Dezvăluirile unui jurnalist

Scuturat zdravăn, datorită crizei acute a datoriei suverane, dar mai ales din cauza propriei sale instabilități, sectorul bancar este, mai mult ca niciodată, un edificiu ce are, ca să spunem așa, construite eșafoduri pe fiecare fațadă a sa. Pe dinăuntru, decorațiunile par a fi splendide, iar personalul mărunt este abundent. Pe dinafară, el amenință în felurite moduri trecătorii. Nu știm dacă nu cumva costurile prăbușirii sunt mai mari decât acelea ale salvării sale. Dar această îndoială este deocamdată în favoarea sa. Așteptând să se decidă aceasta, se încearcă o nouă (dar imposibilă!) renovare, ce este costisitoare, menită hazardului și făcută pe speteaza colectivității, în timp ce acolo înăuntru maeștrii tună și fulgeră contra mizeriei și molozului, scuturându-și praful gros de pe haine cu dosul palmei.

Lucrarea pe care o aveți la dispoziție conține o mulțime de dezvăluiri din spatele cortinei.

Studiind-o cu atenție, multe dintre părerile pe care le aveți se vor spulbera.

Introducere 3

1. Ficțiunea ca modalitate de a descrie realitatea 4

2. Fripturile de vită seamănă panică 17

3. Complotul anglo-saxon 24

4. Sfârșitul pactului dintre Paris și băncile sale 32

5. Trebuia oare să public Terminus pentru euro? 37

6. Unde funcționarea piețelor ridică întrebări teoretice și practice intrigante 42

7. Doamna de fier 50

8. Escrocheria credit default swaps 56

9. Navigare la vedere 66

10. Despre arta de a-i face pe contribuabili să plătească 75

11. Căutați greșeala 84

12. Tipărirea de bani 94

13. Visul bateriei 105

14. Ș;i acum? 111

TERMINUS PENTRU EURO - Ficțiune politico-financiară

1. Victorie amară 121

2. Mic dejun de zece cifre 126

3. Le Maire la Berlin 131

4. Ziua în care Karlsruhe a spus „nu” 137

5. La raport la Ramon 143

6. Mânia președintelui 149

7. Râsul nebun al lui Musca 155

8. Jandarmul cu ochii legați 161

9. Zbor de afaceri la Frakfurt 167

10. Prietenul Henri 173

11. Marii manipulatori de pe Wall Street 179

12. Surse anonime 185

Jurnaliștii se află prin definiție „la mijloc”. În general, știm mai multe decât publicul nostru, uneori mai multe decât scriem, dar totuși nu suntem chiar „din interior”. De altfel, nimeni nu este din interior și de peste tot în același timp. Ș;eful de Stat nu știe tot ce se țese în comitetele directoare ale băncilor, chiar dacă are informatori. Chiar și pentru Elysée, Bercy nu este casa de sticlă ce pare a fi.

Oamenii de finanțe au mari secreete unii față de alții. Vizavi de niște sărmani muritori cum suntem noi, ei oscilează între ipostaza sfinxului și cea a clovnului, dar adevărul curat rareori iese la iveală.

Oricine s-ar apleca asupra supraîndatorării statelor ar trebui să aibă în vedere ce îi datorăm bulei de credit care a reînceput să se umfle începând cu anii 2000, sub efectul unei politici monetare indulgente a Statelor-Unite, a cupidității sectorului financiar și dereglării creditului care a permis cedarea de facto sectorului bancar a funcției de a crea monedă. Disproporția dintre sfera financiară și bogăția economică, din care decurge cea a statelor, este motivul pentru care criza nu se mai sfârșește. Pur și simplu povara este prea mare pentru a fi purtată de colectivitate. Sângerarea este inevitabilă și va dura multă vreme. Transferul de datorie privată către public nu a luat sfârșit. După exemplul secretarului trezoreriei americane John Connally care, după explozia sistemului Bretton Woods, le spunea europenilor referitor la dolar „este moneda noastră și problema voastră”, băncile au spus statelor „datoriile noastre, problema voastră”. Guvernanții nu au altă alegere decât să le impună cetățenilor și succesorilor lor să devină garanții unui sistem ale cărui fructe le-au cules bancherii, și ale cărui riscuri le-au fost întotdeauna necunoscute.