"Aceasta este o carte despre a ne reaminti ce am pierdut. De câte ori nu v-ați trezit dimineața, oftând la perspectiva unei noi zile, cu toate sarcinile, anxietățile și dificultățile acesteia? De câte ori nu ați revăzut în minte regretele de ieri și ați anticipat temerile de mâine, chiar înainte ca ziua să înceapă? Diminețile în care întâmpinăm lumea cu oboseală și grijă, ne arată clar ce pierdem, cei mai mulți dintre noi, pe măsură ce avansăm în vârstă - starea naturală de curiozitate, uimire, recunoștință și entuziasm, care îi face pe copii atât de încântători.
Îmi amintesc ce sentiment special aveam când îi ridicam pe copiii mei dimineața din pătuț și erau atât de entuziasmați de ziua ce începea. Trăind în momentul prezent, ei abordau viața cu uimire, anticipație și onestitate. Dacă le era foame sau erau uzi, plângeau și țipau. Dacă erau mulțumiți, râdeau sau zâmbeau. Erau umani în mod autentic și liberi în a se exprima într-un mod în care, adeseori, adulții nu o pot face. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, obligațiile, responsabilitățile și rolurile noastre preiau, de cele mai multe ori, controlul. Nemaifiind liberi în a ne exprima dispozițiile, nevoile și fanteziile, ne găsim plăcerea în actul de a-i mulțumi pe ceilalți. Stările noastre naturale de dispoziție și impulsurile se simt rușinate și învățăm să le blocăm, treptat, resemnându-ne să trăim într-o stare de vinovăție nesănătoasă, în care efortul inutil de a mulțumi pe toată lumea, de a face bine, de a fi "perfect" și de a ne menține și pe noi în siguranță pe durata acestui proces, ne ține prizonierii îndemnului de a face ceea ce credem că "ar trebui" să realizăm.
Dacă spunem da vinovăției, începem să zicem nu vieții." JOAN BORYSENKO |