Adevăr Divin
Viața nu e mereu roz
Descoperiți-vă latura puternică!
| În zilele noastre, oamenii au deseori senzația că lipsește ceva din viețile lor, un lucru pe care ori nu reușesc, ori nici măcar nu încearcă să-l definească. În general, asta se întâmplă din cauză că preferăm să ne amăgim în ceea ce ne privește, susținând că „viața noastră e roz“. Factorul care contribuie cel mai mult la perpetuarea — și nerezolvarea — unei probleme e neacceptarea ei. În baza acestui lucru, primul sfat al autoarei e tocmai acela de a ne face curaj și a recunoaște că… viața noastră NU e roz. |
28.90 28.33 RON (Stoc 0)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Detalii:
Din acest punct, cartea de față lansează o serie întreagă de provocări: să vă recunoașteți dorințele, oricât de egoiste sau de puțin favorabile ar fi pentru cei din jur, să le faceți cunoscute prietenilor și familiei și, în fine, să vă faceți o hartă pentru împlinirea lor. Harta, în sine, este o metodă cu adevărat pragmatică, iar întocmirea ei vizează trasarea mai multor drumuri — deci nu doar a unuia — care să vă conducă la concretizarea propriilor dorințe. Astfel, dacă înaintați pe o cale și dați greș, puteți oricând să alegeți o alta, pentru că aveți destule opțiuni. Mel Robbins, autoarea cărții, identifică și aprofundează factorii sociali și psihologici care vă țin în loc, acționând ca piedici în drumul ales de voi. Pentru înlăturarea lor, trebuie, în primul rând, să înțelegeți cum funcționează creierul vostru, cum gândiți — altfel spus, care sunt mecanismele mentale pe care le invocați și care vă determină să nu faceți nimic diferit în viață, menținând rutina. Apoi, ca sprijin suplimentar, autoarea vă propune o metodă foarte eficientă, testată chiar de ea. Ignorându-vă sentimentele negative în privința schimbării și profitând de orice impuls de moment, veți reuși să vă schimbați, treptat, direcția de mers, până când, în final, o să vedeți de-a dreptul realizată schimbarea la care ați visat. Alte sfaturi pe care vi le dă Robbins: să încercați să vă dezvățați de prostul obicei de a amâna lucrurile; să profitați de facilitățile pe care vi le oferă internetul, luând, de exemplu, legătura cu oameni care au aceleași interese ca voi sau folosindu-vă de informațiile pe care le găsiți pe bloguri, forumuri etc.; și, în fine, să luați exemplu de la copii, care, naivi cum sunt, nu se tem de eșec. Mel Robbins este apreciată îndeosebi pentru abilitățile ei de coach, distingându-se, de asemenea, și ca autoare de cărți, specialistă pe probleme de cuplu, editorialistă pentru publicația Success și, nu în ultimul rând, ca avocată, aceasta din urmă fiind profesia ei de bază. Ea a fondat, până acum, și două companii, Advice for Living, Inc. și 2Market Media, LLC, care dezvoltă tehnici pentru îmbunătățirea vieții personale, respectiv realizează emisiuni de televiziune în cadrul cărora iau cuvântul experți din domenii diverse, precum sănătate, relații și carieră. Abilitățile oratorice pe care Robbins și le-a pus, inițial, în valoare prin participarea la emisiuni radiofonice sau de TV au determinat-o să țină, ulterior, discursuri despre afaceri și leadership, prin care s-a făcut, în timp, remarcată și ascultată de un public numeros. Sesiunile de training organizate pentru companii cu renume, precum Fidelity, Johnson & Johnson, Partners Healthcare, Wells Fargo, sunt o altă parte importantă a activității ei profesionale. Prima carte a lui Mel Robbins, Viața nu e mereu roz, a devenit rapid un bestseller, dovedindu-se fundamentală pentru nenumărați cititori care, prin intermediul ei, au izbutit să manifeste hotărâre și inițiativă în diverse aspecte ale vieții lor.
„Această carte merită statutul de bestseller!“ Pepper Schwartz Profesor doctor la Universitatea din Washington
„Mel Robbins e una dintre cele mai agreabile și mai convingătoare voci din zilele noastre. Cartea o citiți pe riscul vostru! Mel o să vă desființeze toate scuzele și o să vă transforme în oameni inspirați și încrezători!“ Darren Hardy Editor al publicației Success
„În Viața nu e mereu roz, Mel Robbins, ajutându-se de cercetări inovative și de numeroase studii de caz, pune bazele unei metode excepționale pentru toți cei care vor să treacă de la a-și face visuri la a și le transforma în realitate.“ Marci Shimoff Autoarea bestsellerului Fericit fără motiv
|
Cuprins:
Mulțumiri ... 7 |
Fragment:
CAPITOLUL 1 SUNT ZILE ÎN CARE VÃ SIMȚIȚI pur și simplu invincibili, de parcă orice v-ar fi accesibil. Faceți tot posibilul să vă treziți devreme și să realizați ceva înainte să se fi trezit ceilalți. Iar asta vă determină dispoziția pe parcursul întregii zile. Cafeaua tare are un gust deosebit, iar schimbările nu par să vă indispună. La serviciu, vă dați peste cap să vă faceți treaba și ajungeți să fiți priviți de toți ca adevărați eroi. Pe urmă, vă întâlniți cu niște prieteni pe care nu i-ați văzut de luni bune și mergeți să beți ceva la o terasă unde adie plăcut o briză de vară. Unul dintre ei vă oferă bilete la un spectacol la care nu mai poate ajunge. Dați dovadă de spontaneitate, acceptați și vă bucurați de un spectacol pe cinste. Apoi vă îndreptați către casă sub clar de lună, aveți parte de o partidă grozavă de amor și adormiți încă euforici. Cu toții am avut astfel de zile pline de entuziasm. Zile în care te simți tânăr, încrezător și plin de viață. Toate merg ca pe roate. Simți că ai o direcție precisă, că ești plin de avânt. Accedem către o mai bună versiune a noastră. Latura voastră puternică este întotdeauna acolo, așteptând doar să fie stimulată, asta dacă știți cum s-o faceți. Este acea parte din voi căreia îi plac noul, curiozitatea, provocările, sportul, socializarea, aspirațiile, spiritul de inițiativă, cariera și faptul de a vă face remarcat. Este o forță din voi care tinde să se dezvolte, să se transforme și să cunoască noi orizonturi. Pe seama ei puteți să puneți sclipirea, spiritul revoluționar, râsul sincer, scânteia din ochi și entuziasmul debordant. Este cea care vă face să vă atingeți adevăratul potențial, făcând memorabil fiecare moment din viața voastră. Sufletul fiecăruia mai ascunde și o altă forță, de același calibru, însă total opusă, care lucrează pentru a vă împiedica să faceți toate aceste lucruri, V-ați născut cu o anumită doză de împotrivire. Aveți tendința lăuntrică și firească de a alege certitudinea, calea cea mai sigură. Această împotrivire naturală își spune cuvântul prin faptul că vă apasă plictiseala, rutina, tristețea și supărarea. Și capătă proporții atunci când pierdeți vremea pe internet, leneviți în fața televizorului, vă complaceți în rutină, vă eschivați când trebuie să răspundeți la telefon, sunteți indolenți, vă feriți de confruntări, căutați scuze pentru orice sau vă izolați. Oricât v-ați strădui să răzbiți, tendința naturală spre împotrivire vă va ține pe loc. Întotdeauna veți simți tensiunea dintre aceste două forțe, dintre stadiul în care se află viața voastră actuală și dorința pentru mai mult. Alegerea vă aparține în totalitate. Nu vă poate abate nimeni de la drumul vostru decât voi înșivă. În fiecare zi din viață, faceți o alegere: veți trezi, oare, latura voastră remarcabilă și veți lua atitudine, ori vă veți mulțumi să lăsați lucrurile să avanseze din inerție, privându-vă astfel de bucuria, satisfacția și împlinirea pe care le meritați? Puneți-vă chiar acum întrebarea: „Oare mă îndrept către ceea ce-mi doresc cu adevărat?” Temporizatorul Sună ceasul, iar mintea voastră pe jumătate adormită percepe respectivul sunet ca venind de undeva de dincolo de simțiri. Și apăsați instantaneu temporizatorul. Liniștea se instaurează din nou, prilej cu care faceți o scurtă trecere în revistă a ceea ce aveți de realizat. Ar fi trebuit să fie a cincea zi din programul de exerciții fizice. Doar că vi se pare cu totul deplasat să vă dați jos din pat la o asemenea oră și să simțiți răceala ostentativă a pardoselii sub tălpile goale. Numai gândul la asta vă dă fiori. Vă gândiți la calendarul din baie, unde ați înfipt patru steluțe aurii, câte una după fiecare alergare, și realizați dintr-odată ridicolul situației: o strategie deplorabilă prin care să vă păcăliți singuri că vă puteți asuma un angajament. Știți foarte bine că este important să fiți fidel propriilor aspirații, însă psihologia motivațională are ceva extrem de iritant și de fals în ea. Mai mult, faptul de a vă trezi devreme nu are nimic senzațional în el. Ba este de toată bafta. Și, până la urmă, cine a fost deșteptul care și-a propus să facă jogging? O zi de pauză oricum nu contează. În plus, azi pare să fie mult mai frig ca de obicei. Închideți ochii și simțiți cum vă ia din nou somnul, cu dulce a lui moleșeală. Câteva minute mai târziu, sună din nou ceasul și apăsați încă o dată temporizatorul. Nu aveți niciun chef de mișcare, în plus, genunchiul v-a supărat și ieri, așa că poate cel mai bine ar fi să nu forțați nota, Ca să nu mai vorbim de timpul suplimentar de care ați avea nevoie pentru a vă trage sufletul, ceea ce v-ar face să întârziați la muncă. Și oricum vă veți relua programul de mâine și ar fi bine să aveți genunchiul cât mai puțin solicitat. Și vă ia din nou somnul. Și sună iar ceasul, dar acum deja nu mai are niciun rost să vă dați jos din pat și să mergeți la alergat. Apăsați temporizatorul și adormiți la loc. Nu a existat niciodată un instrument care să pună mai mult accent decât temporizatorul pe capacitatea coruptă a minții umane de a-și învinge cele mai bune intenții. Plasat undeva la granița dintre reverie și trezie, el va ajută să amânați inevitabilul cu un minimum de efort. Temporizatorul are legătură cu renunțarea – cu forța renunțării. Orice angajament, orice promisiune față de voi, orice intenție lăudabilă poate fi anulată instantaneu printr-o simplă apăsare pe buton. Vorbim aici despre un simbol definitoriu pentru tendința naturală spre împotrivire a omului, de o emblemă pentru oricine care se simte neputincios. Neputincios în privința unui job anost, a unui obicei defectuos, a unei relații serbede, a unui trup nelucrat sau pentru că nu găsește momentul oportun să-și pună ideile bune în valoare, neputincios și atât. Dacă vă aflați într-o asemenea situație, temporizatorul vă este cel mai apropiat prieten și, totodată, cel mai aprig dușman. El vă oferă posibilitatea de a trăi liniștiți în confortabila cutie care e lumea voastră. Vă face să evitați să vă analizați propria viață. E inutil să ne mai întrebăm cum a apărut această invenție – cu toții avem deja un fel de temporizator mental. Dacă simțim nevoia să-l folosim, știm unde îl putem găsi. Iar de folosit, îl folosim cu toții. Ne căutăm mult prea des scuze pentru a mai trage de timp, pentru a evita confruntările și a stagna. Să vedem exemplul lui Alison. A telefonat în timpul unei emisiuni pentru a-mi cere părerea legat de visul ei de-o viață de a deveni actriță. „Ce vârstă ai tu, Alisonî” „Treizeci și patru de ani.” „Și de când îți dorești să fii pe scenă?” „Dintotdeauna. Mereu mi-am dorit să devin actriță. Visez la asta!” „Când ai jucat ultima dată?” „Nu am jucat niciodată pe scenă.” „Vorbești serios – chiar niciodată?” „Nu, niciodată.” „Cum așa?” „Sunt grăsuță. Sunt cam scundă. Și mi-e teamă de mor.” „Spune-mi, de ce ți-e teamă?” „Că ar putea cineva să-mi spună că n-aș fi bună pentru actorie.” „Cum adică?” „Mi-e teamă că, dacă aș încerca, s-ar găsi cineva care să-mi spună că actoria nu este pentru mine.” Nu mi-aș permite să inventez așa ceva. E foarte ușor s-o judecăm pe Alison, însă cu toții procedăm la fel. Pentru fiecare aspect al vieții care ne nemulțumește neîncetat, avem un milion de motive absurde pentru care să evităm soluționarea sa. Alison este prinsă între visul ei de a deveni actriță și neputința pe care și-o autoinduce convingându-se să nu miște un deget. Și voi faceți la fel atunci când vă plângeți de diverse probleme, nedepunând nici cel mai mic efort pentru a găsi o soluție. Și veniți cu scuze după scuze: „Nu am timp acum”, „E peste puterile mele”, „Mari șanse să dau greș.” La cei peste 30 de ani ai ei, Alison nu a încercat nici măcar o dată să joace într-o piesă, să facă un curs de specialitate, să caute să-și îmbunătățească aptitudinile ori să intre într-un club de actorie. Ea se tot agață de acest „vis”, nefăcând însă nimic altceva decât să apese temporizatorul de fiecare dată când ar trebui să facă o mișcare semnificativă. Scuzele sale sunt irelevante pentru că în mintea ei lucrurile sunt cu mult mai complicate. Există o mulțime de actrițe scunde, grăsuțe în secolul XXI și toate se luptă cu temerile lor mai mari sau mai mici. Ironia este că Alison, apăsând temporizatorul la infinit, și-a transformat cel mai groaznic coșmar în realitate. Nu poate juca pe scenă tocmai pentru că și-a tot spus că nu e în stare. Ce dând tendinței naturale spre împotrivire, ea și-a condamnat cariera de actriță, fără să-și fi schimbat câtuși de puțin mentalitatea. Mare atenție la influența negativă pe care o are temporizatorul nostru interior, căci ne poate transforma visurile în adevărate coșmaruri! Alison pretinde că teama este cea care o împiedică să facă un pas înainte, dar adevărul e că prezentarea la o probă de casting vopsită într-un roz strident i se pare mai greu de suportat decât chinul lent pe care i-l procură faptul de a trăi agățată de un vis fals. Ce o împiedică, așadar, pe Alison să facă un pas înainte? Chiar creierul ei. De-a lungul anilor, Alison a fugit de atâtea ori de provocare, încât creierul său este acum determinat s-o împiedice să ia atitudine. Creierul său s-a dezvoltat pe fondul unei sustrageri continue de la orice și al scornirii permanente de motive în vederea acestui lucru. Toate impulsurile de a schimba ceva, resimțite de fiecare dată când Alison își conștientiza chemarea către actorie, ar fi trebuit să prindă contur și s-o determine să ia atitudine. Doar că ea n-a făcut nimic, iar acum a ajuns prizoniera propriei neputințe. în viața lui Alison au existat nenumărate momente în care s-a gândit că ar fi cazul să acționeze cumva concret: clipele în care a intonat de una singură replici în fața oglinzii, în care a căutat pe internet „agent de casting în Kansas City”, ba chiar și cele pe care le-a petrecut uitându-se la participanți la diverse emisiuni TV care uimeau un public întreg și o făceau să-și dorească din tot sufletul o trăire similară. Cu toate acestea însă, când primește semnalul care instigă la acțiune, Alison nu face nimic. Alege să stea degeaba. Visurile și ambițiile se nasc în voi ca un semnal, transmițându-vă că e nevoie neîntârziat de latura voastră puternică! Aveți de ales: vă accesați latura puternică și mergeți mai departe sau vă complaceți în tendința înnăscută spre împotrivire și rămâneți pe loc? Dacă luați atitudine, puteți avea elanul mult dorit și vă puteți apropia, pas cu pas, de ceea ce vă doriți, chit că vorbim de un corp de invidiat, de Pag. 17 – 23 |