Tiroidita Hashimoto

Pacienții care suferă de tiroidă Hashimoto au reflux gastric, carențe nutritive, anemie, o permeabilitate intestinală ridicată, sensibilități alimentare, probleme gingivale și hipoglicemie, în afară simptomelor tipice precum creșterea în greutate, intoleranță la frig, depresia, oboseală, constipația sau căderea părului. Organismul rămâne blocat într-o stare cronică de supraîncărcare imunitară, insuficiența suprarenală, disbioza intestinală, digestie problematică, inflamație și anomalii de secreție a hormonilor tiroidieni. Ciclul se întreține singur, continuând să provoace tot mai multe simptome, până când intervine un factor extern care îl întrerupe. Schimbările de stil de viață discutate în cartea de față au scopul de a demonta, bucată cu bucată, cercul vicios. În vederea refacerii echilibrului, pornim de la cele mai simple schimbări, prin eliminarea factorilor declanșatori, și continuăm cu repararea altor sisteme afectate, permițându-i organismului să se vindece singur.

pag. 39-40

3. NORMALIZAREA NIVELURILOR DE HORMONI TIROIDIENI

"Orice mare călătorie începe cu primul pas." - Proverb chinez

Medicina convențională se concentrează pe normalizarea funcționăm tiroidei prin utilizarea de suplimente cu hormoni. Dacă e sa ne folosim de analogia unei căni găurite prin care se scurge lichidul pentru a simboliza lipsa de hormoni tiroidieni, medicina convențională nu ține seama de sursa acelei scurgeri (distrugerea autoimună), ci toarnă pur și simplu mai multă apă în cană.
Deși medicamentele nu vizează cauza originară, pentru a te simți mai bine și a scăpa de efectele negative ale hipotiroidiei acestea sunt un prim pas esențial. Necesitatea de a se începe (sau nu) tratamentul cu hormoni tiroidieni se stabilește în primul rând în urma analizelor de laborator și în al doilea rând în funcție de simptomele pacientului.
În mod obișnuit, medicii nu prescriu hormoni tiroidieni atunci când se consideră că pacientul are hipotiroidie subciinică (un nivel ridicat de TSH și niveluri normale sau la limită de T4). Totuși, endocrinologii și medicii progresiști recunosc acum cât de important este să se înceapă suplimentarea cu hormoni în caz de hipotiroidie sub-clinică, mai ales la acei pacienți care au simptome de hipotiroidie. În plus, noile îndrumări recomandă începerea tratamentului cu hormoni încă din primele stadii, chiar dacă nivelul de T4 este încă normal sau la limită. Recomandările susțin începerea tratamentului cu hormoni în caz de hipotiroidie subciinică atunci când nivelul de TSH depășește 10//UI/ml chiar dacă nu există simptome și atunci când nivelul de TSH variază între 3 și 10//UI/ml dacă sunt prezente simptome.
În medicina convențională, tratamentul cu suplimente hormonale este considerat a fi unul pe viață, făcând din tiroidita Hashimoto o afecțiune cronică foarte dependentă de sistemul medical, cu vizite constante la medic, analize de laborator și medicamente zilnice, cu potențialul de creștere a dozelor pe măsură ce are loc distrugerea țesutului tiroidian.
Analizele de laborator menite să evalueze funcția tiroidiană trebuie făcute la 4-8 săptămâni după începerea tratamentului și după fiecare modificare a dozei. După stabilizare, acestea trebuie efectuate o dată la 6-12 luni sau mai frecvent la pacienții cu simptome.

CARE ESTE CEL MAI BUN TRATAMENT?

Se știe că hormonii tiroidieni prezintă un index terapeutic foarte redus, fiind niște medicamente medii, ceea ce înseamnă că trebuie dozate potrivit pentru a li se asigura eficiența și a se preveni reacțiile adverse. Hormonii tiroidieni sunt dozați în micrograme, adică 1 la a mia parte dintr-un miligram! Atunci când doza e un pic prea mare, pot să apară simptome de hipertiroidie, iar când doza este un pic prea mică, pot apărea simptome de hipotiroidie!
Medicii prescriu de regulă Synthroid sau levotiroxină, o variantă de sinteză a T4. Armour și alte produse de origine animală nu sunt, de obicei, recomandate de medici din cauza problemelor anterioare legate de controlul calității.
În trecut, la Armour au existat niște discrepanțe de dozare la anumite loturi. Totuși, se pare că în prezent lucrurile s-au schimbat, grație îmbunătățirilor făcute la nivelul controlului calității. Nature-Thyroid, un alt medicament tiroidian deshidratat, nu a fost niciodată retras din cauza unor dozări neconforme de T3 și T4. Recomandările tradiționaliste de tratament susțin că nu există niciun avantaj în a lua produse combinate T3/T4 și că produsele T4 sunt superioare. Totuși, majoritatea acestor afirmații se bazează pe studii finanțate de companii farmaceutice care au interese uriașe de promovare a propriilor produse.

pag. 110-111

8. INFLAMAȚII "Ceva, undeva în organism, provoacă inflamații, ceea ce duce la un dezechilibru imunitar." Inflamația este prezentă în majoritatea afecțiunilor autoimune și poate duce Ia extenuarea glandelor suprarenale și la o cascadă autoimună. E posibil să existe o multitudine de cauze ale inflamațiilor din organism, printre care infecții, intoleranțe alimentare, accidente, floră internă și un mediu intern proinflamator cauzat de dezechilibrul raportului dintre acizii grași omega-3 și omega-6. Astfel, pentru refacerea echilibrului, trebuie să fim siguri că promovăm un mediu antiinflamator. Corpul nostru are nevoie de acizii grași esențiali omega-3 și omega-6, iar pentru o funcționare adecvată a sistemului imunitar, raportul lor trebuie să fie de 1:1. Chiar dacă inflamația are rol de protecție, în exces, ea poate deveni problematică. Cei mai mulți dintre americani obțin din alimentație prea mulți acizi grași esențiali omega-6 și prea puțini acizi grași esențiali omega-3. Acizii grași omega-6 provin de cele mai multe ori din consumul de uleiuri vegetale, arahide și semințe. Uleiuri vegetale sunt cele de rapiță, de porumb, de soia, de arahide, de floarea-soarelui, de șofran, de bumbac, de sâmburi de struguri. Lor li se adaugă margarina și grăsimile de patiserie. Aceleași uleiuri se regăsesc adesea în alimentele procesate industrial, precum dressingurile de salată, condimentele, manioneza, chipsurile, brânzeturile artificiale, arahidele prăjite și ambalate, în biscuiții dulci și sărați, în pufuleți, sosuri și în aproape orice alt produs prezent la raioanele centrale ale supermarketurilor. Uleiurile vegetale și margarina au fost recomandate ani de zile ca alternativă sănătoasă și ieftină la grăsimile saturate. Acum, se știe însă că sunt periculoase pentru sănătate și că ar trebui eliminate din alimentație. Uleiurile vegetale au un nivel ridicat de acizi grași omega-6, iar consumul acestora poate duce la dezechilibru. Acizii grași omega-6 se oxidează cu ușurință nu doar în celulele corpului nostru, ci și atunci când sunt expuși la căldură și lumină. Aceste grăsimi oxidate pot provoca inflamații și mutații în ihteriorul celulelor, sporind astfel riscul de cancer. Pe de altă parte, grăsimile saturate precum untul, untura și grăsimile animale au o reputație proastă. Totuși, aceste alimente tradiționale reprezintă probabil o alegere mai bună decât uleiurile vegetale inflamatoare. Un studiu realizat la Universitatea Western Ontario a arătat că persoanele care consumă mai multe grăsimi saturate prezintă un risc mai mic de cancer decât cele în alimentația cărora se află cea mai redusă cantitate de acizi saturați! (Aduceți untura!) Un alt studiu a ajuns la concluzia că un consum de acizi grași polinesaturați (precum cei din uleiurile vegetale) poate să stimuleze cancerul, în timp ce grăsimile saturate protejează împotriva cancerului și reduc inflamațiile. Uleiurile vegetale și margarina au fost introduse în alimentația noastră abia în secolul trecut. Metodele tradiționale și naturale de obținere a uleiului, precum presarea și separarea (gândiți-vă la uleiul de măsline), nu extrag uleiurile vegetale din legume ca porumbul sau soia. Uleiurile vegetale sunt produse în fabrici, fiind extrase din culturi pe cale chimică. De exemplu, uleiul de rapiță este obținut din semințe de rapiță și, pentru extragerea lui, se folosește un solvent pe bază de petrol. Multe uleiuri vegetale sunt obținute adesea din culturi modificate genetic și conțin cantități mari de pesticide. Atunci când s-au testat pe animale alimente bogate în grăsimi polinesaturate, s-a ajuns la concluzia că acestea pot provoca probleme de învățare, că sunt toxice pentru ficat și se fac responsabile pentru proasta funcționare a sistemului imunitar, că încetinesc dezvoltarea mentală și fizică și că provoacă deteriorări cromozomiale și îmbătrânire prematură.