Am
împărțit capitolele în trei secțiuni – Teorie, Suport, și Aplicații.
Anumite capitole ar fi putut fi incluse în mai multe dintre aceste
secțiuni. în prima parte, Teorie, am inclus trei capitole ce se axează, în
primul rând, pe interconexiunea dintre relație-relaționare și mărimea,
dezvoltarea și capacitatea creierului.
Cea de-a doua parte, Suport,
cuprinde patru capitole ce prezintă, în diferite moduri, importanța conexiunii
relaționale în interiorul câmpului mai larg.
Secțiunea Aplicații este
alcătuită din șase capitole. Aceste capitole prezintă abordările relaționale
Gestalt în lucrul cu copiii, adolescenții și familiile lor în diferite
contexte.
Vom deschide secțiunea despre Teorie din Capitolul 1 așa cum a
început conferința, prin abordarea de către Gordon Wheeler a subiectului
structurii noastre relaționale din perspectiva poveștii pe care ne-o spunem nouă
înșine în legătură cu începuturile speciei noastre.
Într-un capitol
intitulat „Cine suntem noi? Noi și Poveștile Noastre: Narațiune, Evoluție și
Dezvoltare” Wheeler demontează vechile mituri legate de faptul că dezvoltarea
până la mari dimensiuni a creierului uman se datorează nevoii noastre de a
deveni vânători sau războinici, susținând în schimb faptul că această dezvoltare
a avut loc datorită nevoii noastre, cu rol de supraviețuire, de a cuprinde
complexitatea procesului de relaționare.
În Capitolul 2 „Rușine și
Apartenență în Copilărie: Interacțiunea dintre Relaționare și Dezvoltarea
Neurobiologică în primii ani de viață” Robert Lee, cel de-al doilea invitat din
cadrul conferinței, continuă explorarea legăturii dintre dezvoltarea cerebrală
și relație, într-un limbaj non-tehnic, el prezintă un rezumat al cercetărilor
din domeniul neurobiologiei prin care s-au identificat bazele rușinii și ale
apartenenței în primii doi ani de viață.
În cadrul procesului, el
prezintă abordarea Gestalt privitoare la ceea ce știința și cercetarea denumesc
„procese conduse relațional”, clarificând într-o măsură mai mare două evenimente
relaționale importante în cadrul dezvoltării timpurii și, ulterior, căile
relaționale implicate în vindecare în cadrul terapiei.
Lectura
Capitolului 3 ,Atașament și Mindfulness: Căi ale Dezvoltării Cerebrale” de Dan
Siegel, este o experiență încântătoare, în această versiune editată a
prezentării sale din cadrul conferinței, remarcăm amploarea și consistența
experienței sale pe măsură ce ne prezintă două căi relaționale implicate în
dezvoltarea cerebrală - atașamentul și atenția.
Capitolul 4 deschide
secțiunea despre Suport. într-un capitol intitulat „Ceva este în aer: Elemente
ce Susțin Contactul în întâlnirea cu Tinerii ce au Istorii Timpurii de Traumă și
Pierdere”
Neil Harris se concentrează asupra importanței sprijinului
oferit de mediu, literalmente de la pământ în sus. El ne împărtășește în moduri
vii felul în care, în lucrul cu tinerii cu probleme, aspecte precum
neîncrederea, suspiciunea sau potențialele rupturi din cadrul câmpului pot fi
calmate și evitate prin intermediul acordării cu ceea ce altminteri ar fi
considerate probleme de fond din cadrul câmpului, aspecte ce variază de la
atenția acordată structurării mediului înconjurător până la sprijinul acordat de
terapeuți și alte persoane semnificative.
Capitolul 5 „Fetița Tigroaică:
O poveste despre sprijin devotat, coordonat și acordat pe mai multe niveluri”,
exemplifică o subtilitate a unui vechi proverb.
Anna-Maria Noren ne
împărtășește evaluarea emoționantă a modului în care a fost nevoie de
participarea întregii comunități a unui sat devotat și bine orânduit din Suedia
rurală, pentru a crește un copil aflat la vârsta grădiniței și pe familia
acestuia.
În cadrul procesului, suntem privilegiați să fim nu doar
martorii înțelepciunii Norenei și ai meticulozității sale în stabilirea unui
câmp „îndeajuns de bun” pentru acest copil și pentru familia sa, ci, de
asemenea, ai incredibilei armonizări a Norenei cu vocile fragile și slab
conturate din cadrul câmpului.
Bronagh Starrs introduce o altă dimensiune
în discuția asupra suportului. In Capitolul 6 „Adolescentul băiat: Rușine,
Sprijin si Psihoterapia Eficientă a Dezvoltării” ea împărtășește modul în care
utilizarea resurselor de suport din propriul ei trup a ajutat-o sa se acordeze
cu nevoile părinților unui adolescent, în cadrul procesului de restabilire a
legăturii parentale extrem de importante pentru acest tânăr. Ea descrie apoi
modul în care aceste surse de suport, pe mai multe niveluri, au permis o
călătoria descoperirii și vindecării tânărului său client.
în cele din
urmă, în secțiunea despre Suport, Mark McConville aduce la lumină o cale
obișnuită prin care suportul parental poate merge, neintenționat și în
necunoștință de cauză, într-o direcție greșită.
Capitolul 7 „Modurile
relaționale și câmpul în dezvoltare al contactului părinte-copil. O contribuție
la teoria Gestalt a dezvoltării” exemplifică un principiu de dezvoltare la
evoluția căruia McConville și-a adus contribuția, principiu potrivit căruia o
dezvoltare a copilului nu este posibilă fară o dezvoltare a
câmpului.
Secțiunea despre Aplicații începe cu Capitolul 8 – cu acea
„Rostogolire în Zig Zag: Crearea unui câmp corporal pentru vindecare și
conștientizare în lucrul cu copiii” a lui Denise Tervo.
Tervo combină cu
măiestrie compasiunea, congruența și vasta sa experiență și cunoaștere în lucrul
cu efectele traumei în munca pe care o realizează cu trei tineri clienți și
familiile lor.
Peter Mortola, Howard Hiton și Stephen Grant ne oferă o
privire diferită asupra băieților și problemelor lor în Capitolul 9 „Un tip
diferit de contact pentru băieți: înțelegerea influenței naturii și a educației
asupra stilului relațional al băieților”.
Având în spate un deceniu de
experiență, acești autori clarifică misterele generate de apartenența la gen ale
eforturilor băieților de a crea o legătură cu ei înșiși și cu
ceilalți.
Capitolul 10 „Lucrul cu adolescenții catolici în Irlanda de
Nord: acumularea rușinii de-a lungul unei generații” prezintă o cercetare
aprofundată a ceea ce înseamnă să fii alături, să înțelegi, și să fii sensibil
față de adolescenții traumatizați din Irlanda de Nord și față de familiile lor.
Bronagh Starrs, utilizând stadiile lui McConville de dezvoltare a
adolescentului și conceptul lui Lee al rușinii de fond, țese o poveste a
sensibilității, a agoniei și descoperirii în timp ce își face drum, din punct de
vedere relațional, printre realitățile supraviețuirii a patru tineri adolescenți
din Irlanda de Nord.
Apoi Marlene Blumenthal face referire la fenomenul
în rapidă extindere al lucrului cu tinerele femei cu probleme și tulburări de
alimentație. In Capitolul 11 „Mâncatul haotic. O tapiserie de teme relaționale
și adaptări creative” observăm prin intermediul măiestriei sale modul în care
relația reprezintă creuzetul necesar în care lecțiile fundamentale, deseori
tăinuite, ale trecutului și ale ajustărilor la acesta pot fi descoperite,
procesate și vindecate.
Cunoașterea adolescenților reprezintă, la nivel
înalt, o artă. în Capitolul 12 „Crezi că-mi pasă? O abordare Gestalt în lucrul
cu adolescenții” Jon Blend descrie, în mod favorabil, creativitatea drept o cale
de contact în rândul adolescenților.
El își împărtășește propria
inventivitate, incluzând formarea sa în domeniul muzicii și al teatrului, în
dezvoltarea legăturilor relaționale cu clienții săi adolescenți, ale căror lumi
caută să le înțeleagă și cărora încearcă să li se alăture. în cadrul procesului,
putem observa modul în care el se comportă cu acești adolescenți și felul în
care descoperă împreună anumite căi mult mai satisfăcătoare.
Interviul
lui Peter Mortola cu Violet Oaldander încheie acest volum. Nici o carte de
autori colectivi despre lucrul cu copiii nu ar putea fi completă fară prezența
lui Oaklander…
|
Adevăr Divin
