Patru niveluri ale percepției
Protectorii Pământului învață să experimenteze evenimentele într-un asemenea
mod, încât nu mai iau viața la modul personal, ci o fac la nivelul de percepție
al șarpelui. Aici, lucrurile nu ți se mai întâmplă ție; ele se întâmplă, pur și
simplu. Porumbelul nu își face treburile pe mașina ta, ca să te supere; pur și
simplu le face, și parbrizul tău se murdărește. Nu plouă pe tine, ca să te ude;
pur și simplu, plouă.
Când îți schimbi percepția evenimentelor, schimbi și modul în care aceste
situații trăiesc în tine. Nu mai ești cauza sau efectul a nimic și simți o
fenomenală ușurare, pentru că lumea este exact așa cum ar trebui să fie și nu
are nevoie de tine ca să o repari.
În Vest, tindem să asociem percepția noastră, cu zecile de stări de conștientă
cu care suntem familiarizați. De exemplu, suntem într-o anume stare de
conștientă când tocmai ne-am trezit sau când suntem pe punctul de a adormi, în
alta când visăm cu ochii deschiși, în alta când suntem furioși și așa mai
departe. Pe de altă parte, nivelurile de percepție există independent de minte.
(De fapt, al doilea nivel, cel al jaguarului, pe care o să-l tratăm imediat,
conține mintea și toate stările ei de conștiință).
Există patru niveluri de percepție, prin care un Laika absoarbe lumea. Aceste
niveluri corespund celor patru domenii de manifestare a vibrației și Luminii:
lumea fizică (corpul nostru), tărâmul gândurilor și al ideilor (mintea),
tărâmul mitului (sufletul) și lumea spiritului (energia). Aceste niveluri de
percepție sunt asociate cu cele patru corpuri energetice, care constituie
câmpul energetic uman. Ele sunt așezate unul în altul, asemenea păpușilor
rusești - corpul fizic la interior, corpul mental învăluie și informează
stratul fizic, sufletul învăluie mentalul și fizicul, iar corpul spiritual, cel
de la exterior, le informează și le organizează pe toate, ca un tipar.
Când trecem de la un nivel al percepției la următorul, ne păstrăm capacitatea
de a funcționa în tărâmurile inferioare, dar avem o vedere mult mai extinsă
asupra a ceea ce experimentăm. îmi amintesc aici de o veche poveste despre un
călător care dă peste doi cioplitori în piatră. îl întreabă pe primul: ”Ce
faci?”, iar acesta răspunde: ”Cioplesc piatra dreptunghiular”.
|