Metacontact

Ideea cărții se bazează pe o serie de descrieri și fapte, sistematizate și adaptate pentru publicul larg, a fenomenului inexplicabil pentru știința ortodoxă – metacontact – fenomen care constă în capacitatea extra-ordinară a omului, aflat în starea modificată de conștiință, să obțină orice tip de informație, fără a intra în câmpurile informațional-energetice ale Universului.

Originalitatea lucrării constă în faptul că materialele documentare, care stau la baza acestei cărți, au fost oferite de către conducătorii departamentelor din fostul KGB al URSS și de Serviciul de Securitate al Președintelui Boris Elțîn, Marele Stat Major al Ministerului de Interne al URSS și Rusiei.

La sfârșitul anilor ’80, la ordinal conducătorilor statului au fost effectuate o serie de cercetări privind studiul facultăților extra-ordinare ale oamenilor pentru implicarea în cercetările privind asigurarea securității și capacității de apărare a țării. În acest proiect au fost implicate mai mult de două sute de institute de cercetare științifică, institute de cercetare în domeniul militar și cele mai bune grupuri de specialiști din sistemul de învățământ superior din URSS și, ulterior, din Federația Rusă, care au găsit răspunsul la problema care frământa toate serviciile speciale a cerlor mai dezvoltate țări din lume. Rapoartele experimentelor și ale lucrărilor practice au fost sistematizate și aprobate pentru utilizartea serviciilor de stat rusești. În anul 2003 finanțarea acestor proiecte a fost sistată, dar rezultatele obținute rămân în continuare extrem de eficiente.

Autorul cărții Fornaeff Dmitry Nicolaevici a fost ofițer superior KGB, însărcinat cu protecția demnitarilor ruși și străini (Gorbaciov, Elțîn, reagan, Ceaușescu etc), în prezent este președintele Asociației Naționale a Gărzilor de Corp din Rusia.

CUVÂNT ÎNAINTE  ... 5

Cartea care te face să gândești  ... 8

CAPITOLUL 1.

Expresul liternyi „URSS – Rusia”  ... 14

Capitolul II

Istorie și moștenire  ... 23

Capitolul III

Pașii istoriei  ... 35

Capitolul IV

Metacontactul  ... 47

CAPITOLUL V

Cunoștințe și tehnologii  ... 68

CAPITOLUL VI

Dincolo de limitele cunoașterii  ... 108

CAPITOLUL VII

Raportul X 564  ... 123

CAPITOLUL VIII

Șase povestiri

CAPITOLUL IX

Dosarele Z sau știința militară superioară  ... 170

CAPITOLUL X

Înnăscut și dobândit  ... 237

CAPITOLUL 1
Expresul liternyi „URSS – Rusia”

Conducătorii politici ai URSS au fost întotdeauna preocupați să înțeleagă dacă ideologia comunistă va putea rezista în viitor într-o anumită țară sau în lume, în general. Ideologii încercau să înțeleagă în ce măsură aceasta corespunde naturii umane, convingerilor și intereselor individului. Specialiștii în tehnologii politice căutau informații cu privire la gradul de rezistență și de stabilitate a ideologiei comuniste, în comparație cu doctrina capitalistă extrem de ostilă. Dogmele comuniste au încetat să-și mai producă efectele, datorită comportamentului unora dintre susținători. În spatele acestor dogme se aflau faptele concrete ale unor persoane. Evenimentele de la sfârșitul anilor ´80 din URSS reprezentau semnele clare ale unui colaps economic al țării, care se apropia cu pași repezi.

În anul 1989 a fost efectuată o analiză interdepartamentală a serviciilor speciale sovietice privind situația ideologiei comuniste la nivel mondial. Analiza a arătat că în perioada existenței acestei ideologii, atât pe teritoriul URSS, cât și pe teritoriul unor țări ca România, Bulgaria, Ungaria etc., s-a format un sistem de valori unice și stabile, caracteristic fiecărui popor, care, în consecință formează baza materială și spirituală a societății – cultura poporului.

Specialiștii militari au avut dreptate în privința faptului că omul reprezintă principalul component al acestor valori, este producătorul și consumatorul acestor valori. Omul este ghidat de interese bazate pe convingeri. Ceea ce se întâmplă în momentul actual în lume este determinat de legi elaborate nu de om, ci pentru om. Acest scurt rezumat al evenimentelor de la sfârșitul secolului al XX-lea a fost introdus de către specialiștii Serviciului de Securitate al Președintelui (fost KGB) și de către savanții militari de pe lângă Ministerul Apărării din Rusia, în aparatul noțional pentru continuarea cercetărilor cu privire la studiul aptitudinilor extraordinare ale unor persoane. Scopul acestor cercetări constă în obținerea unor tehnologii care ar face posibilă utilizarea la maximum a calităților native umane. Persoanele care își pot folosi talentele și abilitățile înnăscute, ar trebui chemate în slujba intereselor statului. În momentul de față, la nivel mondial această idee poartă denumirea de „super soldați”, idee exploatată adesea
de cinematografie sau literatură. A venit vremea să-și spună părerea și colaboratorii profesioniști din cadrul serviciilor speciale care, de-a lungul timpului, au cercetat problema în profunzime.

La un moment dat, specialiștii din domeniul tehnologiilor informațional-energetice au analizat problema în felul următor: Omul, în calitate de subiect al unui ansamblu de raporturi guvernamentale și neguvernamentale, reunește în persoana sa o mulțime de contradicții care apar în aceste sfere. Situațiile de acest tip îl fac extrem de sensibil ca element al sistemului social, situații care ridică o problemă stringentă: asigurarea securității personale. Conflictele cu caracter local și global aveau o explicație cu caracter personal, concentrate și exprimate în cercurile restrânse ale oamenilor cu orientări extremiste. Politicienii puteau face afirmații și declarații sub orice formă, la orice nivel, dar vectorii de interes
aparțineau de fapt unui grup foarte restrâns de oameni care se aflau în spatele lor. O dovadă clară și fără echivoc în acest sens o constituie cauzele și urmările unor evenimente, incidente, războaie locale și acte de terorism, lovituri de stat și operațiuni financiare, care aveau o explicație comună. În spatele acestor evenimente se aflau interese comune, condiționate de imaginea clară a viitorului. Cei care știau ce vor, acționau în consecință, acționau așa cum le dictau interesele. De-a lungul timpului omul nu s-a schimbat. S-au schimbat doar condițiile energoinformaționale ale existenței sale pe Pământ.

Regula de bază a unui profesionist din domeniul asigurării securității spune următoarele: „Nimic nu-i întâmplător. Întâmplarea este un adevăr nedemonstrat încă”.

Din ce cauză s-a destrămat URSS? Oare a fost întâmplător războiul din Cecenia? Oare acest război să fi fost motivul rezistenței sângeroase în Caucaz care, ulterior, a provocat acțiunea teroristă din 1995 în Budjonnovsk? În urma atacului armat asupra spitalului au murit 129 de oameni, printre care 18 colaboratori ai miliției și 17 militari. Alți 415 cetățeni au suferit răni grave prin împușcare. Părăsind orașul, bandiții au dat foc spitalului, Palatului Copiilor, clădirii în care se afla Biroul Afacerilor Interne. În total, 54 de clădiri ale municipiului și 107 de case particulare. Toate aceste evenimente sunt oare întâmplătoare?

Care au fost motivele care i-au împins pe teroriști spre exploziile din anul 1999, când, în urma actelor teroriste de pe
strada Gurjanov și șoseaua Kașirsk în Moscova și a exploziei casei din Volgodonsk, au murit 292 de oameni și mai mult de 1500 de oameni au fost răniți?

Ce motive au avut cei 40 de oameni mascați și îmbrăcați în haine de camuflaj, înarmați din cap până în picioare, care în octombrie 2002 au năvălit în sala teatrului de pe Dubrovka în Moscova? Printre aceștia se numărau și vreo câteva femei-kamikaze, fiecare purtând o centură shaheed ticsită cu explozibil și câte o vestă TNT. Teroriștii i-au luat ostatici pe toți cei care se aflau în clădire – 912 de oameni. Eliberarea ostaticilor a produs 130 de victime, dintre care 10 copii. Oare și acest act terorist reprezintă un caz pur întâmplător?

Care sunt convingerile acelor fanatici, acelor creaturi care au organizat tragedia din Beslan? Ce motivează o grupare teroristă să ocupe o școală chiar în prima zi din anul școlar, 1 Septembrie – Ziua Cunoștințelor, în 2004? În clădire, în acel moment se aflau mai mult de 1300 de oameni, majoritatea copii. În urma actului terorist au murit mai mult de 300 de ostatici (186 de copii și 145 de adulți), mai mult de 700 de ostatici și 500 de militari au fost răniți. Și în acest caz vorbim de o întâmplare și nimeni nu poartă nicio vină?

Acestea și multe altele, mai mult sau mai puțin clar, n-au avut loc pur întâmplător. Răspunsul la o altă întrebare îi frământa dintotdeauna pe șefii serviciilor de contraspionaj militar și ai organelor de drept. Pot fi oare evita te pe viitor asemenea tragedii, dacă vom avea acces la informații despre o serie de evenimente premergătoare acestor cazuri zguduitoare?

Necesitatea asigurării securității anumitor persoane prin ele însele, cuprinde toate sistemele de raporturi guvernamentale, subiecții fiind tocmai persoanele în cauză. Acest principiu a stat la baza KGB-ului și a urmașilor acestuia. Dacă fiecare cetățean al țării va fi în siguranță, atunci nici societatea în general nu va mai avea nevoie de protecție. Nu va mai fi nevoie de protejarea instituțiilor de stat sau a altor instituții. Așa stau lucrurile teoretic.

Din practica de zi cu zi, fiecare dintre aceste sisteme – aparatul conducerii de stat, structurile militare, instituțiile judecătorești și executive, organizațiile sociale, științifice, de învățământ și religioase, colective de muncă, sistemul de sănătate, mijloacele de informare în masă, structurile financiare și ale oamenilor de afaceri – fac parte, prin anumite trăsături, dintr-un sistem mult mai complex – sistemul de stat – care construiește și reproduce condițiile necesare pentru funcționarea în condiții normale a sistemului, asigurând, în acest fel, protecția personală a fiecăruia.
KGB a asigurat securitatea țării în general, având la bază exact aceste principii.

Specialiștii în domeniu considerau extrem de importantă următoarea lege sistemică. Un mare sistem care pierde relațiile
de conducere (norepe ynpaBJUIIOIlUIX CB5I3eli) se distruge din interior. Lipsa controlului distruge sistemul de conducere. KGB s-a ocupat și de control și de conducere.

Criteriul de securitate este reprezentat de capacitatea statului și a structurilor sale administrative de a rezista unor posibile amenințări, creând astfel condiții de asigurare a existenței pașnice, de funcționare și dezvoltare a persoanei și a societății, având la bază valori umane recunoscute pe plan mondial. Acesta ar trebui să constituie unul dintre obiectele de activitate ale structurilor politice și de securitate ale țărilor. Acesta era și obiectul de activitate al KGB, reprezentând instrumentul politic al PCUS. Trebuie reținut că cel mai greu pas în evoluția conștiinței umane a fost și va rămâne determinarea scopului existenței noastre. Care este scopul existenței noastre? Care este rolul și locul omului în univers? Care sunt punctele de reper după care ar trebui să se ghideze în luarea unei decizii?

Aceste întrebări îi frământă nu doar pe oamenii simpli, ci și pe conducătorii guvernelor. Răspunsul la aceste întrebări este
căutat de filozofi, oameni de știință, reprezentanți religioși. Deosebirea este că răspunsurile primite se prezintă în mod diferit. Fiecare țară este locuită de o mulțime de oameni, dar este condusă de un singur om. Pe de o parte, oamenii sunt la fel cu toții, dar, pe de altă parte, sunt diferiți. Toți oamenii sunt diferiți în ceea ce privește dezvoltarea personală și evoluția spirituală. Chiar și acei care, datorită anumitor împrejurări, au obținut puterea asupra celorlalți, ca om, ca persoană, nu se deosebesc prin nimic de ceilalți. Mecanismele informațional-energetice sunt identice la toți oamenii. Sunt mecanisme care determină convingerile, necesitățile și interesele oamenilor. Fiecare individ este condus de imagini.
Imaginea dominantă a societății actuale este excesul de consum. De fapt, această imagine a și provocat criza economică, iar măsurile de combatere sunt analizate și discutate nu de opt, ci de douăzeci de țări – cele mai mari puteri economice ale lumii.

Tot ce se întâmplă în lume este determinat de faptul că omul a construit statul pentru a rezolva problemele contradictorii, și nu invers. Din această cauză, majoritatea statelor lumii s-au transformat azi în monștri care trăiesc pe seama societății care i-a creat. În spatele acestor monștri se află interesele companiilor multinaționale, pentru care nu există hotare de stat. Acest fenomen poartă denumirea de globalizare.

Care este scopul pe care și l-a propus fiecare dintre noi, cum ar trebui să fie acest vector de orientare socială? Cele mai
cunoscute scopuri (Hanfionee H3BeCTHhle IIeJlH) în realizarea armoniei și dreptății sociale au fost trecute prin prisma principiului moralității individuale. Fiecare cetățean are un scop personal, iar fiecare societate are morala sa. În cazul în care aceste două scopuri coexistă, atunci se formează mari grupuri sociale sau diverse organizații politice, religioase, pacifiste sau teroriste. În cazul în care conflictele între două sau mai multe persoane au mai degrabă
un caracter social, atunci conflictele între diverse grupuri de interese se materializează, de cele mai multe ori, la scară mondială.

Primul atentat în Centrul Comercial Mondial din SUA, în 1993, s-a soldat cu moartea a șase persoane, iar peste trei ani, în Oklahoma, cu moartea a 168 de persoane. 11 septembrie 2001 – cel de-al doilea atentat asupra clădirilor World Trade Center și clădirii Pentagonului, deturnarea avionului și prăbușirea acestuia în Shanksvill – a însemnat dispariția a circa trei mii de persoane.
Acest atentat terorist a lăsat foarte multe întrebări fără răspuns, la fel cum a rămas fără răspuns și asasinarea președintelui SUA, [ohn Kennedy, în 1963. Putem oare obține informații exacte despre ce s-a întâmplat cu adevărat, ocolind sursele oficiale de revizuire a rapoartelor comisiilor de stat? Care sunt adevăratele interese ale politicienilor, care fac să se cutremure văzduhul prin cuvântările pe care le rostesc, și care creează mari confuzii prin inițiativele
lor. Ce se află în spatele uneltirilor marilor corporații și în spatele emisiunilor necontrolate de dolari și alte valute importante pe piața mondială? Atunci când se vor termina rezervele mondiale de petrol, apă și bogății ale subsolului, ce se va întâmpla cu noi toți? Va fi oare posibilă viața pe alte planete?

Astfel de întrebări și-au pus specialiștii din toată lumea încă din secolul trecut. Pentru a rezolva aceste probleme, ei sunt chemați să cunoască trecutul pentru a putea să reziste eficient prezentului și viitorului.

Pentru a putea trăi cu demnitate în viitor, este nevoie să știm cum va arăta acesta și de ce anume depinde evoluția evenimentelor istorice, dictate de politicieni. Acesta este punctul în care se intersectează interesele serviciilor secrete din diverse țări, servicii care trăiesc pe seama plătitorilor de impozite și care reprezintă o parte a inflației. Serviciile secrete trebuie să-și construiască propriul buget de stat prin fapte concrete. Dar în cazul în care faptele concrete necesită o executare discretă, iar tehnicile de lucru sunt secrete, atunci care sunt scopurile acestor acțiuni? Cunoașterea acestor scopuri face parte din activitatea serviciilor speciale ale fiecărui stat.

Din punct de vedere al logicii operaționale, serviciile speciale rusești au avut nevoie, pentru început, de cunoașterea potențialului adversar, iar după aceea – de determinarea scopului și intențiilor finale ale acestuia. Cum putem identifica în populația acestei lumi, indivizii care au intenții răuvoitoare, diferite de ale noastre în ceea ce privește percepția lumii înconjurătoare? Este oare posibil acest lucru? Putem oare determina din timp unde este amplasată o bombă, unde stă ascuns un trăgător de elită sau când un sinucigaș șahid detonează o bombă în mulțime? Cum putem determina adevăratul scop al unor acorduri economice sau cum putem preveni urmările unor proiecte de afaceri? Poate fi oare elaborat un set de măsuri eficiente pentru a preveni în acest fel lezarea intereselor de stat de activitatea economică neloială?

Practica serviciilor secrete rusești ne-a demonstrat că da, se poate. Suficient de rapid și de exact. Tot practica ne-a demonstrat că în activitatea serviciilor secrete, în specificul de conducere și de organizare a departamentelor, a metodelor de lucru și al schimbului de informații între departamente, în elaborarea hotărârilor etc., există particularități și probleme specifice.

Informația care va fi prezentată în continuare le va da de lucru scepticilor și le va deschide noi drumuri de cercetare optimiștilor și celor care caută răspunsul la aceste probleme. Nu are rost să spunem povești. Noi nu suntem nici oameni de afaceri, nici oameni politici. Noi nu profităm și nu urmărim interese egoiste. Noi rămânem colaboratori profesioniști de securitate, savanți militari, care și-au dedicat cei mai frumoși ani din viață pentru binele Patriei.

Întrebarea cea mai importantă pentru orice serviciu special a fost și a rămas aceeași: unde și cum se poate obține informația necesară conducerii pentru ca, în baza acesteia, să fie organizate măsuri de apărare sau de atac. Serviciile speciale sovietice au găsit o asemenea modalitate. Întrebarea, logică în acest caz, cu privire la punerea în aplicare a informației pentru protejarea regimului existent în acea perioadă, are un răspuns concret. Aceste tehnologii necesitau o abordare conștientă pentru a fi utilizate, lucru care a lipsit conducerii politice a serviciilor speciale din perioada sovietică și care lipsește, din păcate, și astăzi.

Metoda netradițională de obținere a informațiilor se află la momentul actual într-o arhivă inaccesibilă – în dosarele cu raportări speciale și în memoria operatorilor-cosmosens. Această metodă este utilizată cu mare atenție, din rațiuni lesne de înțeles, chiar și de NAST Rusia. În paginile acestei cărți ne vom strădui să expunem succint punctul nostru de vedere asupra acestei probleme.