Țestoasa, simbolul responsabilității
• Țestoasa are numeroase legături cu noțiunea de responsabilitate: mai întâi, iar asta este, fără îndoială, cea mai mare particularitate a ei, își poarta casa în spate”. Ce simbol minunat al răspunderii față de propria viață! De altfel nu spunem ”poartă” responsabilitatea?
• Apoi este un animal discret, secretos (se confundă cu peisajul). Or, responsabilitatea este o virtute silențioasă și invizibilă: este total contrară ”societății spectacolului”!
• In fine, este un animal lent, fără îndoială unul dintre cele mai încete cu leneși (totul depinde de cum calculăm...). Ori, lentoarea corespunde foarte bine greutății responsabilității, care îl frânează sau cel puțin îl încetinește pe cel care are răspunderea. E greșit să ne imaginăm că cineva responsabil ar putea fugi în toate direcțiile... Totuși, asta se constată din ce în ce mai mult în companiile de astăzi. Oare de aceea totul merge ”atât de bine”?
• Iată însă și o veste bună: știi care este animalul cel mai longeviv? Sunt sigur că ai ghicit, bineînțeles țestoasa, care trăiește cel puțin 100 de ani și chiar mai mult în grădinile zoologice (iată măcar un aspect pozitiv). Recordul este deținut, dacă putem spune așa, de o țestoasă care a murit de curând la canonica vârstă de... 250 de ani... Cine spune că s-ar putea mai bine de atât?
• De aici până la a te întreba dacă responsabilitatea te conservă, nu este decât un pas... Ori exact aceasta are să fie situația: toate studiile demonstrează nu doar că persoanele responsabile (la serviciu, în societate, în familie etc.) trăiesc mai mult și sunt mai sănătoase, dar ieșirea la pensie provoacă foarte multe depresii, boli și decese... Concluzie (provizorie): pentru a trăi mai mult (și fericit) ar trebui să fii responsabil?
Poveștile a trei responsabili
A fost odată o companie care era condusă cu o mână de fier de un leu superb și... exigent. într-o zi el a luat o comandă uriașă de la unul dintre clienții săi și a pus presiune pe serviciul de producție. Imediat, vulturul, șef de serviciu, îl desemnează pe castor să se ocupe și-i trasează țestoasei (adjunctul său) sarcina de a-l supraveghea.
Castorul muncea ca un nebun, dar nu reușea să recupereze întârzierile. Prin urmare, ajunge destul de repede să se plângă la țestoasă și să-i ceară un ajutor (un stagiar, de exemplu). Țestoasa, care nu avea puterea de a recruta nici de a muta pe cineva, transmite informația vulturului, care se mulțumește să ridice din umeri: castorul se plânge de obicei de termene și de salariu... Atunci, de ce să-1 ascultăm?
Dar într-o dimineață, castorul este găsit mort... de epuizare. Atunci leul îi convoacă pe vultur, pe țestoasă și pe vrabie (șeful de personal) pentru a determina răspunderea fiecăruia...
Vrabia spune: ”E greșeala mea! M-am înșelat când l-am angajat. Am crezut că e mai rezistent. Demisionez”.
Vulturul spune la rândul său: ”Eu nu am nicio vină. pag. 14-15 |
Adevăr Divin
