Perverșii narcisici sau violența invizibilă

Perversul narcisic trăiește o adevărată fericire în fața spectacolului decăderii victimei sale, asociată cu un sentiment de dominare morbidă. Iar greșeala acesteia este să creadă în existența unui sentiment acolo unde el a dispărut demult, dacă nu cumva a lipsit dintotdeauna
E dificil să recunoaștem un pervers narcisic. Dacă ar fi să rezumăm, l-am descrie ca pe un înger în public și diavol în viața privată. Critic, manipulator, mincinos, deosebit de seducător, are o personalitate multiplă și complexă. Adevărate mașini de distrugere, perverșii narcisici se regăsesc în relații toxice de cuplu, dar și printre prieteni, colegi sau rude.
Cine sunt aceste persoane care își secătuiesc victimele de ultima picătură de energie, doar din dorința de a le distruge? Dincolo de încercarea de a le face un portret exhaustiv, Jean-Charles Bouchoux descrie și explică mecanismele și originile perversiunii narcisice Folosindu-se de exemple concrete și de mărturii ale pacienților pe care i-a tratat în îndelungata sa carieră de psihoterapeut și psihanalist, ne sunt prezentate metodele cu ajutorul cărora să ne eliberăm de sub controlul lor și să nu ne mai influențeze în niciun fel viața.

Capitolul 1 - De la nevoie ia dorință, energia pulsionaiă 19
Energia dorinței 20
De la nevoie la dorință 21
Dorința poate genera suferință? 22
Suntem cu toții egali în fața pulsiunii? 24
Pulsiune și perversiune 25
Încotro se îndreaptă pulsiunile noastre? 26
Perversul și pulsiunile sale 30

Capitolul 2 - Cuvântul, teren predilect al perversului narcisic 37
Cuvintele și simbolistica 37
Funcția cuvântului 38
Cuvântul, vehicul de informații 39
Comunicarea paradoxală 41

Capitolul 3 - Narcis fragil 47
Imaginea de sine 47
„Narcisismul răpit obiectelor" 48
Amurgul unui idol 49
Fragilitate narcisistă structurală sau conjuncturală 50
Este ceva rău să-ți iubești imaginea? 51
De ce trebuie să demonstreze perversul că victima sa este rea? 52

Capitolul 4 - Perversul: un copil în corpul unui adult 55
Vinovăția și angoasa provocate de abandon 56
Originea nevoii de putere 59
Bernard, falusul mamei sale 61

Capitolul 5 - Doliul imposibil 63
Angoasa pierderii 64
Diferitele faze ale procesului de doliu 65
Patologiile doliului 66
Există modalități de a facilita sau accelera doliul? 67

Capitolul 6 - Strategiile perversului 69
Înțelegerea motivațiilor sale 69
Atașare și izolare: modalitățile de a-și subjuga victima 75
Folosirea unui terț 78
Devalorizarea celuilalt, manipularea și nevoia de a-l controla 79
„As if": perverșii impostori 80
O legătură strânsă de dependență 82

Capitolul 7 - Efectele perverse asupra victimei 85
O confuzie totală 85
Apărare slăbită 87
Depersonalizarea 89
Un pervers poate crea un alt pervers? 90
Există o tipologie a victimei? 91
Puțină igienă parentală 92

Capitolul 8 - Cum să contracarăm perversul narcisic 97
Feriți-vă de etichete 97
Nu este pervers să tratezi pe cineva ca fiind pervers? 99
Interogații în oglindă în cazul confruntării cu injoncțiuni 100
Reluarea legăturilor cu apropiații 101
Distanțarea 102
Îndrăznește să detești 103
Trierea anturajului 104
A numi un terț 105
Cum să combați perversul 108
Ospățul de piatră 109
Ieșirea din repetitivitate 110
Nu-ți mai căuta imaginea oglindită în privirea celuilalt 112
Învață să dorești 113
Renunță să înțelegi 114
Sublimare și reziliență 116

Capitolul 9 - Rădăcinile perversiunii 119
Copii maltratați? 119
Joc și realitate 121
Importanța mediului înconjurător 123
Variațiile înfățișării mamei 124
Fantasma 125
Miturile lui Oedip și antoedip 126
Incestuos și repetitiv 130
Părinți perverși 132
Copil simptom 133

Capitolul 10 - Căile compasiunii 139
Puterea compasiunii 139
Altruismul 140
Iertare sau negare 141
Ne putem ajuta familia și prietenii? 141
De la proiecție la cedare 143
Iubire și pedeapsă: mărturia lui Jacques 144

Capitolul 11 - Perversul și victima sa: valsul otrăvitor 157
Simptomul celuilalt 157
Iubire nebună 158
Dacă te tratezi, voi fi vindecată 159
O oglindă paradoxală 160

Concluzie 161
Sugestii de răspunsuri în cazul Vanessei 163

Anexă 169
Bibliografie 177

Pierrette îl anunță pe Jacques că povestea lor de iubire s-a sfârșit: „Privește-mă bine în ochi, s-a terminat cu noi doi..."Jacques primeș¬te informația ca pe un glonte. Pleacă de la ea cu moartea în suflet. A doua zi, Pierrette îl sună pe Jacques: „De ce ai plecat, m-ai abandonat, trebuia să lupți, dacă ești pregătit să mă pierzi nu merită osteneala."
Vedem că, pentru Pierrette, cuvintele nu au rolul de a transmite informație, ci de a produce efecte, de a-și răni și manipula prietenul. Ea se joacă cu propria sa teamă de abandon, pe care i-o transferă lui Jacques, acesta devenind purtător, apoi îl face vinovat și responsabil, ceea ce-i permite să pozeze în victimă și să evite deci orice sentiment de vinovăție legat de haosul instalat în cuplul lor.

Gelos și infidel
Franck este de o gelozie rară. Magali își amintește: „într-o zi eram în fața unui cinematograf, iar el a remarcat că mă privea un bărbat. M-a lovit atunci cu cotul destul de tare, numindu-mă perversă și spunând că făceam totul pentru a fi privită. Un an mai târziu, mă părăsea pentru o altă femeie cu care avea o relație de ceva vreme. Înainte de a pleca, nu s-a abținut să nu-mi amintească tot ce gândea rău despre mine, rău de care nu încetase să-mi vorbească pe parcursul relației noastre."
Și Franck are beneficii considerabile atunci când manevrează așa cum vrea cuvintele: manipularea, dominarea și identificarea proiectivă îi permit să-și exprime temerile pe care i le pasează partenerei sale, învinovățind-o și făcând-o astfel să suporte neliniștea legată de imaginea nefavorabilă pe care o are despre sine însuși. Astfel, ea este cea rea, nu el. În plus, își defulează pulsiunile agresând-o și o numește perversă, justificându-și actul agresiv și, mai târziu, propria infidelitate. Franck nu se simte binevoitor și, decât să încerce să evolueze, preferă să-și devalorizeze partenera. Astfel, transmițându-le acesteia, se sustrage propriilor tensiuni.

Comunicarea paradoxală

Devierea cuvântului

Iată o ghicitoare fără răspuns: „La ce nu puteți înceta să vă gândiți, fără a putea gândi ceva despre acel lucru?
Răspuns: un impas paradoxal."

Perversul comunică în mod paradoxal, ceea ce-i permite să-și subjuge victima. Pierzându-și țapul ispășitor într-un labirint de informații contradictorii, îl va împiedica pe acesta să se distanțeze, să gândească și să reacționeze în mod sănătos.

Mesaje contradictorii
Jacques povestește: „Ea îmi spunea: «Îmi place nucleul tău, dar nu și citoplasma.» Dacă o părăseam, aveam impresia că-i iau ce părea că iubește. Dacă rămâneam, îi impuneam ce sunt eu, cel puțin în discursul ei. Tot ce spuneam sau făceam era deturnat de la sensul inițial. Dacă ieșeam cu prietenii, cu siguranță o înșelam. Dacă îi spuneam o glumă, îmi spunea că râdeam de ea. Am sfârșit prin a fi foarte atent la vorbele care îmi ieșeau pe gură. Atunci mi-a reproșat: «Nu ești natural! Fii natural!»
După ce ne-am despărțit în sfârșit, ne-am revăzut. Mi-a spus: «Te iubesc, dar am fost rea cu tine și voiam să te părăsesc.» Când i-am atras atenția asupra faptului că încercasem s-o părăsesc și ea mă reținuse, a răspuns: «Mergeam cu 200 km/h și voiam să construiesc cu tine...» Astfel, în două fraze, tocmai îmi spusese: «Te iubesc, dar sunt rea cu tine... voiam să te părăsesc, dar să construiesc cu tine.» Din fericire, datorită distanței care se stabilise, am putut cu ușurință să depistez toxicitatea unor astfel de propuneri."