Politica locului de joacă

pag. 20-21

În paralel cu imaginația lor înfloritoare, vedem de asemenea cum copiii încep să-și dezvolte latura logică și aprecierea realității - deși latura imaginativă o va întrece pe cea rațională până la intrarea în stadiul următor. Ei învață cum să-și instige frații unul împotriva altuia (după cum probabil că știți, aceasta este vârsta la care rivalitățile dintre frați se amplifică nestăvilit). Învață să argumenteze mai eficient; de pildă, atunci când fratele mai mic vrea să meargă la culcare mai târziu decât fratele mai mare, el poate aduce argumente ingenioase, precum: ”Nu înțeleg de ce trebuie să mă culc înaintea lui Barry. Sunt mai mic decât el, deci corpul meu are nevoie de mai puțin somn!”
Dacă totul merge bine, copiii depășesc etapa aceasta având anumite capacități: percepția realității începe să devină mai fermă, dar ei continuă să aibă o fantezie activă și un sentiment de grandoare și omnipotență. Ei sunt capabili să abordeze relații mai complicate și, în felul acesta, devin mai stabili emoțional. încep să-și dezvolte capacitatea de a simți emoții mai ”adulte”, precum vinovăția sau empatia (deși empatia se pierde cu ușurință atunci când copiii sunt invidioși sau competitivi). Și sunt capabili să experimenteze o gamă largă de emoții și drame emoționale - de exemplu, orbitând în jurul dependenței, rivalității, furiei și iubirii. Toate aceste abilități îi pregătesc pe copii să se desprindă din sânul familiei și să iasă în lumea largă.

”LUMEA ÎNSEAMNÃ CEILALȚI COPII”

În al șaptelea și al optulea an de viață, orizontul copiilor se extinde și lumea lor crește. Ei ies din stadiul orientat spre familie al dezvoltării și intră în lumea haotică a relațiilor cu semenii. Îndepărtându-se de intrigile relațiilor triunghiulare de acasă, ei se cufundă în politicile terenului de joacă. La vârsta aceasta, coordonarea motorie se îmbunătățește și mai mult. De exemplu, copiii pot să sară coarda, să arunce și să prindă o minge cu un grad de precizie rezonabil. Când aleargă, pot schimba rapid direcția. Sunt capabili să scrie mai fluent și desenele lor se îmbunătățesc. Pot să deseneze figuri umane proporționate mai realist. Sunt în stare să înțeleagă și să comunice multe idei și concepte înrudite și sunt mai bine pregătiți să-și expună dorințele, nevoile și fanteziile. Pot să grupeze lucrurile pe categorii - fie că este vorba de numere, forme sau prietenii. Pot să înțeleagă cum funcționează numerele (adunarea, scăderea și așa mai departe); pot să înțeleagă conceptul de formă geometrică și să facă deosebire între diferite tipuri de prietenie.
Interesul lor pentru intrigi, rivalități și relații triunghiulare pălește puțin, la fel și o parte din bogăția lumii lor imaginare. În stadiul acesta este mai probabil ca ei să pretindă că sunt ofițeri de poliție care îi țin la respect pe indivizii răi, de exemplu, decât războinici ninja care salvează lumea. Fără să mai fie atât de expansiv și de grandios, acum obiectivul lor este să stăpânească aptitudinile pe care le-au deprins.
Copiii se autodefinesc acum mai puțin în termenii modului în care îi tratează părinții lor, și mai mult în funcție de cum se încadrează în grupul colegilor de școală. Imaginea despre sine începe să fie definită de grup - de ierarhia puterii care domină pe terenul de joacă -, în loc de a fi determinată numai de părinți sau de convingerile lor interioare (care apar mai târziu). În toate privințele, de la aptitudinile sportive până la popularitatea înfățișării, inteligență și îmbrăcăminte, copiii se compară cu ceilalți. La vârsta aceasta, copiii îți pot spune cu rigoare uimitoare cine are cele mai cool haine, cine spune cele mai mari minciuni, cine citește cel mai bine, cine aleargă cel mai repede și cine este cel mai îndrăgit și admirat băiat din clasa a treia.
Cel puțin la început, definiția pe care copiii o dau realității lor sociale este foarte concretă: ”Dacă Brian crede că sunt un prostănac, înseamnă că așa sunt”. Asta nu înseamnă că nu se simt iubiți sau prețuiți de mămica și de tăticul. Dar încep să întrevadă o nouă realitate: s-ar putea ca ei să fie ”prostănaci”, deși părinții lor îi iubesc și îi prețuiesc. Ei se autoevaluează în cadrul grupului în...