Thich Nhat Hanh – o viață trăită conștient

Născut în Vietnam în 1926, THICH NHAT HANH a fost un martor lucid la distrugerile războiului și conflictele interne ale țării. Reflecțiile sale pe marginea dezastrului au pus bazele unei revoluții a principiilor budiste tradiționale. Pentru maestrul Zen, contemplarea și dezvoltarea spirituală nu pot avea sens fără acțiunile politice și sociale pe care s-a simțit chemat să le întreprindă. Vederile sale cuprinzătoare s-au ridicat însă deasupra particularităților societății. Conform acestora, oamenii sunt interconectați și se află într-o comuniune neîntreruptă cu natura. Biografia maestrului iluminat dezvăluie un parcurs extraordinar care fascinează și invită la meditație. Hanh este călugărul care conduce comunități monastice, învățătorul care relevă înțelesuri ascunse și activistul care militează pentru o schimbare în bine a lumii.

Prefața. Thich Nhat Hanh, sufletul și mintea ... 9
Prolog ... 13

PARTEA ÎNTÂI
Realitatea suferinței în budism

întoarcerea călugărului iluminat ... 21 Să crești într-o țara în căutare de sine ... 29 Cultivarea răspunsului personal la suferința ... 41 Călugărul rebel ... 47
Să te schimbi pe tine ca să schimbi lumea ... 63 Paranteza fermecată: două primăveri în America ... 77 Lumea are nevoie de eroi adevărați ... 81

PARTEA A DOUA
O voce pentru pace în războiul din Vietnam

Lotusul din marea de foc ... 95 O a treia cale ... 121
Mobilizarea oamenilor și inimilor ... 129 Reverendul Martin Luther King Jr ... 139 Anul 1967, sub semnul focului ... 145 O noua conștiință pentru Occident ... 161 Vremea exilului, privirea spre absolut ... 169 Un apel pentru natura ... 181 Din Vietnam la Dordogne. Povestea unei comunități budiste ... 199
Suferința soldaților americani ... 209 Să inspiri liderii ... 225
în ajutorul planetei ... 241

PARTEA A TREIA
Și lotusul înflorește

Calea păcii, calea vindecării ... 253 Uneltele grădinarului ... 265
Pacea în mișcare ... 275
Nu există nici moarte, nici frică ... 285

Anexa 1 ... 299
Anexa 2 ... 303
Anexa 3 ... 305

Cărțile lui Thich Nhat Hanh ... 307 Mulțumiri ... 317

Deodată, a apărut chiar lângă mine. «Jim, care e cea mai bună metodă de a spăla vasele?» m-a întrebat el. Știam că sunt confruntat cu una dintre acele întrebări delicate. Am încercat să reflectez la un răspuns Zen potrivit, dar tot ceea ce mi-a trecut prin minte a fost: «Trebuie să speli vasele pentru a le curăța.» «Nu, trebuie să speli vasele ca să speli vasele», a spus Nhat Hanh. Era un răspuns la care m-aș fi putut gândi decenii întregi. Dar ceea ce a spus în continuare mi-a folosit pe loc: «Trebuie să speli fiecare farfurie ca și cum ar fi pruncul Iisus.» Această frază a avut efectul unui fulger asupra mea. Deși în majoritatea timpului fac asta cu scopul de a le curăța, există momente în care această atenție delicată este prezentă. Ca și cum aș avea grijă de pruncul Iisus. Și când se întâmplă asta este de parcă aș fi atins muntele beatitudinilor după o ascensiune îndelungată." într-o zi, în cartierul care găzduiește biroul delegației vietnameze, își face apariția un jurnalist german. Sora Phuong poartă o conversație de trei ore cu el. Acesta consideră că biroul de pe Goutte-d”Or este îngrozitor. Argumentând că acest spațiu riscă să îi discrediteze, îi sfătuiește să-și primească musafirii în spații mai primitoare. Thay și sora Phuong sunt puțin deranjați, dar până la urmă sunt de acord cu ideea jurnalistului. Hotărăsc să-i primească pe jurnaliști și alte delegații oficiale în apartamentul opulent, decorat cu picturi vietnameze, al doctorului Dung, din Sceaux. Apropiații și prietenii sunt în continuare așteptați în biroul de la Goutte-d”Or. Fiecare zi aduce seria ei de vesti din Vietnam, cel mai adesea demoralizante: strigăte de ajutor, mărturii ale abuzurilor regimului. Să rămâi calm și senin în aceste condiții reprezintă o muncă de fiecare clipă. Thay o încurajează pe sora Phuong, afectată profund de aceste vești. Ea petrece nopți întregi la telefon, discutând cu vietnamezii care pleacă din țară. în noua sa viață pariziană, Thich Nhat Hanh, în ciuda responsabilităților grele care-i apasă pe umeri, se conectează în zori de zi la pământul care-l poartă, își concentrează atenția asupra respirației, se bucură de cerul de un albastru absolut; apoi, un sentiment de recunoștință infinită îi umple întreaga ființă. Spectacolul unui cer senin e suficient să-l înalte. Viata este o minune și a trecut deja mult timp de când călugărul Zen și-a ales tabăra. Nimic nu-i va putea izgoni vreodată mintea de pe aceste teritorii pure. Oamenii se distrug unii pe alții, luptele și violența lor îi îndepărtează din ce în ce mai mult de ei înșiși. Uită că esența vieții este iubirea și că în fiecare dintre noi rezidă o bucățică din acea bunătate infinită, numită natura lui Buddha. în absenta acestei energii de bunătate pură, nicio creație nu e posibilă.

Când bucuria transforma societatea

Bucuria este prezentă și accesibilă în fiecare clipă. Cel mai mărunt aspect cotidian conține posibilitatea de a deveni mai viu. Să deschizi ochii în zori sau să adormi, să bei un pahar cu apă și să simți lichidul prelingându-se pe gâtlej, să asculți ciripitul păsărilor într-o după-amiază târzie sau chiar să te speli pe dinți, să mergi pe trotuar - sunt o sursă inepuizabilă de iluminare. Conștientizarea deplină se cultivă, la fel cum pentru un grădinar truda constă în a defrișa câmpul spiritului, pentru a lăsa să pătrundă lumina soarelui sau lumina conștiinței. Ea iluminează fie-care acțiune și gând. A trăi în conștientizare deplină este, prin urmare, rodul unui antrenament.
în Le miracle de la pleine conscience, Thay oferă toate explicațiile necesare pentru atingerea acestei stări. Grație conștientizării depline, Thich Nhat Hanh dezvăluie perla, geniul realizării lui Buddha Sakyamuni. In dorința sa de izbăvire, cel care este cunoscut, deocamdată, doar sub numele de Gautama și-a impus asceze stricte și posturi lungi, precum și utilizarea anumitor metode și exerciții, dar în zadar. Așezat în poziție de lotus, cufundat în meditație profundă pe malul râului, trupul lui ajunsese complet descărnat, aceste autoflagelări aducându-i prea puțină alinare.
Puțin mai târziu, la Bodhgaya, în nord-estul Indiei, face jurământul de a nu se clinti din loc până nu atinge iluminarea. După ce a fost pus la încercare, a atins iluminarea, cu mâna așezată pe pământ, complet concentrat, mintea lui fiind pe deplin conștientă de ceea ce e în jur, în interacțiune cu natura și diferitele forme și stadii de viață, cu animalele, oamenii și ansamblul creației din infinitul mic și din infinitul mare. în realitate, viata însăși e cea care îl va izbăvi. Își va afla eliberarea în viată, și nu în afara ei. Recunoașterea vieții în deplinătatea ei îi dezvăluie harul său. Nu e nevoie să caute în altă parte, în temnițele minții sau în izolarea unei grote, supunându-se unor cazne. Harul se dezvăluie în fiecare clipă, el este în fructul copt pe care-l desprindem de pe ramură, în prezența blândă și atentă a fiecărui lucru. Astfel se arată calea de mijloc. „A trăi în conștientizare deplină, a-ți încetini pasul și a gusta fiecare clipă și fiecare răsuflare, asta e de ajuns", spune Thich Nhat Hanh.
Această activitate produce o relaxare mare, din care decurg bucuria și fericirea adevărate. Dacă fiecare ființă umană ar gusta un pic din această relaxare și din această bucurie, sensul și direcția societății s-ar schimba.
„Ai întâlnire cu viața ta în prezent. Dacă ratezi această întâlnire, s-ar putea să-ți ratezi și viața.