Cosmonauţii extratereştri, necunoscuţi, care ne-au vizitat planeta cu mii şi mii de ani în urmă trebuie să fi fost nu mai puţin prevăzători decât credem noi că suntem astăzi. Ei erau convinşi că omul va pătrunde într-o bună zi în spaţiu cu propriile forţe şi cu propriile cunoştinţe. Este un fapt banal al istoriei universale că inteligenţa unei planete a căutat întotdeauna înrudiri, viaţă, inteligenţă corespunzătoare în spaţiu. Radioastronomii au transmis recent primele semnale radio pentru fiinţe inteligente extraterestre. Nu ştim când vom primi un răspuns - în zece, 15 sau 100 de ani. Nici măcar nu ştim spre ce stea ar trebui să ţintim, pentru că habar nu avem ce planetă este mai interesantă pentru noi. Unde vor ajunge semnalele noastre către inteligenţe extraterestre, asemănătoare oamenilor? Nu ştim. Totuşi, se prea poate ca planeta noastră să fie păstrătoarea unor indicaţii preţioase în această privinţă. Ne străduim să depăşim gravitaţia; experimentăm cu motoare cu reacţie de o putere imensă, cu particule elementare şi cu antimaterie. Facem, de asemenea, destule eforturi pentru a găsi informaţiile care sunt ascunse pentru noi, pe Pământ, astfel încât să ne putem determina, în cele din urmă, casa noastră originală? Dacă luăm lucrurile literalmente, faptele care până acum se încadrau cu greu în mozaicul reprezentărilor noastre tradiţionale despre trecut ne vor părea acum aproape plauzibile: nu doar referinţele relevante din scrierile antice, ci şi „faptele concrete'' care se prezintă ochiului nostru critic în întreaga lume. La urma urmei, suntem înzestraţi cu raţiune, aşadar, să fim raţionali. Prin urmare, omul va atinge apogeul, atunci când va înţelege că eforturile sale milenare pe calea progresului au constat, în fapt, în a epuiza întreaga experienţă a trecutului, spre a deveni apt de a stabili legături cu spaţiul şi a-şi organiza existenţa în spaţiu. În acest caz, cel mai înţelept şi cel din urmă individualist trebuie să înţeleagă că sarcina tuturor este să colonizeze universul şi să ducă mai departe tot spiritul, energia şi experienţa. Atunci, promisiunea „zeilor'' se poate împlini, pacea pe pământ şi calea spre cer sunt deschise. De îndată ce puterile, forţele şi inteligenţele disponibile vor fi investite în cercetarea spaţială, rezultatele cercetării vor demonstra convingător absurditatea războaielor pe pământ. Atunci când oameni din toate rasele, popoarele şi naţiunile se vor uni pentru misiunea supranaţională de a face călătoriile către planete îndepărtate, fezabile, din punct de vedere tehnic, Pământul, cu toate problemele sale, va intra în relaţia corectă cu procesele din spaţiul cosmic. Ocultiştii îşi pot stinge lămpile, alchimiştii îşi pot distruge creuzetele, frăţiile secrete îşi pot da jos veşmintele. Nu va mai trebui să vindem prostii care s-au vândut ca pâinea caldă timp de mii de ani. Dacă universul îşi deschide porţile pentru noi, vom intra într-un viitor mai bun. Ne motivăm scepticismul faţă de interpretarea trecutului nostru timpuriu pe baza cunoştinţelor de care dispunem astăzi. Când mărturisim că suntem sceptici, o facem în sensul formulat de Thomas Mann, într-o conferinţă din anii ”20: „Trăsătura pozitivă a scepticilor este că ei cred că totul este posibil!''. |