www.FotoMars.ro

La sfârşitul secolului al XIX-lea Imperiul Britanic a colonizat India. Colonizatorii şi-au folosit puterea militară pentru a-i oprima pe localnici, a căror disperare a crescut din ce în ce mai mult.

Inechitatea socială şi legislaţia opresivă trasau coordonatele suferinţei mute ale unui popor oropsit. Poporul, despuiat de drepturi mai bine de un secol, a început totuşi să se trezească la viaţă, să-şi recapete graiul şi puterea de a striga către întreaga lume nedreptăţile suferite. Şi-au regăsit în plus şi curajul de a lupta împotriva lor.

În această perioadă a existat un om care le-a arătat indienilor ce înseamnă mândria, curajul şi i-a învăţat tactici inedite de luptă. Neînarmaţi, dar animaţi de setea de dreptate, indienii au reuşit să câştige averea cea mai de preţ a naţiunii: independenţa.

În fruntea mişcării de eliberare a Indiei s-a aflat „părintele Indiei“, Mahatma Gandhi, omul care a biruit violenţa prin non-violenţă. Purtând haine modeste, cu un caracter stoic, cerând cinste şi adevăr de la sine însuşi şi de la ceilalţi, el a călătorit prin întreaga Indie pentru a-i învăţa pe oameni virtuţile non-violenţei.

Forţa nu derivă din capacitatea fizică; derivă din voinţa de neclintit.

Spiritualitatea nu înseamnă să cunoşti scrierile sacre şi să te întreţii cu discuţii filosofice: înseamnă să cultivi înţelepciunea inimii şi să ai o forţă nelimitată. Curajul este prima cerinţă în spiritualitate. Laşii nu sunt niciodată morali.

Nimic din această lume nu ne aparţine: indusiv noi îi aparţinem lui Dumnezeu. De ce, atunci, să hrănim vreo frică?