Bucurie și mângâiere

„Totdeauna mi-a plăcut să mă știu, să mă prezint, să mă simt, să mă angajez spre bucuria altora. Vreau să fiu lucrător de bucurie.”

Figura Părintelui Teofil, între duhovnicii de care s-a bucurat ortodoxia românească, este cu totul aparte. Este prezența iubirii, a blândeții și a tinereții sufletești. Bucuria deschide și închide ciclurile vieții: ,,Eu, dacă mor, vreau să mor de bucurie” – zicea Părintele.

Ca și iubitor de Dumnezeu și răspânditor de bucurie, Părintele propovăduia porunca iubirii cu mult zel. Nu se poate progresa în iubire dacă nu există preocupare pentru aceasta. Creștinismul este credința iubirii, iar Hristos, Care este Iubire, lasă cea mai mare poruncă: .Iubiți-vă unii pe alții precum și Eu v-am iubit pe voi” (Ioan 15, 12), poruncă pe care Părintele Teofil, alături de îndemnul de la Sfânta Liturghie: .Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim...” o transmitea tuturor acelora care ajungeau în contact cu el.