Un volum care ne oferă, nouă, celor obișnuiți cu o viață comodă,
prilejul de a medita la jertfă, la suferință și la cruce. Și asta pentru
că nimic nu se poate realiza fără efort, fără jertfă. Tendința,
tentația și ispita omului contemporan, spune Sfântul Paisie Aghioritul,
este de a dobândi totul fără jertfă, așa încât și noi creștinii, am dori
să ne mântuim fără să ne nevoim, ceea ce este, de fapt, imposibil. Așa
stând lucrurile, cartea de față este un memento, o aducere aminte a
vremurilor extraordinare și teribile în care cei ce au vrut să se
mântuie au avut foarte mult de suferit, adică atunci când statul român,
comunist și ateu, foloindu-se de instituții diabolice și draconice
precum securitatea și închisoarea, i-a chinuit pe cei mai buni creștini,
aflați atunci printre noi; căci „comunismul a umplut cerul de Sfinți –
zice Părintele Arsenie Papacioc. De aceea, dacă ar fi să cunoască cineva
pe toți din neamul nostru care au trecut pragul sfințeniei în prigoana
comunistă, ar veni la cuvintele rostite în veacul al XVII – lea de
sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei: „dară și dintre rumâni mulți
sunt sfinți., dară nu s-au căutat!”…
Din toate relatările despre închisori, din toată investigația
psihologică a atâtor autori, toți înzestrați cu duhul mărturisitor,
cartea aceasta (alături de cea a lui Ioan Ianolide) este una dintre cele
mai duhovnicești, una dintre cele mai pătrunzătoare, „cea mai în măsură
să înțeleagă împreună cu toți sfinții ce este lățimea și lungimea,
adâncimea și înălțimea, să cunoască iubirea lui Hristos cea mai presus
de cunoștere și să se umple de toată plinătatea lui Dumnezeu (cf.3,
18–19).” Afirmațiile Părintelui Calciu făcute în „Cuvântul său
introductiv” din cartea „Întoarcerea la Hristos” al lui Ioan Ianolide,
se potrivește foarte bine și aici căci, „dacă ai îndoieli asupra
mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrășmașului văzut și
nevăzut prin puterea credinței și a rugăciunii, dacă te îndoiești de
iubirea lui Hristos și de eficiența pocăinței, această carte, acest
document duhovnicesc, te va convinge” și are multă dreptate căci eroii
lucrării acesteia și a închisorilor comuniste și politice în general, au
căutat în primul rând, să-și pună în ordine propriile vieți, să
înțeleagă și să trăiască experiența comunitară din Biserica primară,
să-și șlefuiască încet dar sigur, caracterul pentru iubire, jertfă,
bunătate și trăirea dragostei comunitare” și asta pentru că toți acești
mucenici contemporani ai veacului al XX – lea „locuind în aceeași
celulă, au încercat să facă din spațiul ei o biserică a lui Hristos,
dincolo de toate ispitele, piedicile și poticnelile inerente
conviețuirii multora la un loc, într-un spațiu impropriu, mizer și
insalubru!… |
Adevăr Divin
