Psihoterapia care utilizează tehnica meditației bazate pe conștientizare
(mindfulness) își are originile în străvechea filosofie budistă.
Aceasta propune oamenilor să-și orienteze în mod deliberat atenția
asupra experiențelor interne (gânduri, stări afective, senzații), precum
și asupra a ceea ce se petrece în jurul lor. În același timp, demersul
terapeutic implică o atitudine de curiozitate plină de bunăvoință și
compasiune ce se alătură unei abordări a realității dintr-o nouă
perspectivă.Această
abordare presupune și o atitudine nonevaluativă, de acceptare a ceea ce
nu poate fi modificat, în locul luptei continue de a ține totul sub
control pe care mulți oameni o pun în practică. Învățând să trateze cu
compasiune gândurile, senzațiile, stările afective sau comportamentele,
persoana în cauză începe să devină mai tolerantă față de acestea și mai
puțin tensionată ori nemulțumită.Ce este meditația bazată pe conștientizare?Meditația
bazată pe conștientizare (mindfulness) reprezintă starea în care
subiectul acordă o atenție totală la ceea ce se petrece în prezent, fără
tendințe evaluative (Stahl și Goldstein, 2010, p. 15). Practicarea
meditației bazate pe conștientizare își are originile în meditația
budistă, dar într-o formă sau alta poate fi întâlnită și în cadrul altor
sisteme filosofice și religioase: hinduism, islamism, iudaism sau
taoism.La
ora actuală, practica meditației bazate pe conștientizare a fost scoasă
din contextul religios și este acceptată ca tehnică psihoterapeutică și
autoformativă, menită să-i ajute pe oameni să facă față stresului,
durerii, bolii, anxietății sau depresiei.Așa
cum aminteam, meditația bazată pe conștientizare presupui observare și
examinare atentă, în absența unei atitudini evaluative sau critice.Această
strategie poate fi aplicată situațiilor externe sau propriilor stări și
conținuturi psihice și are menirea să-1 ajute pe subiect să trăiască în
prezent („aici-și-acum“) și să devină conștient de sine însuși. Pe
măsură ce individul uman începe să sesizeze faptul că existenta este un
proces în continuă schimbare, el începe să accepte toate aspectele
acesteia: durerea și plăcerea, teama și siguranța, tristețea și veselia.
Subiectul va învăța treptat să devină spectatorul imparțial al
propriilor gânduri, senzații corporale sau stări afective cum ar fi
teama, depresia, culpabilitatea, mânia sau rușinea și în felul acesta va
putea ajunge la o atitudine de acceptare și liniște sufletească.Meditația
bazată pe conștientizare poate fi practicată în două moduri: în ședințe
speciale de meditație sau în timpul unor activități cotidiene, când
subiectul încetează să rememoreze la nesfârșit evenimente trecute sau să
anticipeze evenimente viitoare, ancorându-se în prezent.Sintetizând, meditația bazată pe conștientizare presupune (Orsillo și Roemer, 2011, pp. 83-84):1. Observarea atentă• Subiectul învață să devină pe deplin conștient de gândurile, sentimentele, stările afective și imaginile care îi vin în minte.• Observarea în același timp a tuturor detaliilor mediului înconjurător.2. Abordarea cu interes și curiozitate atât a experiențelor noi, cât și a celor familiare.• Atitudine deschisă față de experiențe;• Abordarea evenimentelor așa cum sunt ele și nu așa cum crede persoana că sunt, sau cum ar dori să fie acestea.
3. Adoptarea unei atitudini bazate pe compasiune față de propria persoană.• Observarea tendinței de a eticheta, judeca, evalua și reacționa față de evenimente;• Conștientizarea faptului că aceste reacții țin de natura umană• Acceptarea a ceea ce nu poate fi controlat;
|
Adevăr Divin
