Copiii și ecranele luminoase

pag. 32-33

Ecranele hiperactivatoare și imageria jocurilor pe calculator au un efect profund și pustiitor asupra psihicului și sănătății mentale a tinerilor, dar, pe deasupra, afectează și neurobiologia creierului.
În afară de unele studii de imagistică cerebrală care arată paralele între dependența de ecran și dependența de substanțe, există și un studiu de imagistică cerebrală din 2016, publicat în revista Molecular Psychiatry, prin care s-a descoperit că jocurile pe calculator afectează dezvoltarea proprietăților microstructurale ale creierului, fapt asociat cu efecte psihologice negative.
Studiul a analizat creierul unor jucători: 114 de băieți și 126 de fete. Utilizând imagistica prin tensor de difuzie pentru a măsura ”difuzivitatea medie” (DM), sau proprietățile micro-structurale ale diferitelor zone cerebrale, cercetătorii au descoperit că ”utilizarea jocurilor pe calculator provoacă în mod direct sau indirect perturbarea dezvoltării dezirabile a unor rețele neuronale (...) asociate dezvoltării inteligenței verbale” și că există o legătură între utilizarea frecventă a jocurilor și dezvoltarea întârziată a microstructurilor din mari zone cerebrale și a inteligenței verbale.
Pe scurt, cercetătorii au descoperit că DM este cu atât mai mare în zone esențiale ale creierului cu cât copiii joacă mai mult jocuri pe calculator - iar creșterea DM înseamnă diminuarea densității țesutului și a structurilor celulare. Deloc bine.
Adaptarea neurobiologică evolutivă are nevoie de timp; încă avem, în esență, același creier echipat pentru vânătoare și pentru cules pe care îl aveau strămoșii noștri. Creierul nostru pur și simplu nu este proiectat pentru hiperstimularea vizuală cu care ne bombardează tehnologia digitală dezvoltată recent. În activitatea mea de predare a neuropsihologiei fac să fie clar că dezvoltarea cerebrală este un proces fragil, care poate fi perturbat cu ușurință deopotrivă de substimulare și suprastimulare - cum ar fi suprastimularea cerebrală experimentată de creierul unui împătimit de jocuri.
Am văzut că cercetarea arată că hiperstimularea prin imageria ecranului poate să se întipărească în conștiința copiilor și să le bântuie gândurile și visele - iar acum vedem că, mai mult, ”perturbă” dezvoltarea cerebrală.
Cu toate astea, continuăm să punem din ce în ce mai multe ecrane în mâinile copiilor din ce în ce mai tineri și mai tineri.

PROVOCAREA DEPENDENȚEI LA COPII

Evident, ecranele digitale de astăzi nu sunt ecranele inofensive ale televizorului din anii trecuți, cu antene ca urechile de iepure. În timp ce oamenii își fac griji în privința efectelor televiziunii, puterea hipnotizatoare a ecranelor digitale absorbante și interactive asupra minților tinere este cu totul altă mâncare de pește. Pe lângă studiile abia citate, alte cercetări indică un efect mai puternic de activare a secreției de dopamină - și, astfel, posibil a unei dependențe mai mari - decât televizorul, și mai indică și o creștere a numărului de tulburări clinice cum ar fi ADHD, agresivitate, tulburări afective și, după cum tocmai am spus, psihoză.
O tânără mamă mi-a povestit că a intrat în toiul nopții în dormitorul fiului său de 17 ani pentru a verifica dacă e bine și a fost îngrozită de ce a descoperit: se jucase Minecraft și intrase în transă; stătea în pat, în capul oaselor, holbându-se, cu ochii roșii și injectați privind în gol, iar iPad-ul strălucitor stătea alături. Ieșită din minți, panicată, a trebuit să-l scuture pentru a-l aduce la realitate.
Mama acelui băiat era o femeie muncitoare, grijulie și bine educată, care a făcut sacrificii și s-a străduit să se asigure că fiul ei primește sprijinul și tot ce îi trebuie pentru a deveni un adult...