pag. 37-38
...Efectului Mozart au afirmat
că nu au obținut asemenea rezultate. Și mai mult rău pentru Baby
Einstein a produs faptul că unele studii au început să sugereze că,
departe de a îmbunătăți abilitățile bebelușilor, filmele educaționale
chiar le puteau bloca1.0 echipă de cercetare de la Universitatea din
Washington, care a studiat 1.000 de familii în 2006, a descoperit că
bebelușii de 8-16 luni care urmăreau regulat filmulețe pentru bebeluși
deștepți știau cu 17% mai puține cuvinte decît cei care nu le urmăriseră
niciodată. Metodologia a fost pusă la îndoială, dar, cu toate acestea,
s-a depus o plîngere la Comisia Federală pentru Comerț, conform căreia
firma făcuse reclamă falsă și care inducea în eroare. Nu a fost de
ajutor nici faptul că Academia Americană de Pediatrie a anunțat că
bebelușii și copiii mai mici de 2 ani nu ar trebui să se uite deloc la
televizor.
Pe măsură ce criticile se întețeau, Disney a cedat, le-a rambursat
cheltuielile părinților și a modificat sloganul sub care vindea
produsul, însă nu înainte ca Baby Einstein să afirme că părinții îi
înțeleseseră greșit pretențiile. ”Nu am afirmat niciodată că sînt
educaționale”, a spus un purtător de cuvînt al companiei. Nu, se pare că
obiectivul a fost tot timpul acela de a le ”induce bebelușilor
dragostea față de muzica clasică, artă și natură”.
Jocurile copiilor
Afirmarea jucăriilor educative
Chiar și astăzi, dacă treci printre rafturile celui mai mare râzător
de jucării din Marea Britanie, Toys R Us, încă mai poți să crezi că nu e
niciodată prea devreme să-ți pregătești bebelușul pentru algebră. Este
suficient să citești pe o cutie ce are tabelul învățării de la Fisher
Price ca să vezi diversitatea impresionantă de abilități pe care
bebelușul le-ar putea deprinde dacă se joacă cu produsul respectiv:
alfabetul, cifrele, culorile, formele, cuvintele, antonimele, acțiunile,
texturile și manierele, ca să numim doar cîteva.
Iată Efectul Mozart dus la extrem. Nou-născuți care nu știu nici
măcar că picioarele lor sînt ale lor sînt încurajați să facă muzică
lovind clape de pian gigantice în săli de joacă pentru copii mici.
Majoritatea jucăriilor din raionul educativ sînt atît de haotice, încît
îți dau migrene. Ar trebui să ne fie milă de sărmanii nou-născuți care
au ieșit dintr-un pîntec călduros și întu¬necat ca să fie asaltați de
această nebunie săltăreață de plastic, zgomot și culoare.
Dacă nu se mulțumesc să aștepte pînă la școală, părinții pot obține
rapoarte de evaluare a bebelușilor și copiilor lor mici. în cazul în
care cumperi jucării Leapfrog* - însăși denumirea presupune că țîncul
tău va sări peste egalii săi -, te poți conecta la o foaie de calcul
care ține șirul abilităților acestuia și ”te ajută să recunoști ariile
în care excelează și cele în care ar putea avea nevoie de mai mult
sprijin”.
Prezentarea este suficient de prudentă - după experiențele recente
din SUA - astfel încît să nu promită explicit că jucăria îți face
copilul mai deștept. în schimb, ca printr-o pură coincidență, ambalajele
sînt pline de vorbe de duh precum ”Capacitatea de a identifica tipare
contribuie la raționamentele algebrice de mai tîrziu”.
Discursul educativ poate fi obositor, dar mesajul este clar.
Jucăriile nu mai sînt jucării, ci învățători. în această lume a vitezei,
pînă și un lucru simplu ca săritul corzii este însoțit de lumini
intermitente ca să se învețe ordinea de zi, ceea ce poate fi testat apoi
în ”modul obiectiv”.
Deși aceste jucării presupun un nivel înalt de tehnologie, trebuie
să ne întrebăm cum îi vor face față marșului jucăriei electronice. Tot
mai multe obiecte pentru joacă sînt accesorii compatibile cu tehnologia
tabletei, încărcate cu aplicații educative. Există iBounce, o trambulină
echipată cu un suport pentru iPad, și iTeddy, o jucărie moale pe post
de suport pentru iPad. Există pînă și o iPotty pentru ca țîncii să se
poată juca cu diferite aplicații în timp ce învață să-și controleze
nevoile. Sălile de sport pentru nou-născuți sînt dotate cu un suport
ca... |
Adevăr Divin
