pag. 58-59
								   Exemple sunt cauza respirației
 la om și la animal; căderea pietrelor în Europa și în America; lumina 
focului pentru gătit și cea a soarelui; sau reflexiile luminii pe pământ
 și pe planete. 
 
    Regula 3 
 
    Calitățile corpurilor care nu pot fi nici sporite și nici 
diminuate și care aparțin tuturor corpurilor pe care se pot face 
experimente ar trebui să fie considerate drept calități ale corpurilor 
în mod universal. 
    întrucât calitățile corpurilor nu pot fi cunoscute decât prin 
experimente, astfel încât calitățile care se potrivesc cu experimentele 
în mod universal trebuie să fie considerate calități universale; iar 
calitățile care nu pot fi diminuate nu pot fi separate de corpuri. 
Desigur, împotriva experimentelor nu trebuie născocite cu nesăbuință 
închipuiri nefolositoare și nici nu trebuie să ne îndepărtăm de analogia
 naturii, deoarece aceasta obișnuiește să fie simplă și întotdeauna 
consonantă cu ea însăși. întinderea corpurilor nu ne este cunoscută 
decât prin simțurile noastre, și cu toate acestea nu toate corpurile se 
află sub incidența simțurilor; dar întrucât întinderea se găsește în 
toate corpurile, aceasta este atribuită tuturor corpurilor în mod 
universal. Știm din experiență că unele corpuri sunt dure; și întrucât 
duritatea întregului se naște din duritatea părților sale, deducem pe 
drept cuvânt de aici nu numai duritatea particulelor nedivizate ale 
corpurilor accesibile simțurilor noastre, dar și pe cea a tuturor 
celorlalte corpuri. 
    Faptul că toate corpurile sunt impenetrabile îl deducem nu prin 
rațiune, ci prin simțuri. Corpurile pe care le mânuim constatăm că sunt 
impenetrabile și astfel conchidem că impenetrabilitatea este 
proprietatea tuturor corpurilor în mod universal. Faptul că toate 
corpurile sunt mobile și că rămân în mișcare sau în repaus prin 
intermediul anumitor forțe (pe care le numim forțe de inerție) îl 
deducem prin găsirea acestor proprietăți în corpurile pe care le-am 
văzut. întinderea, duritatea, impenetrabilitatea, mobilitatea și forța 
de inerție ale întregului izvorăsc din întinderea, duritatea, 
impenetrabilitatea, mobilitatea și forța de inerție ale fiecărei părți; 
și astfel conchidem că până și cele mai mici părți ale tuturor 
corpurilor sunt extinse, dure, impenetrabile, mobile și înzestrate cu 
forță de inerție. Iar acesta este fundamentul întregii filosofii 
naturale1. 
    Apoi știm din fenomene că părțile divizate și alăturate ale 
corpurilor pot fi separate una de cealaltă, iar din matematică știm că 
părțile nedivizate pot fi împărțite, prin rațiune, în părți mai mici. 
însă este nesigur dacă acele părți care au fost împărțite în acest mod 
și care nu au fost încă divizate pot fi de fapt divizate și separate una
 de cealaltă prin forțele naturii. Dar dacă s-ar stabili chiar și 
printr-un singur experiment că, prin sfărâmarea unui corp dur și solid, 
orice particulă nedivizată ar suferi diviziune, ar trebui să conchidem 
prin forța acestei reguli nu numai că părțile divizate sunt separabile, 
dar și că părțile nedivizate pot fi divizate la infinit.  |