Magia vieților trecute

În practica sa de specialist în regresiile în viețile trecute, Atasha Fyfe a descoperit importanța amintirilor pozitive din viețile anterioare și rolul esențial pe care-l joacă ele în rezolvarea problemelor și în îmbunătățirea vieților oamenilor. Autoarea a descoperit că amintirile pozitive din viețile trecute vindecă la fel de mult și sunt la fel de utile ca și experiențele dificile – pe care se axează, de obicei, terapia tradițională.

Având loc pe fundalul unor timpuri și culturi foarte diferite, regresiile relatate în Magia vieților trecute, sunt atât cronici fascinante ale cărării sufletului, cât și povești spectaculoase despre istoria secretă, vechea cunoaștere și despre puteri de mult uitate. Ele includ mesaje de la îngeri și ghizi spirituali și amintiri din lumile dintre vieți.

Cu sfaturi utile și exerciții ușoare, care să te ajute să îți accesezi propriile amintiri din viețile anterioare magice, Magia vieților trecute îți va arăta posibilități noi și captivante, care au așteptat dintotdeauna în adevărata istorie a sufletului tău, pentru a fi descoperite.

Este o carte benefică pentru cei ce caută rezolvarea unor probleme din această viață care sunt inexplicabile prin conceptele minții raționale și o lectură fascinantă pentru toți ceilalți.

Atasha Fyfe a studiat istoria și literatura engleză, înainte să se specializeze ca hipnoterapeut și consilier și să devină terapeut pentru regresiile în viețile trecute. Stabilită la Glastonbury, Atasha ține ateliere de lucru despre regresiile în vieți trecute, publică în mod regulat articole în revistele New Age și le furnizează clienților ei experiențe magice, prin intermediul regresiilor pe care le face. Site-ul autoarei este: www.pastlivesglastonbury.co.uk

Fragment din carte:

PARTEA A II-A

MAGIA ÎN RELIGIE

Experiența misterului – chiar dacă amestecată cu teamă – a fost cea care a dat naștere religiei.

Albert Einstein

Introducere

Poveștile sufletului nostru sunt bântuite de călugări, călugărițe, preoți și preotese, precum și de mănăstiri sau temple vechi. Ereticii se află și ei acolo, privind pe furiș, din umbră. Acestea pot fi vieți destul de intense, iar influențele lor ne însoțesc mult timp după aceea.

După ce am gustat din bucuriile lumilor cu natură magică, viețile religioase ar putea părea ca mersul la școală. Însă, deși această etapă se axează mai mult pe mental, ea poate fi la fel de magică precum o viață șamanică.

Fiecare religie își are rădăcinile în magie – deși toate se străduiesc să renege acest lucru, după ce se consacră și devin respectabile. Fragmente întregi din literatura indiană vedică, povestea lui Ghilgameș, Brahmana Samavidhana și mare parte din folclorul brahmanic sună ca niște instrucțiuni pentru vrăjitorie.

Creștinismul timpuriu a folosit magia în mod fățiș. Preoții au făcut afaceri grozave din vânzarea de talismane, din vindecare, ghicit, astrologie și exorcizări. Adepților lor le surâdea faptul că preoții aveau puteri profetice, metafizice și de vindecare. Viziunile și vorbitul în limbi străine nu numai că erau permise, ci și încurajate.

Odată cu trecerea timpului, această încurajare s-a răcit, ajungând la stadiul de toleranță. Mai târziu, această toleranță s-a diminuat, până când, în cele din urmă, a dispărut cu totul. În anul 362, Consiliul din Laodiceea i-a interzis clerului toate activitățile paranormale, mai puțin efectuarea de exorcizări. Odată cu înaintarea în Evul Mediu timpuriu, orice semn de abilități magice în rândul oamenilor obișnuiți a devenit un tabu periculos.

Cu toate acestea, Biserica a reușit să-și mențină ceremoniile mistice, reambalându-le în mod abil. Apa magică, vrăjile și ritualurile au fost rebotezate: apă sfințită, miracole și taine. Aceasta însemna că orice formă de magie care nu era făcută de preoți, nu era sfântă – așadar trebuia să fie lucrarea diavolului. Această situație a transformat capacitățile paranormale naturale ale oamenilor într-o sursă de vinovăție și teroare.

Chiar și după multe vieți, acea teamă inconștientă încă îi mai reține pe oameni ca să-și descopere abilitățile ascunse. De asemenea, tinde să-i separe pe oameni de călăuzirea propriului lor spirit.

Stilul autoritar al religiei, din viețile trecute, îi poate afecta pe oameni și în alte moduri. Puterea unui jurământ religios poate fi atât de mare, încât acționează ca o vrajă, ținând prinsă în trecut o parte a energiei unui om. Vechile jurăminte de sărăcie și de castitate mai aruncă încă o umbră și după multe vieți, bântuindu-i pe oameni cu probleme legate de abundență și de relații.

Religia formală tinde să le oprime pe femei, deoarece ele reprezintă valorile etapei precedente – intuiția, sentimentele și puterile pământului. Discriminarea unei persoane, pe criteriul sexului, își pune amprenta asupra psihicului și poate provoca o gamă largă de probleme de identitate – și chiar ginecologice – în viețile următoare.

Asta nu înseamnă că bărbații au scăpat nepedepsiți. Și ei pot moșteni un sentiment generalizat de lipsă de valoare – unul dintre cele mai puternice blocaje în calea fericirii și a succesului în această viață.

Desigur că nu toate viețile religioase sunt negative. Mulți oameni au trăit vremuri frumoase, departe de lumea dezlănțuită, cântând și urmându-și visurile, pe calea mistică.

De asemenea, ei și-au putut îndeplini și o lucrare cu care să se mândrească – hrănirea celor săraci, răspândirea mesajelor de speranță, educarea copiilor și îngrijirea celor bolnavi.

Biserica i-a învățat pe acoliții săi și câteva abilități valoroase, iar talentele câștigate în viețile anterioare nu se pierd. Deși nu ne-o reamintim în mod conștient, este ușor să reluăm vechea cunoaștere și să o dezvoltăm în viețile de mai târziu. Viețile anterioare, petrecute umblând prin grădina mănăstirii, înfrumusețând manuscrise sau dirijând corul pot înflori, mai târziu, în cariere de succes în medicină, artă sau muzică.

Așadar, deși viețile trăite în slujba religiei ne pot lăsa cu unele răni de vindecat, ele ne pot oferi, de asemenea, și recompense demne de luat în seamă.

Într-un vis intens pe care l-am avut odată, am văzut un călugăr lucrând la un manuscris, la lumina unei lumânări. De jur împrejur era întuneric și pândea pericolul. Asta se întâmpla cu multe secole în urmă, pe când educația și civilizația pâlpâiau la fel de slab ca micuța lumânare.

Am înțeles că, indiferent de greșelile și de neajunsurile sale, în acele vremuri, Biserica a fost un refugiu călduros pentru multe suflete. Mesajul visului a fost clar: deși acum condamnăm multe aspecte ale Bisericii din Evul Mediu, ea a fost, de asemenea, și o puternică forță în slujba binelui.

Indiferent ce religie am alege, sufletele noastre ies din viețile trăite în sânul religiei cu credință în puterea spirituală, cu empatie pentru ceilalți și cu o înțelegere fermă a importanței justiției sociale, a carității, compasiunii și milosteniei. Aceste valori sunt ca niște îngeri non-denominaționali uriași, care colindă prin lume, căutând modalități să îmbunătățească viața tuturor.

Are vreo importanță ce religie ai ales să practici în viețile tale trecute? Probabil că nu. Este posibil să fi experimentat mai multe, în momente diferite.

Carl Jung a spus că fiecare om alege ce religie se potrivește cu stadiul său de dezvoltare. Despre religiile diferite, el a spus că: „Sunt numai frunze și flori care se schimbă, pe tulpina unui arbore etern.”

Conștientizarea vieților trecute face mai ușoară vindecarea rănilor din acele vieți. După ce terminăm, suntem mai puternici și mai înțelepți decât am fi fost fără conștientizarea lor.

Putem aprecia apoi darurile benefice ale vieților noastre religioase trecute – și putem privi în urmă, spre ele, având în inimi pace adevărată.