Suntem la librărie! Comenzile plasate le expediem în cel mai scurt timp posibil. Transport GRATUIT la comenzile de peste 190 lei prin: curier Cargus sau DPD (sub taxa e 19 lei); EasyBox, FANbox (de preferat) etc. (sub taxa e 21 lei); poșta română (sub taxa e 25 lei). Pentru cărți la prețuri mici vă rugăm scrieți la căutare reducere. Acceptăm plata cu Cardul Primă de carieră didactică. Informații la telefon 0725931146. Mulțumim!
Antropologia și hristologia sunt interdependente. Modul de a te raporta
la Hristos determină modul de a te raporta la om. Chipul unic al
acestuia din urmă e descoperit datorită existenței lui Hristos...
Antropocentrism și teocentrism în opera părintelui Dumitru Stăniloae
22.00RON
(Stoc 0)
Indisponibil
×
Anunță-mă când „Antropocentrism și teocentrism în opera părintelui Dumitru Stăniloae” e disponibil(ă)
• Adresa de e-Mail la care dorești să primești notificarea
Antropologia și hristologia sunt interdependente. Modul de a te raporta la Hristos determină modul de a te raporta la om. Chipul unic al acestuia din urmă e descoperit datorită existenței lui Hristos. Viziunea antropologiei naturaliste este, din punct de vedere religios, o consecință a unui nestorianism dualist în care precumpănește mai întâi latura divină a lui Hristos, ca mai apoi, să se ajungă la un umanism revoltat, la o antropologie naturalistă. Nestorianismul acesta derivă apoi într-un monofizitism uman, urmând cronologic după tendința acaparatoare a unuia divin. De curând, antropozofia căuta să lege lumea spirituală de antropologie, dar o făcea eronat, cu prețul unui eșec. Rudolf Steiner, A. Besant sau E. Blavatsky distrug integritatea chipului uman, stratificându-l prin compromisul cu evoluționismul. Lipsa libertății este consecința directă a acestei viziuni despre om.
Antropologia creștină e antropocentrică la modul autentic, pentru că e teocentrică. Ea are în vedere pe Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, și nu natura, ceea ce ar nega caracterul personal al omului. Ca atare, am considerat că opera unuia dintre cei mai prestigioși teologi ai secolului al XX-lea, Dumitru Stăniloae, este cât se poate de concludentă, prin pertinența judecăților sale, în privința stabilirii sensului vieții umane și a modalităților în care poate fi atins, având avantajul urmării cu fidelitate, dar nu pasiv, ci creator, a surselor spiritualității patristice creștine. Chipul divin al ființei umane a fost punctul central al operei părintelui Stăniloae. El însuși, într-un dialog cu Sorin Dumitrescu, își declină interesul pentru Persoana lui Iisus Hristos, provocat în parte de limbajul de lemn pietist al teologiei dogmatiste a timpului, influențate de scolastica apuseană, și de atitudinea sentimentalistă față de El, specifică unor predici insipide.