Educă prin iubire, cu înțelepciune

Această carte pe care o ții în mâini este o carte care tratează copilul ca fiind un întreg: trup, minte și spirit. Este o carte care te îndrumă cum să-l ajuți pe copil să se dezvolte armonios sub toate aspectele existenței umane, o carte despre încrederea în sine și pregătirea pentru viață. Este o carte care te ajută să „crești“ odată cu copilul urmând sfaturi de viață universal valabile despre prețuirea de sine, exprimarea individualității și atingerea echilibrului. Este o carte care te îndeamnă să prețuiești unicitatea fiecăruia și să fii ceea ce ești. Este o carte care abordează și latura spirituală a ființei umane, cea care presupune iubirea ca manifestare în tot ceea ce este și ne reamintește de natura noastră divină, de comunicarea cu sinele lăuntric.

Cuvânt către cititor ... 9

Capitolul 1 Tu ești un bun părinte? ... 11

Capitolul 2 Regulile de aur ... 19

Capitolul 3 Iubire și disciplină ... 23

Capitolul4 Sistemul de valori. Valorile familiei ...     30

Capitolul 5 Fii un model pentru copilul tău ... 45

Capitolul 6 Ce înseamnă să fii bun. Educația spirituală ... 53

Capitolul 7 Vrei să ai un copil fericit? ... 62

Capitolul 8 Echilibrul emoțional ... 72

Capitolul 9 Încrederea în sine și respectul de sine ... 82

Capitolul 10 Comunicarea. Relațiile cu ceilalți ...     93

Capitolul 11 Educația școlară ... 105

Capitolul 12 Inteligența emoțională și IQ. Inteligența multiplă ... 123

Capitolul 13 Gândirea și emoția ... 137

Capitolul 14 Educația pozitivă. Pregătirea pentru viață ... 146

Capitolul 15 Copiii și tehnologia ... 165

Capitolul 16 Copiii cei noi. Copiii Indigo ... 172

Capitolul 17 Fii răbdător și nu renunța! ... 185

Bibliografie ... 191

Capitolul 1

Tu ești un bun părinte?

Acest capitol nu are rolul de a te face să te simți vinovat sau de a-ți crea complexe, ci doar de a lămuri ceea ce, în viziune a noastră, înseamnă să fii un bun părinte. E ușor să devii mamă sau tată, dar pentru a deține atributele unui bun părinte e nevoie, mai întâi, să te cunoști pe tine însuți. Știi cine ești, către ce anume aspiri și ce te împlinește? Ce limite ai? Care îți sunt visurile? Ce capacitate de a-ți asuma răspunderea și de a-ți stăpâni emoțiile ai? Ești în stare să te ridici și să-ți hrănești copiii, după o noapte de disperare? Câtă armonie e în viața ta? Ce forță interioară te susține când totul în jur se prăbușește? Când ai un răspuns clar la aceste întrebări, când te simți pregătit să nu-ți mai aparții ție în totalitate și când simți că îți poți asuma rolul de călăuză, poți spune liniștit că ești pregătit să fii părinte.

Nobila misiune de părinte implică disponibilitatea sufletească de a iubi, îngriji, mângâia, încuraja, asculta și îndruma. Aceeași misiune presupune necesitatea de a acorda atenție și a răspunde la nevoile celuilalt, de a-i recunoaște valoarea și de a oferi din timpul tău. Rolul de părinte implică renunțări personale liber consimțite, dar nu cu riscul de a te ignora complet pe tine ca ființă. Este firesc să îți dedici timpul copiilor tăi, dar nu trebuie să ajungi atât de departe încât să uiți de tine. În cazul în care nu păstrezi un echilibru între acestea, poți ajunge la un dezacord interior cu urmări nefericite. Nu poți neglija faptul că tu, părintele, ești om în primul rând, cu nevoi și dorințe proprii care cer să fie îndeplinite. Și nu, nu e vorba despre egoism aici, ci despre realism și conștiență de sine. Ca să răspândești lumină trebuie să strălucești, nu? Și cum ai putea străluci, dacă îți ignori propria ființă, propria evoluție?

În calitate de părinte, e necesar să ai discernământul și luciditatea de a găsi un echilibru între ceea ce vrea copilul și ceea ce are nevoie. Părintele este cel rațional și înțelept, el poate alege în ce măsură nevoia de moment a unui copil este sau nu potrivit să fie împlinită. Este firesc să fiireceptiv la nevoile copilului, dar trebuie în aceeași măsură să ai claritatea mentală de a vedea situația cu ochii unui matur echilibrat și lucid și de a-l îndruma cu înțelepciune, de a fi acea conștiință de care are nevoie și pe care el, fiind în dezvoltare, încă nu o are.

Nu ne putem rezuma la a-l hrăni, a-l îmbrăca, a-l ajuta la teme sau a-l duce într-un parc de distracții. Dincolo de toate aceste nevoi ce trebuie în mod firesc să fie îndeplinite, trebuie să fim atenți și receptivi la ceea ce trăiește copilul în adâncul sufletului său, la răspunsul lui interior față de experiențele trăite în fiecare zi. În definitiv, asta presupune rolul unui bun părinte: disponibilitatea de a fi alături de copil și de a-l înțelege pentru a-l ajuta să se dezvolte adecvat din punct de vedere emoțional. Copilul trebuie să vadă în propriul părinte păzitorul universului său interior, oricând gata să intervină pentru a restaura armonia și echilibrul.

Pe lângă împlinirea nevoilor de bază ale copilului, trebuie să ai în vedere construirea și dezvoltarea propriului eu al celui mic. Copilul este o persoană cu atitudini și valori proprii. Pentru a-i permite să-și exprime individualitatea este necesar ca tu, părintele, să fii un om echilibrat, capabil să-ți afirmi valorile și să-ți exprimi emoțiile într-un mod adecvat și inteligent, să dai dovadă de stăpânire de sine, responsabilitate, să ai curajul de a înfrunta dificultățile vieții. Or aceste abilități nu sunt un dat al firii, ci sunt rezultatul lucrului cu sinele, rezultatul unei dezvoltări personale îndelungate și te ajută în a fi un bun părinte.

Să fii un bun părinte înseamnă să-ți faci timp pentru copilul tău, să interacționezi cu el, să-l susții, să fii un părinte activ, o prezență iubitoare în viața lui. Nu are importanță dacă ești sărac sau bogat, dacă ai doctoratul sau doar câteva clase; ceea ce contează cu adevărat este să-ți deschizi sufletul cu bunătate către copilul tău și să fii alături de el. Copilul tău nu are nevoie de un părinte avut sau renumit, care să-i umple camera cu haine modeme și cele mai noi jocuri și jucării, ci de un părinte care să-i acorde din timpul lui, de un om care să râdă, să se joace cu el, să-i citească, să-l asculte și să-i fie aproape. Firește, nu am spus totul cu asta. Pentru a fi un bun părinte trebuie să fii receptiv, atent, să dai dovadă de simț de observație, să încerci să înțelegi ceea ce trăiește și simte copilul. Trebuie să asculți ceea ce transmite prin stările lui de tristețe, entuziasm, agitație, indispoziție, euforie sau nervozitate. Trebuie să vezi ce se ascunde dincolo de aceste stări pentru a diminua traumele emoționale ale copilului și să încerci să înțelegi cu adevărat ce se întâmplă cu el. Orice părinte bun trebuie să-și cunoască copilul îndeaproape pentru a-i fi alături la nevoie.

Tot ceea ce facem, tot ceea ce gândim, tot ceea ce spunem, toate lucrurile în care credem și fiecare acțiune a noastră afectează modul în care un copil crește, se dezvoltă și își modelează caracterul. Nu e vorba aici despre a face totul perfect, a avea abilități deosebite de comunicare sau despre găsirea metodei perfecte de disciplinare. E vorba despre a iubi cu adevărat și despre a vrea cu adevărat. Doar având iubire și această dorință de a fi lângă copil, pentru el și cu el, adică de a învăța, de a afla, de a experimenta, de a face ce e mai bine pentru acea micuță ființă care trăiește alături de tine, e îndeajuns să devii părintele cel mai bun pentru copilul tău.

Nu pretindem că deținem adevărul întreg și absolut cu privire la educarea unui copil, dar, din experiență proprie, două sunt calitățile esențiale de care trebuie să dea dovadă un părinte: iubirea și înțelepciunea. Iubirea sau „înțelepciunea inimii”, cum o numim noi, e cea care îți dă puterea să dai tot ce e mai bun în tine și să depășești obstacolele din cale, iar înțelepciunea înseamnă să aplici cu iubire cunoașterea însușită, să îți urmezi intuiția și să îți asculți vocea interioară. Să educi prin iubire, cu înțelepciune înseamnă să pui suflet, să ai speranță și răbdare, să educi inteligent, să crezi în ceea ce faci chiar dacă ești decepționat uneori, să știi să asculți, să poți spune „Îmi pare rău”, să încurajezi și să însuflețești, să inspiri prin ceea ce faci, să râzi după ce îți pierzi cumpătul, să verși lacrimi dar să ai puterea să o iei de la capăt cu zâmbetul pe buze, să știi să spui „Nu” copilului atunci când e necesar, să impui limite și să stabilești reguli dovedind iubire, să plângi de bucurie, să fii prietenul copilului tău și, mai presus de toate, să-I iubești în totalitate. Dacă ar fi să ne întrebăm de ce atâtea tragedii, războaie, crime petrecute de-a lungul timpului, răspunsul ar fi: cel mai important motiv ce se ascunde în spatele tuturor acestora este eșecul în a fi un bun părinte. Acum gândește-te la toate lucrurile bune, la invențiile existente, la stadiul de înaltă tehnologie pe care umanitate a l-a atins. Întreabă-te iar: „Care este cel mai important factor din spatele acestor lucruri minunate?” Răspunsul...? Este știința sau arta de a educa, de a fi bun părinte. Vrei dovezi? Doar uită-te la viața prietenilor tăi care sunt fericiți; vei vedea că majoritatea lor au avut cel puțin un părinte bun, fie mama, fie tata. Cele mai importante lucruri pe care trebuie să le știm pentru a ne construi o viață fericită nu sunt predate în școală, deși ar trebui să fie! Iar aceste lucruri ar fi:

Noi, adulții, facem aceste lucruri prin metoda încercărilor și a erorilor, adică acționând, greșind și corectând. Cei mai mulți dintre noi ‚ajung să facă o mulțime de greșeli ce duc la eșecuri, renunțări, suicid, căsnicii nefericite, divorț și alte experiențe dureroase. Dar tot noi, părinții, ne putem proteja copiii de aceste experiențe nedorite ajutându-i să-și deschidă mintea, să fie încrezători în ei, insuflându-le curajul de a-și accepta propriile greșeli și de-a merge mai departe. Imaginează-ți cum ar fi dacă copilul tău ar întruni toate aceste calități de mai sus? Ar fi pur și simplu un învingător! De ce? Pentru că aceste calități îl ajută să se dezvolte armonios în toate aspectele vieții sale, îl transformă într-o persoană care se prețuiește pe sine, dar și pe ceilalți. Îl ajută să devină puternic, astfel încât să poată trece ușor prin competiții și dezamăgiri. Îi dau puterea să lupte pentru visurile sale și să-și construiască o viață fericită. Doar fiind buni părinți ne putem educa copiii astfel încât să construim împreună o lume frumoasă, o lume a iubirii, a armoniei și compasiunii, în care să domnească adevărul și bucuria.

În finalul acestui capitol îți propunem un test IQ pentru părinți Comportamentul copilului: o necunoscută pentru tine? Acest test te va ajuta să afli cât de multe lucruri știi despre comportamentul și atitudinile copilului tău și să te gândești cum ai putea să le schimbi pe cele nepotrivite. Răspunde la următoarele întrebări; rezultatele, a căror interpretare o găsești la sfârșitul cărții, te pot surprinde!

1. Comportamentul copilului este predeterminat, stabilit la naștere:

O adevărat
O fals

2. Comportamentul copilului nu poate fi schimbat:

O adevărat
O fals

3. Atitudinea ta, ca părinte, are legătură directă cu comportamentul copilului tău:

O adevărat
O fals

4. Un copil isteț care ia note bune are de asemenea un comportament pozitiv

O adevărat

O fals

5. Cunoștințele științifice ale copilului nu au legătură cu comportamentul lui

O adevărat

O fals

Pag. 11 – 17