Adevăr Divin
divin.ro
▷ Ezoterism ▷ Călătorii astrale

Jurnalul unui călător în timp, volumul 2: Asyrah

Autor:
Autor: Syriat Namah
Editura:
Editura: Daksha
Indiferent dacă veți crede sau nu în existența unei lumi diferite, atunci cu siguranță veți ajunge să trăiți emoția vie a iubirii ce se regăsește în această carte. Forța lăuntrică ce se naște din iubirea sinceră are o putere fenomenală care trece de timp și spațiu. Indiferent dacă o ființă este importantă în societate sau trăiește într-o colibă dărăpănată, în momentul în care Dumnezeu îi sădește iubirea în suflet, acea ființă devine Centrul Universului. De fiecare dată când iubim sincer, devenim părtași la creația lui Dumnezeu. Asta am învățat să simt pe Akata.
Jurnalul unui călător în timp, volumul 2: Asyrah

35.00 31.50 RON (Stoc 0)

× Anunță-mă când „Jurnalul unui călător în timp, volumul 2: Asyrah” e disponibil(ă)

• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea

×
Recomandări:

Detalii:

„Despre Maru se știa că a fost un bun cunoscător al tainelor timpului primordial. Foarte puține ființe l-au întâlnit față în față pentru că nu-i plăcea să păstreze o formă fizică concretă și constantă. El lua forme diferite în funcție de situație și de ființele cu care venea în contact. De la corpul unui copil în pântecele mamei, a unei simple flori sau chiar a unei aparent banale pietre, el sugera întotdeauna prin imagini calea de urmat. Vorbea foarte puțin pentru că prefera simbolismul gesturilor și imaginilor. În acest mod, el puncta esența informației pe care dorea să o transmită și din acest motiv puține ființe puteau să-i înțeleagă mesajul.”

„În scurt timp am simțit că nava s-a pus în mișcare. Am încercat să înțeleg modalitatea de deplasare, însă nu reușeam. Era un mister total. Părea că se mișcă singură, ca un balon în vânt. După ce s-a orientat către Soare, văzând steaua noastră drept în față am simțit un mic impuls, ca și cum nava ar fi accelerat rapid. Imaginea stelei a dispărut brusc și în fața mea se vedea acum un vortex luminos, presărat din când în când de câte o licărire mai puternică. Am observat că structura acestui tunel era aproximativ asemănătoare cu structura văzută când am fost prima dată pe Edna în plan astral, pornind din starea de veghe. Întregul drum îl pot asemăna cu un fel de înșurubare în spațiul cosmic, de parcă întreaga galaxie se ordona precum un vortex în jurul navei.”

„Revenirea la conștiința de sine a fost însoțită de perceperea unor raze de lumină ce îmi ieșeau din piept. Aphu era lângă mine, desfăcând dispozitivele montate pe brațe la plecarea de pe Pământ. Privind în jur, am remarcat că locul în care mă aflam era perfect sferic, surpriză depășită în momentul următor de simțirea unui curent rece prin coloana vertebrală. Pesemne că am avut o față mirată, pentru că Aphu a încercat să mă liniștească:

— Este câmpul de recorelare celulară. Vei lucra cu asemenea dispozitive mult timp de acum în acolo și vei învăța tot ce ai nevoie. Însă acum trebuie să pornim la drum. Nu va dura mult, dar este necesar să te așezi într-o capsulă specială. Modul în care se petrece saltul la distanțe așa de mari îți este încă necunoscut și cred că ai fi bucuros să iei legătura cu ființele care conduc o asemenea navă.

Am încuviințat cu un surâs, iar ochii mi-au sclipit de bucurie. O ușă s-a deschis în fața noastră și am pătruns într-un coridor îngust îmbăiat de o lumină blândă, alb–violacee. Părea că lumina radia din toate direcțiile. Practic, nu aveam umbră.

Coridorul luminos ne-a dus într-o cameră unde se aflau două scaune largi, cu aspect de fotoliu. Cu un gest simplu, Aphu îmi indică să iau loc. Fotoliul părea să fie metalic și mă așteptam să-i simt răceala specifică. Fără ezitare, m-am așezat și, cu toate că pluteam cam la 5 cm deasupra lui, nu am simțit niciun disconfort. Pe măsură ce mă relaxam, am văzut cum din dreptul picioarelor și al mâinilor începu să se ridice un nor alb–gălbui strălucitor, învăluindu-mi lent întregul corp. Cu toate că mă simțeam cuprins de o toropeală plăcută, atenția mea creștea cu fiecare secundă.

În momentul următor am avut parte de o surpriză ce mi-a tăiat respirația. O rază de lumină a apărut în jurul meu, crescând lent în intensitate până când m-a cuprins cu totul. În fața mea, pereții camerei au devenit translucizi și am început să văd spațiul cosmic ca și cum eram în mijlocul lui, admirându-i profunzimea. Spre stânga îl vedeam pe Aphu, care medita acum. Prin comparație, curiozitatea lui era complet satisfăcută, având în vedere numărul călătoriilor de acest gen la care participase. Privirea mi-a alunecat pe sub scaunul lui și am văzut planeta noastră în toată splendoarea ei. În timp ce mă delectam cu această imagine, am început să sesizez în urechi câteva pocnituri și mici zumzete, înlocuite gradat de un bâzâit prelung ce creștea în intensitate și care venea parcă din spatele capului. Foarte curând am observat că acel sunet îmi crea posibilitatea de a percepe camera în care mă aflam ca și cum îi atingeam pereții cu mâna.

Cu toate că mă aflam într-o stare de semiamorțeală și nu îmi mișcam degetele deloc, aveam clar senzația că atingeam pereții. Am palpat de câteva ori diferite locuri din colțurile camerei, inclusiv zone pe care în mod normal nu le puteam vedea cu ochii și care se aflau în spatele meu. Intuitiv mi-am dat seama că puteam să îmi extind puterea de percepție dincolo de pereți, ceea ce am și făcut cu o încântare unică. Mă simțeam ca un copil ce privește curios o jucărie nouă. Pas cu pas, începusem să simt nava și structurile ei de rezistență. Cu toate că nu aveam nici cel mai mic habar despre cum funcționa și mai ales cum se deplasa, în perioada cât am fost pe navă trăiam clar sentimentul că percep o cunoaștere superioară, ce îmi reconfigura parca harta mentală.

Astfel, în doar câteva minute am devenit conștient de prezența navei cosmice. Avea o formă sferică. Am realizat cu surprindere că eram perfect unit cu nava care avea totuși dimensiuni medii, aproximativ 50 de metri în diametru. Am simțit foarte ușor faptul că aproape toate comenzile și manevrele erau făcute prin intermediul capacităților telepatice dezvoltate de piloți. Nava avea o construcție deosebită, care îmbina atât elemente materiale, cât și câmpuri magnetice intense. Toate se coordonau mental.

În scurt timp am simțit că nava s-a pus în mișcare. Am încercat să înțeleg modalitatea de deplasare, însă nu reușeam. Era un mister total. Părea că se mișcă singură, ca un balon în vânt. După ce s-a orientat către Soare, văzând steaua noastră drept în față am simțit un mic impuls, ca și cum nava ar fi accelerat rapid. Imaginea stelei a dispărut brusc și în fața mea se vedea acum un vortex luminos, presărat din când în când de câte o licărire mai puternică. Am observat că structura acestui tunel era aproximativ asemănătoare cu structura văzută când am fost prima dată pe Edna în plan astral, pornind din starea de veghe. Întregul drum îl pot asemăna cu un fel de înșurubare în spațiul cosmic, de parcă întreaga galaxie se ordona precum un vortex în jurul navei.

În timp ce admiram imaginea, am primit cu surprindere o informație, parcă venită din neant. Îmi spunea clar că pot pune întrebări. Spre marea mea bucurie, nava avea capacitatea de a-mi răspunde la întrebări! În același timp, puteam lua legătura cu piloții în mod telepatic; sesizam că pot simți câmpul lor mental care cuprindea întreaga navă, dar totuși distinct de cel al navei. Fiind profund absorbit de trăirea pe care o aveam, am simțit cu luciditate chiar și manevrele realizate. Am rămas cufundat într-o stare perfectă de meditație și astfel am primit răspunsuri despre modul în care era concepută și folosită acea navă cu care călătoream prin galaxie.

Am rămas uimit să aflu că nava nu se deplasa prin spațiu, ci în timp. Ea s-a materializat doar pentru a mă lua pe mine și pe Aphu la bord. Sistemele de pe navă transformau instantaneu materia în energie temporală și traversa astfel timpul galactic. Coordonatele în spațiu și timp ale unei anumite planete erau folosite de piloți doar pentru a crea un mod de ancorare al navei într-un punct specific din spațiu și timp.

Mi s-a explicat că modul de deplasare în timp al navei se bazează, de fapt, pe rotația galaxiei în jurul propriei axe. Practic, după ce am ajuns la bordul ei, nava s-a dematerializat apoi rematerializat într-un moment în care, datorită rotației galaxiei, acel punct din care s-a dematerializat inițial se afla suficient de aproape de Akata. Având în vedere că sistemul solar binar unde se află Akata este mai aproape de centrul galaxiei, după rematerializare au fost necesare mici salturi în spațiu pentru a ajunge chiar lângă Akata.

Stoc
Stoc Stoc 0
Preț
Preț 35.00 RON
Discount
Discount 10%
Preț final
Preț final 31.50 RON
I.S.B.N.
I.S.B.N. 978-973-1965-52-9
×

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie review-uri

×

Coșul de cumpărături

Titlul
Preț RON
-%
Redus RON
 
Subtotal
Șterge
produs(e) în coș, preț total:

Sugestie: Rotiți telefonul pentru a vedea mai multe detalii

Continuă cumpărăturile Golește coșul Finalizează
×

Adăugat în coș

Titlul
Preț
Redus
Preț final

Sugestie: Rotiți telefonul pentru a vedea mai multe detalii

Continuă cumpărăturile Vezi coș