Moștenirea trecutului a definit și îmbogățit Europa, în unitatea și diversitatea sa. În context, poate fi formulată o întrebare legitimă: există o cultură europeană deasupra particularităților culturale locale? Este neîndoios că discuția rămâne deschisă și se vor găsi partizani ai ideii și contestatari. Diversitatea culturală a Europei reprezintă bogăția și slăbiciunea sa, dar a face apel la noțiunea de cultură europeană, raportat la alte arii culturale, constituie „un factor de legitimare a construcției europene”. Lumea antică greacă a oferit Europei primul model de civilizație… Nu trebuie să uităm însă că civilizația greacă se sprijină pe influențele primite de la orientali și pre-eleni. S-a vorbit despre un „miracol grec”, însă grecii înșiși au deținut un rol de „releu” între marile civilizații ale Orientului și Roma, care le-a dus mai departe, către Evul Mediu și epoca modernă. Pe de altă parte însă, influențele orientale își fac simțită prezența în perioada de constituire a culturii și civilizației grecești, dar realizările ulterioare ale lumii elene vor fi unice, originale. Grecii au manifestat o preocupare constantă pentru căutarea celui mai bun regim politic, pentru aflarea adevărului și desăvârșirea omului. Au inițiat știința rațională și filosofia. Gândirea filosofică greacă a găsit în ordine și măsură principiile ideale ale organizării lumii. Aristotel afirma, pe bună dreptate, că dacă grecii ar deține o constituție unică ar fi capabili să guverneze lumea. Elevul său, Alexandru, și-a propus să conducă întreaga lume, dar prin forța armelor. Meritul lui Alexandru a fost însă acela de a demara realizarea unei fuziuni între cultura greacă și cea orientală. Pentru el, care nu gândea în termeni de cetate, distincția dintre grec și barbar era irelevantă. Totuși, nu a dispus de timpul necesar pentru a crea o structură administrativă pe care să se ridice, să se sprijine, imperiul său. Această structură va fi construită de Roma, moștenitoarea elenismului. • Adrian Claudiu Stoica
|
Adevăr Divin
