www.FotoMars.ro

În fugă este povestea resorturilor care m-au ţinut în viaţă în a doua parte a carierei mele. În prima parte a acestei cariere, prietenii mei au fost alcoolul, drogurile şi Prozacul; oricât de nebuneşte sună asta. De data asta, mai puţin excepţional, alergatul a fost ceea ce m-a ţinut deasupra nebuniei.

Dacă nu m-aş fi apucat de alergări, probabil că aş fi abandonat de mult şi snookerul. Alergatul a devenit religia şi crezul meu şi metoda prin care reuşesc să-mi păstrez calmul. Alergatul poate fi dureros şi îngrozitor de solicitant fizic, dar este probabil punctul cel mai apropiat de o eliberare spirituală şi accesibil mie. Vreau să împărtăşesc frenezia alergatului cu toată lumea – cei ce aveţi deja acest virus, vă veţi regăsi, sper, în cartea mea şi – cine ştie? – poate chiar veţi descoperi aici vreun sfat util vouă. Iar pe ceilalţi poate reuşesc să-i conving să iasă afară la aer curat, pentru o doză de serotonină.


Am avut partea mea de nebunie în viaţă. Momente de comportament schizofrenic. Neplănuite şi, până de curând, neînţelese. Faima mea de tâmpit este egală cu cea de campion de snooker. Dar aceste momente nu au venit chiar din nimic. Am avut un motiv şi atunci când am abandonat în mijlocul partidei cu Stephen Hendry, aşa cum am avut un motiv când mi-am învelit capul cu o cârpă în meciul cu Mark King. Am avut un motiv chiar şi atunci când m-am tuns mai rău ca ultimul skinhead în mijlocul unei partide. Acesta e momentul adevărului...