Atât
de aproape de mine...
Într-o după-amiază, în parc era un copil care voia să-l
cunoască pe Dumnezeu. El știa că era... o călătorie lungă până acolo unde trăiește Dumnezeu. Atunci și-a pus în valiza
micuță niște pâinici și un pachet cu 6 sucuri și a pornit într-acolo. După ce a
trecut de trei alei, a văzut o bătrânică. Era așezată pe o bancă în parc și privea
niște porumbei.
Copilul s-a așezat lângă ea și și-a deschis valijoara. Era
pe punctul de a-și bea sucul, când a observat că bătrânei îi era foame, atunci
i-a dat o pâinică. Ea, fericită, a acceptat
și i-a zâmbit. Zâmbetul ei era atât de frumos, încât copilul voia s-o vadă din
nou zâmbind, și atunci i-a oferit și un suc. Din nou ea a zâmbit. Copilul era
încântat! Au stat amândoi așa toată după-amiaza mâncând și zâmbind, dar nu au schimbat
nici un cuvânt. Curând a început să se întunece, copilul era obosit și s-a
ridicat să plece. S-a întors, a fugit înapoi pentru a-și lua rămas bun de la
bătrânică. A îmbrățișat-o cu căldură. Ea i-a dăruit din nou un zâmbet și mai frumos
decât cele de până atunci.
Când copilul a deschis ușa casei, mama a rămas surprinsă
de fericirea care strălucea pe fața lui. Ea l-a întrebat: „Ce-ai făcut toată ziua
de ești așa de fericit?” El i-a zis: „Am mâncat cu Dumnezeu. Și știi ceva? Are
cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată!”
În timpul acesta, bătrânica, la fel de fericită, s-a
întors încântată acasă. Băiatul ei era nedumerit de pacea pe care i-o citea pe
față și a întrebat-o: „Mamă, ce-ai făcut azi de ești așa de fericită?” Ea i-a răspuns:
„Am mâncat pâinici în parc cu Dumnezeu. Și știi ceva? Este mai tânăr decât mă așteptam”.
(Anonim)
Mesaj
Următoarele gânduri au fost scrise de către tatăl meu
înainte de a muri. Ultima lui dorință a fost ca acestea să fie cât mai
răspândite. Sper să devenim conștienți de valoarea lor.
Tinere prieten, ești fumător sau băutor „social”? În urmă
cu câțiva ani eu am fost și una și alta. Pe atunci, spuneam cele mai mari minciuni
din viața mea: 1) mă voi lăsa de fumat atunci când vreau eu și 2) mă voi lăsa
de băut atunci când vreau eu. Mă înșelam amarnic. Bunicul meu îmi dăduse la
vremea lui un sfat foarte înțelept, pe care eu nu am știut să-l prețuiesc cum
trebuie, prin urmare, în prezent plătesc pentru acest lucru. Bunicul mi-a zis: „Fiule:
trebuie să știi că DUMNEZEU iartă mereu, noi, OAMENII iertăm numai uneori, NATURA
nu iartă niciodată, și mai devreme sau mai târziu, ne cere să-i plătim factura pentru
abuzurile pe care Le facem cu corpul nostru”. Care abuzuri? Păi, tutunul, alcoolul,
mâncarea sau orice altă substanță toxică străină corpului uman.
Astăzi am vrut să împărtășesc cu tine acest sfat pe care
mi l-a dat bunicul meu în urmă cu mulți ani și care este un mare adevăr. Prietene,
adu-ți aminte că toate drumurile încep cu un prim pas; trebuie să iei o decizie
ACUM, sau să te mulțumești să plătești prețul, UN PREȚ PREA MARE, te asigur de
asta: Să te binecuvânteze Dumnezeu și să fie cu tine mereu.
(Ing. Temistocles de la Peria Montemayor)
Iubește-ți
părinții
Și a zis Domnul: Îți voi împrumuta pentru o vreme niște părinți
pe care să-i iubești cât timp vei trăi.
Ar putea trece însă 10, 20, 30 de ani sau mai mult până
să-i chem înapoi. Vei putea să ai grijă de ei?
Vreau să înveți să trăiești cu ei, le-am căutat niște
copii și te-am ales pe tine. Crezi că vei folosi ceea ce te vor învăța?
Nu-ți ofer posibilitatea ca ei să trăiască cu tine pentru
totdeauna, doar ți-i împrumut, pentru că ce intră în pământ se întoarce la mine.
Ei îți voi oferi dragoste și se vor bucura că te au. Iar în ziua în care o să-i
chem, să nu plângi și nici să mă urăști
pentru că i-am luat înapoi. Absența lor trupească va fi compensată de dragoste și de multe și frumoase amintiri.
Adu-ți aminte că dacă te întristează ceva, dacă o durere
te lovește într-o zi, durerea ta este a mea. Și așa, doliul îți va fi mai ușor de suportat și va trebui să spui
cu smerenie recunoscătoare:
Facă-se voia ta, Doamne!
Mulțumiri Josefinei Cardenas
Pag. 7 – 11 |