Adevăr Divin
divin.ro
▷ Și altele... ▷ Cărți pentru copii ▷ General

Șoricelul și margareta

Autor:
Editura:
Editura: Doxologia
Domnul Chițescu era un șoricel cât o cutie de chibrituri și locuia la oraș într-o casă mare, plină de picturi și alte lucruri frumoase. Oa­menii îi spuneau muzeu. De dimineață și până la încheierea programului de vizită, domnul Chițescu urmărea din colțișorul lui întâmplările interesante din jur...
Șoricelul și margareta

35.00 RON (Stoc 0)

Indisponibil

× Anunță-mă când „Șoricelul și margareta” e disponibil(ă)

• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea

×
Recomandări:

Detalii:

Domnul Chițescu era un șoricel cât o cutie de chibrituri și locuia la oraș într-o casă mare, plină de picturi și alte lucruri frumoase. Oa­menii îi spuneau muzeu. De dimineață și până la încheierea programului de vizită, domnul Chițescu urmărea din colțișorul lui întâmplările interesante din jur. Astfel, află că un tablou se poate numi și pictură, iar cărțile nu sunt toate la fel. Îngrijitorul muzeului îl simpatiza și, pentru că era un șoricel cuminte care nu rodea opere de artă, ci doar le privea, îi aducea în fiecare zi o bucățică de cașcaval. Tot el îl și botezase domnul Chițescu. Până atunci șoricelul se numise Chiț, ca toți șoriceii. Domnul Chițescu îi plăcea și îl făcea să se simtă ALTFEL. Zilele se scurgeau fericite și pline de învățăminte pentru șoricelul nostru, care avea deja o mică bibliotecă personală. Tare mult îi mai plăcea să citească. În treacăt fie spus, biblioteca lui personală era reprezentată de o bucățică dintr-o pagină de ziar cu doar trei litere, însă domnul Chițescu putea citi ore în șir basme sau alte informații importante. Dar cel mai mult îi plăcea șoricelului să cutreiere prin bogatele galerii cu tablouri. Se așeza în fața câte unui tablou care îi plăcea lui mai mult în momentul acela și începea să-și închipuie cum a luat naștere tabloul respectiv. Tot colindând prin muzeu, găsi într-o zi un tablou care l-a atras în mod deosebit. Prietenul lui, îngrijitorul, îi spuse că se numea într-un fel anume, ceva legat de o fată și de o perlă. Dar nu-și mai aducea aminte exact și, ca să fim sinceri, șoricelul nostru nu prea știa ce înseamnă o perlă. Așa că domnul Chițescu i-a spus tabloului pur și simplu TABLOUL CARE ÎMI PLACE MIE CEL MAI MULT. Așa se face că șo­ri­celul nostru își petrecea mai tot timpul privind la TABLOUL CARE ÎMI PLACE MIE CEL MAI MULT. Prietenul său observă acest lucru și-i spuse șoricelului într-o zi, pe când acesta se uita ca de obicei la tabloul lui: — Hmm... Deși pare puțin, domnul Chițescu medită îndelung la vorba prietenului său și ajunse la concluzia că da, într-adevăr, TABLOUL CARE ÎMI PLACE MIE CEL MAI MULT era cel care îi plăcea cel mai mult din tot muzeul, dar nu-și putea neglija cultura generală într-atât încât să se limiteze la cunoașterea unui singur tablou. Așa că din ziua aceea și-a reluat cu temeinicie și seriozitate turul prin sălile muzeului, încercând să privească cât mai multe opere de artă și să învețe cât mai mult despre ele. Într-o zi, prietenul său, îngrijitorul, nu mai veni la lucru. În schimb, în locul lui veni altcineva care nu se înțelegea deloc cu domnul Chițescu. De fapt, îl fugărea cum îl vedea, cu ditamai măturoiul, numindu-l șobolan, ceea ce domnului Chițescu, obișnuit cu liniștea și meditația, îi displăcea profund. De aceea, într-o dimineață, când muzeul încă era închis, șoricelul își împături într-o bocceluță un rest de cașcaval, o scamă căzută de pe tabloul lui preferat și mult iubita lui carte, apoi, ștergându-și o lacrimă, salută muzeul și pe bunul lui prieten, în gând, și ieși în stradă. Câteva minute se învârti pe trotuarul din fața muzeului, ne­știind încotro să apuce. Dar își aduse aminte de o propoziție pe care prietenul său obișnuia să o spună mai ales în zilele foarte călduroase: „Locuința mea de vară e la țară”. Chipul i se lumină într-un zâmbet larg, demn de cei doi dinți din față, pe care orice șoricel îi are, și cu pași siguri și pe cât de apăsați poate să-i aibă un șoricel, porni spre marginea orașului. În curând, asfaltul fu înlocuit de iarba care se întindea cât vedeai cu ochii, iar șoricelul, nefiind înalt, putea să vadă iarbă din belșug, dar zgomotul orașului răzbătea încă până la el, lucru care nu se potrivea cu așteptările sale. De aceea se hotărî să mărească pasul și să se depărteze cât mai mult de oraș. Soarele era de mult sus, semn că în curând se va însera. Trebuia să-și găsească mai repede un adăpost. După o colină se așeză să-și mănânce la umbra unui ciulin bucățica de cașcaval. Pe când își strângea, civilizat, firmiturile rămase, cineva tuși ușor: — Bună ziua, măi șoricelule! Șoricelul se uită în dreapta, se uită în stânga. Nimic. Glasul insistă: — Măi șoricelule, bună ziua! — În primul rând, nu vă văd, în al doilea rând mă numesc domnul Chițescu – și aici șoricelul își luă o atitudine demnă –, iar în al treilea rând, bună ziua – pentru că șoricelul știa că nu e politicos să nu răspunzi la salut, indiferent de împrejurare. — Îmi cer scuze, nu știam că șoriceii au și ei nume. Eu mă numesc domnul Ciulin. Unii îmi spun, nu se știe de ce, scaiete, dar ăsta este un lucru despre care aș prefera să nu discutăm. Abia atunci șoricelul își descoperi interlocutorul. Un ciulin mare, mare de tot îl privea cu interes. — A, domnule Ciulin, îmi pare rău că nu v-am văzut, dar sunteți prea înalt pentru un șoricel. Nu știți cumva pe câmpia asta mare, mare un loc liniștit unde un șoricel ar putea medita în liniște la lucruri frumoase? — Ba da, domnule Chițescu, vă puteți opri aici. E un loc atât de liniștit, încât aproape nici firele de iarbă nu cresc. Eu cred că de plictiseală. Eu stau singur-singurel aici de nici nu știu cât timp și vă asigur că sunteți singurul cu care am schimbat câteva vorbe de cel puțin jumătate de an. Înainte, chiar la doi pași de mine, își făcuse culcuș un greiere, dar până și el a plecat la oraș. Spunea că vrea să se afirme. Puteți să vă mutați în vizuina lui. Șoricelul fu foarte încântat de cele spuse de bătrânul sca­iete, așa că nu stătu pe gânduri și se mută imediat. Vizuina greierelui era destul de încăpătoare, deci șoricelul nu a trebuit să lucreze prea mult pentru a reamenaja. Locul era încântător și exact pe gustul său. Primul an și-l petrecu în liniște, meditând la cele citite în cartea lui atotcuprinzătoare. Primăvara veni ca orice primăvară frumoasă, cu soare și aer parfumat. Se bucură când prietenul său, domnul Ciulin, îi dădu primul „bună ziua” după somnul său de iarnă. Trebuie spus că domnul Ciulin obișnuia să se culce în fiecare toamnă sub pământ, până sosea primăvara. Șoricelul află că sunt unele flori care au acest obicei.Zilele treceau liniștite pentru cei doi prieteni și cu toate aces­tea, șoricelul se simțea măcinat, întâi încet, apoi din ce în ce mai tare, tocmai de liniștea din jur pentru care se mutase aici, de fapt. — E ceva straniu cu locul acesta, spuse șoricelul într-o zi. Liniște, liniște, dar nici măcar o furnică, un fir de iarbă care să crească, ceva, nu vezi. Iertați-mă domnule Ciulin, dumneavoastră sunteți un personaj foarte interesant, dar vreau să spun că liniștea asta e prea liniștită. Tocmai când spunea aceste lucruri, șoricelul văzu cel mai frumos lucru pe care putuse să-l vadă în viața lui: o floare deli­cată, cu petale albe, răsărise peste noapte la nici doi pași de locuința sa. Domnul Chițescu rămase cu gura căscată, lucru ce nu i se întâmplase nici măcar când privise un tablou la muzeu. — Doomnule Ciulin, doomnule Ciulin... — Domnule Chițescu, ce s-a întâmplat? Vă văd deodată schimbat. Ați răcit? Vă doare o măsea? Văd că ați rămas cu gura căscată. Vă simțiți bine?
Stoc
Stoc Stoc 0
Preț
Preț 35.00 RON
Discount
Discount 0%
Preț final
Preț final 35 RON
I.S.B.N.
I.S.B.N. 978-606-666-338-0
×

Trebuie să fii autentificat pentru a scrie review-uri

×

Coșul de cumpărături

Titlul
Preț RON
-%
Redus RON
 
Subtotal
Șterge
produs(e) în coș, preț total:

Sugestie: Rotiți telefonul pentru a vedea mai multe detalii

Continuă cumpărăturile Golește coșul Finalizează
×

Adăugat în coș

Titlul
Preț
Redus
Preț final

Sugestie: Rotiți telefonul pentru a vedea mai multe detalii

Continuă cumpărăturile Vezi coș