Astrosex

pag. 14-15

DESPRE AFINITATE

Visul oricui este de a-și găsi perechea ideală. În viața intimă sau afaceri, în călătorii sau la serviciu. Îți cauți jumătatea, sufletul pereche, partenerul ideal, amantul complet.
Neîncrezător, vei spune: nu eu îmi aleg tovarășii...
Te contrazic! Când știi care îți sunt cele mai oportune relații, devine foarte simplu să alegi, chiar dacă asta va contrazice uneori deciziile celorlalți. Ești singurul care are dreptul să decidă asupra a ceea ce trăiești.
În Orient se cunoaște că întovărășirile și căsătoriile se realizează abia după ce astrologii dau verdict de afinitate între cei doi. Nu se riscă divorțuri, eșecuri ori copii care să crească în medii total nefavorabile, lipsiți de un ambient propice dezvoltării lor afective.
Cum se determină afinitatea?
Să o luăm pe îndelete, ca să poți folosi oricând această cunoaștere.
Ai încercat vreodată să amesteci ulei cu apă? Dar nisip cu apă? Rezultă ceva neomogen. Elementele nu se pot combina. Pot fi eventual vârâte în același recipient. Dar nu se vor amesteca niciodată.
Din suspensia uleiului și decantarea nisipului se formează o emulsie. La fel se întâmplă - o emulsie - și atunci când ești împreună cu cineva fără a avea compatibilități (dorințe, vise, intuiții, manifestări) comune. Trăiți de dragul aparențelor în același recipient, sub același acoperiș, în același pat, fără să puteți comunica, fără să înțelegeți nimic unul despre celălalt.
Nu te forțează nimeni. Tu însuți, prin neatenție, decizi că este bine să fii împreună cu un străin. Descoperi abia târziu, uneori prea târziu, că ceva nu merge, că nu vă potriviți deloc, că nu comunicați. De aici cu siguranță că intervin și neînțelegerile legate de sex. Începi să îmbătrânești.
Fiecare spune: ”nu suntem singurii în situația asta, va merge, e rușinos să divorțăm”.
Se instaurează o etapă de învinuire reciprocă. Absolut aiurea. Te regăsești lângă celălalt suflet învinuindu-te în taina. Cumplită povară pentru un suflet ca, fără de motive, să trăiască permanent în starea de ”nu merit iubirea”. Iată străinul rătăcit deja sub același acoperiș, de celălalt străin, ambii rătăciți de ei înșiși.
Se pot evita toate acestea? Cu siguranță că DA!
În realitate, nimeni nu are vreo vină. E doar lipsa educației, e tinerețea sau neatenția în momentul deciziei de a fi împreună.
A fi împreună, a relaționa, a forma un cuplu se învață la fel cum se învață mersul cu bicicleta. Nu vei putea niciodată să mergi cu o bicicletă de o șchioapă dacă ai doi metri. Pentru ca doi oameni să poată colabora, comunica, interacționa, să aibă o viață sexuală adevărată, bazată pe întreaga frumusețe a acestui gest sacru, ele trebuie să fie compatibile. Să existe calități, intenții, dorințe, vise, grade de cultură și evoluție comparabile. Fără acestea survin rătăciri ale minții și sufletului, pe care nici tu, nici cel de lângă tine nu vi le-ați dorit o dată cu decizia de a fi împreună.
Dar E POSIBIL CA DOUÃ FIINȚE SÃ FIE ÎMPREUNÃ?
Posesiunea, gelozia, orgoliul nu pot lega două suflete. încrederea, sinceritatea, prietenia, pasiunea, da. Transferul permanent de informații și energii între părțile componente ale unui întreg este adevăratul liant.
Poate exista, desigur, situația în care o entitate își propune o temă de evoluție de genul învățării supunerii. Atunci, el sau ea va face un atare experiment, fără să intuiască vreodată asta. Nu vor suferi nici relația, nici partenerul.
Fiecăruia îi este foarte ușor, foarte simplu să trăiască singur, în suc propriu. Să nu fie nevoit să facă față respectului, ordinii, ci doar propriilor mofturi și rigori...
Știm foarte bine să facem ce ne place, ce ne dorim. La fel de bine știm că ne e lene să ne reamintim cum se face ceva pentru celălalt. Ceva pe placul lui. Un dar, un gest, un cadou, un efort...
Dacă sensul de evoluție ar fi fost altul decât diversitatea manifestării, atunci aceste speciale momente, învățarea relațiilor, a prieteniei, a sexului, a colaborării, nu ar fi fost necesare. Decizia multiplului prin decizie și acțiune proprie, directă. O civilizație de clone stagnantă în evoluție, indiferent de nivel.
Cu siguranță, nu aceasta a fost intenția Creației. Avem marea șansă de a fi autorii celor mai mari posibilități, de a fi părtașii unui miracol. Miracol este atunci când albina se așează pe o floare, miracol este să poți întinde mâna și să mângâi, miracol este miracolul de a fi.
Ceea ce nu se aseamănă nu se poate aduna. Trebuie să distingem (astrologia ne ajută foarte mult) între asemănător și deosebit. Aici se poate ”calcula” posibilitatea relației. ”Dacă confunzi asemănătorul cu diferitul și diferitul cu asemănătorul confunzi totul”, David Bohm.
Afinitatea, compatibilitatea, ”potrivirea” sunt instrumente simple de analiză a potențialității funcționării părților într-un ansamblu sau a sistemelor individuale în relație. Este matematic determinat faptul că, indiferent de natura sistemelor, ele nu se pot întâlni (relaționa, interacționa, înțelege, uni... asambla) decât dacă au calități compatibile.