Mintea noului născut

Într-un mod irezistibil, autorul descrie senzitivitatea conștienței și vulnerabilitatea noilor născuți, subliniind puterea conexiunii copil-părinte în timpul gravidității și după naștere, demonstrând influența pe care această relație precum și momentul nașterii influențează persoana adultă care va deveni mai târziu.

După parcurgerea informațiilor din această carte, vom privi altfel copii noștri, cu mai mult respect și mai multă înțelegere.

În această carte plină de paradigme zguduitoare, Dr. David Chamberlain, Vicepreședinte al Asociației Prenatale și Perinatale de Psihologie din America de Nord, demonstrează că nou-născuții sunt ființe umane cognitive care dețin abilități de a discrimina și a experimenta lumea în moduri sofisticate. Nu numai că ei percep și înțeleg nașterea, ei pot auzi, simți și răspunde încă de când se află în uter.

* * *

„Dacă bebelușii ar manifesta vreun marș de protest, David Chamberlain ar fi în primele linii ale frontului. Explorările sale în mințile nou-născuților l-au transformat într-un avocat al bebelușilor care luptă pentru respect și demnitate.”

Sarah Patee, San Diego Tribune

„Părinți, medici și moașe ar trebui să fie atenți la aceste relatări ale nașterii. Cartea oferă o înșelegere a bebelușilor, atît de necesară adulților.”

Arthur Hastings, New Realities

„Luminile sunt prea strălucitoare în sala de nașteri. Eu țip, sunt terifiat. Este frig și sunt foarte conștient că sunt ținut invers, de picioare. Încerc să mă îndrept. Nemernicul de medic! Să mă pălmuiască și să mă atârne așa!...”

Jack

„Privesc podeaua, capul meu este jos. Umerii îmi sunt drepți, ca și blocați. Oh, vai, este ciudat! Este frig. Oh, Dumnezeule! Este foarte ciudat! Este ca... cineva are mâinile prinse în jurul mijlocului meu. Sunt atât de micuță... numai un pachețel mic de trei, trei kilograme și jumătate. Sunt chiar acolo, privind...”

Kristina

PARTEA ÎNTÂI : Extraordinarul nou-născut

Cap. 1. Dezvoltarea corpului și a creierului ...... 31

Cap. 2. Alert și conștient .................................. 47

Cap. 3.Învățarea și memoria ............................. 69

Cap. 4. Personalitatea angrenantă ..................... 91

Cap. 5. Interlocutorul înzestrat ......................... 107

PARTEA a DOUA: Copiii își amintesc nașterea

Cap. 6. Descoperind amintiri despre naștere .... 131

Cap. 7. Copiii mici își amintesc ........................ 143

Cap. 8. Amintiri compatibile ............................ 151

Cap. 9. Nașterea: așa cum o văd bebelușii ........ 169

Cap. 10. Capcane .............................................. 183

PARTEA a TREIA: Nașterea: Povestea din interior

Cap. 11. Deborah știa că avea minte ................ 201

Cap. 12. Kit înfruntă moartea la naștere ........... 209

Cap. 13. Jeffrey – Semnificația atingerii .......... 217

Cap. 14. Kristina este iubită de către părinții ei 225

Cap. 15. Lumea lui Charles s-a schimbat ......... 231

Cap. 16. Elaine: recomandarea unui bebeluș .... 237

CONCLUZIE:

Trăind cu bebelușul tău cel conștient ........................................ 241

Perspectivă asupra celei de-a zecea aniversări .............................. 253

ANEXA I : Notă despre avort ................................................ 273

ANEXA II : Notă despre vina părintească .................................. 278

Surse și îndrumări .............................................................. 282

Despre autor .................................................................... 297

INTRODUCERE

Mintea unui nou-născut

Ce vedeți când priviți un nou-născut, care se uită lung la dumneavoastră, cu ochii săi deschiși la culoare? Chiar se află o persoană acolo? Încruntându-se în liniște sau fiind roșu de furie, poate acest bebeluș să gândească și să simtă? În ciuda staturii sale mici, un nou-născut poate scoate zgomote puternice și convingătoare, însă spune el ceva cu adevărat?

Până acum au existat multe teorii despre nou-născuți, dar foarte puține date cunoscute. Secole la rând, cei mici au fost separați de noi printr-un val de ignoranță. Cu toate că le-am fost atât de aproape, încă nu știm cât de uimitori sunt. Cunoașterea comună despre bebeluși era bazată pe limitările vizibile asupra mărimii, greutății și a forțelor musculare pe care le posedă aceștia.

În consecință, copiii – descriși ca fiind adesea adorabili, dar incapabili, subumani, preumani, necunoscători și prostuți – erau tratați ca atare. Știința secolului XX susținea că țipetele celor mici erau doar sunete „aleatorii”, zâmbetele lor numai „grimase”, iar expresiile durerilor numai „reflexe”. Informarea greșită despre nou-născut a determinat ca situația de părinte să devină mai dificilă, iar dezvoltarea bebelușilor mai grea.

Un viitor mai luminos se întrezărește pentru bebeluși.

În ultimii douăzeci și cinci de ani, cercetarea asupra nou-născuților a înflorit. O combinație nemaiîntâlnită până acum, formată din interesul pentru cei mici, sume mari investite din bani publici sau privați și metode inovatoare de studiu, au adus noi informații, multe dintre ele de-a dreptul surprinzătoare. Contribuțiile la cunoștințele noastre despre nou-născut provin din diverse domenii ale științei, începând de la embriologie până la psihologie.

Datorită faptului că o mare parte din informații a fost scrisă în limbajul specialiștilor și se găsea în principal în librăriile academice, puțini părinți au avut acces la ea, nu au avut timpul și șansa de a descoperi aceste informații separate ca fiind o parte a unui tot unitar. Această carte adună cele mai importante date din această vastă literatură, pentru un public larg, în special pentru proaspeții sau pentru viitorii părinți. Nu este un manual al savanților, cu note de subsol, însă cei interesați pot găsi surse și indicații corespunzătoare fiecărui capitol începând cu pagina 282.

Cercetători de elită se află acum de partea celor mici. Berry Brazelton de la Harvard îi numește „talentați”; Hanous Papousek, un pionier german în studii asupra nou-născutilor îi numește „precoce”, cunoscutul pediatru Marshall Klaus spune că sunt „uimitori”. Profesorul T.G.R. Bower, unul dintre cei mai productivi și inovatori cercetători în domeniu, declara că nou-născuții sunt „extrem de competenți” în percepție, învățare și comunicare.

Bebelușii au un cuvânt de spus în secolul nostru.

Întrucât atât de multe s-au descoperit și încă există lucruri rămase în umbră, cred că acesta se va dovedi a fi secolul nou-născuți lor, perioadă în care vom ajunge la o cunoaștere vastă și autentică în legătură cu cine sunt ei de fapt.

La începutul acestui secol, pe plan mondial se puteau număra numai câteva documente științifice despre bebeluși. Până la mijlocul secolului puteau fi citate aproape cinci sute. În perioada anilor 1960 și 1970, recenzii serioase ale acestei literaturi se refereau dintr-o dată, la cel puțin două mii de cărți și documente. Această explozie de informație continuă. Copiii au fost măsurați pe dinăuntru și pe dinafară, filmați cu camere care permit analiza în microsecunde, supravegheați ore în șir și testați prin experimente ingenioase. Rezultatele arată că ei prind în mod constant informații și că învață din propriile experiențe la fel ca și noi.

Unul dintre aspectele interesante ale acestor noi cunoștințe este verificarea abilităților bebelușilor la vârste din ce în ce mai fragede. Estimările referitoare la apariția unor talente au trebuit să fie revizuite iar și iar, aducându-Ie mai aproape de momentul nașterii. Multe abilități sunt înnăscute și asemănătoare cu cele ale adulților, uimind investigatorii și destrămând miturile. O regulă fundamentală în psihologia dezvoltării – aceea că „toate comportamentele complexe trebuie să înceapă ca simple comportamente și să se dezvolte progresiv” – s-a învechit. În mod surprinzător, multe comportamente sunt de la început complexe.

Adevărul este că mult din ceea ce credeam în mod tradițional despre bebeluși este fals. I-am judecat greșit și le-am subestimat abilitățile. Nu sunt ființe simple, ci din contră, sunt creaturi complexe și în ciuda vârstei mici au gânduri neașteptat de vaste.

Bebelușii știu mai multe decât se presupunea că știu.

După doar câteva minute de expunere la chipul mamei după naștere, un bebeluș îl poate regăsi dintr-o galerie de fotografii. Bebelușii recunosc sexul altor bebeluși, chiar dacă sunt îmbrăcați atipic, cu condiția să se afle în mișcare – ceea ce adulții nu pot să facă. Ei sunt curioși și dornici să învețe. Închipuiți-vă cât de fin le sunt coordonate la naștere simțurile: ochii și capul se îndreaptă în direcția unui sunet; mâinile se îndreaptă spre ochi pentru a-i proteja de lumina puternică; aflându-se pentru prima dată la sân, bebelușii sug și respiră sincron; țipă și se îndepărtează la vederea unui bisturiu.

Viața înainte de naștere a fost analizată ca nicicând înainte. Datorită tehnologiei microscopului, a fibrei optice și a lentilelor speciale, a imaginilor cu ultrasunete și a altor aparate de măsurat și tehnici de laborator avem acum o imagine clară a dezvoltării tuturor părților sistemului fizic dinaintea nașterii. Aceste descoperiri s-au adăugat înțelegerii noastre asupra numeroaselor talente ale bebelușilor.

Neurologii au descoperit care este intervalul necesar dezvoltării întregului sistem nervos. De exemplu, studiile arată că simțul gustativ începe să funcționeze la aproximativ paisprezece săptămâni după concepție, iar simțul auzului, în jurul a douăzeci de săptămâni. După numai opt săptămâni de sarcină, mângâierea fină a obrazului bebelușului cu un fir de păr determină reacții care indică apariția senzațiilor tactile. În timpul sarcinii se instalează mecanismele ce vor permite bebelușului să-și folosească simțul olfactiv la fel de bine ca un adult. Pregătiri similare se fac în scopul dezvoltării unei game variate de talente vizuale. Învățarea a fost demonstrată prin mai multe experimente.

O multitudine de descoperiri științifice asigură verificări forma le asupra a ceea ce părinții și bunicii au știut dintotdeauna: nou-născuții sunt persoane reale. Entuziasmul părintesc referitor la abilitățile bebelușilor era catalogat ca vanitate, părtinire sau halucinație. Acum știința confirmă faptul că bebelușii sunt ființe sociale capabile să formeze relații strânse. Acești se pot exprima cu convingere, pot manifesta preferințe și încep să influențeze oamenii chiar de la început. Sunt capabili să integreze informații complexe din surse variate și cu puțin ajutor din exterior, încep să se modeleze pe ei înșiși și mediul lor.

Bebelușii nu simt

Unele asistente medicale și unii medici încă spun părinților că bebelușii nu simt, că ei nu suferă în timpul procedurilor medicale și nu simt lipsa mamei când sunt duși la creșă. Anesteziile nu erau considerate necesare pentru bebelușii care sufereau intervenții chirurgicale. Sălile de naștere, instrumentele obstetrice și rutinele medicale au fost concepute înainte de a se lua în considerare faptul că bebelușii au simțuri și, de aceea nu au fost create în ideea confortului bebelușilor. Camerele sunt reci, luminile orbitoare, suprafețele tari și plane, atmosfera gălăgioasă, mânuirea bebelușilor prea supărătoare. Nou-născuții sunt adesea traumatizați.

Generație după generație, o majoritate ghinionistă a bebelușilor americani au suferit circumcizii întemeiate pe motive medicale dubioase, religioase, culturale și cosmetice. Îmi pot numai închipui că părinții au tolerat aceasta în falsa credință că bebelușul nu va ști că este torturat. Dar va ști!

Bebelușii despre care se consideră că nu pot simți, sunt foarte ușor victimizați; ei nu sunt considerați persoane. O formă mult mai timpurie și letală a acestei opinii a asigurat justificarea pruncuciderilor (mai răspândite în cazul fetelor), practicate de-a lungul istoriei umanității. În timpuri moderne, abuzul asupra copiilor, actul violent secret al părinților, este expus vederii publice. Bebelușii pot fi ultima mare categorie de oameni înțeleși greșit, discriminați și abuzați.

În 1975 obstetricianul francez Frederick Leboyer îndemna spre un mod de abordare al nașterii fără violență. Colegii lui au negat nevoia de schimbare și au făcut public mitul care susține că bebelușii nu simt și nu le pasă ceea ce li se întâmplă. Adevărul nou descoperit este că nou-născuții posedă toate simțurile și se folosesc de ele la fel ca și noi. Țipetele lor de durere sunt autentice. Bebelușii simt, noi suntem aceia care nu o facem.