul la acest concept. Se aduce argumentul că amintirile sunt distorsionate sau inexacte, așa cum am arătat mai sus, sau că efectele lor terapeutice pot fi atribuite imaginației, sau că toți cei care au o regresie se identifică în mod eronat cu un personaj istoric celebru dintr-o viață trecută. Astfel de critici sunt foarte împătimiți, dar, din păcate, dezinformați. Cartea de față conține numeroase povești – ale unor oameni care au trecut printr-un proces de regresie, de multe ori realizat de ei înșiși – care alcătuiesc împreună un catalog cu experiențe de o diversitate incredibilă, ce sfidează în mod categoric astfel de presupuneri. Printre aceste pagini se găsesc mu1t mai multe povestiri despre oameni sărmani și țărani, decât despre oameni importanți. Imaginația sau fantezia nu vindecă afecțiunile fizice sau mentale adânc înrădăcinate; acestea se vindecă, însă, prin amintirea vieților trecute – și nici pacientul, nici terapeutul nu trebuie să creadă măcar în acest concept, ca vindecarea să aibă loc, așa cum nici eu, nici Catherine nu am crezut, la început. Poveștile din această carte, asemenea unui microcosmos al întregului domeniu al terapiei prin regresie, ilustrează o gamă largă și variată de vieți, deși tot aceste experiențe scot în evidență, mereu și mereu, lucrurile fundamentale pe care le avem cu toții în comun în ceea ce privește propria evoluție și călătorie a sufletului. A ne deschide mințile către adevărurile lor – că suntem ființe nemuritoare și eterne, care am mai trăit aici și vom trăi iar; că suntem cu toții Una; și că toți suntem aici, pe Pământ, pentru a învăța lecția iubirii și a compasiunii – înseamnă, ca să întrebuințez un citat celebru, să faci un pas important pentru om și un salt uriaș pentru omenire. Pag. 5 – 9 |