| Nebunia pentru Hristos este o harismă aparte a Sfântului Duh, unica în felul și în metoda ei. Poate tocmai de aceea ea se dăruiește la foarte puțini și aleși. Unul dintre aceștia a fost și Sfântul Andrei care – prin minunata sa pildă – ne-a îndemnat să ne adâncim cu plăcere în cunoașterea vieții Iui celei evlavioase, să ne folosim duhovnicește, să urmărim acrobațiile lui sfinte săvârșite în adâncul unei prăpăstii de smerenie și zdrobire amară, să primim - fie și numai din istorisirile sale - câteva picături din dulceața mai presus de fire a vedeniilor dumnezeiești și a „răpirilor lui la ceruri” și în sfârșit să purcedem la scoaterea prezentei ediții spre folosul și sfințirea sufletească a fraților noștri.Scit de obârșie, Sfântul Andrei a trăit în Constantinopol în acea atmosferă de duhovnicie bizantină, în care au înflorit chipuri de mari asceți, împodobindu-se cu harismele cele mai felurite ale Sfântului Duh.Scriitorul vieții Sfântului Andrei este Nichifor, preotul Bisericii Sfânta Sofia, care a fost și părintele lui duhovnicesc. A fost singurul care a cunoscut tot adevărul despre nebunia lui cea prefăcută…Oamenii încă mai continuă și astăzi să încheie, să instaureze pacea între ei, fără însă ca mai înainte să fi realizat pacea cu Dumnezeu și cu ei înșiși. De aceea niciodată nu izbutesc în acest demers al lor, ci dimpotrivă, sângele omului adapă zi de zi tot mai mult pământul, deoarece omul se comportă ca un lup fată de aproapele său.Avem impresia că am ajuns în anii despre care a proorocit Marele Antonie: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor!”.Cearta și dezbinarea existente între Dumnezeu și satana, între creștini și lume, le-au sesizat încă de la început atât Apostolii cât și, după ei, toti creștinii adevărați care au ascultat de chemarea lui Hristos și s-au nevoit cu asprime ca să se arate vrednici de ea: „Daca voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea in fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23). Ei au înțeles temeinic că reperele, criteriile și calea lui Hristos sunt diametral opuse față de criteriile, reperele și drumurile lumii. închinătorii la idoli îi vedeau pe creștini ca fiind ciudați, afară de lume, fără rațiune și nebuni, ca pe oamenii cărora nu li se cuveneau decât fie batjocura și disprețul, fie temnița și moartea martirică. Dar și Duhul Sfânt, Mângâietorul, le amintea ultimele cuvinte ale lui Hristos: „Dacă vă urăște pe voi lumea, să știți că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea va uraste… Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni…” |
Adevăr Divin
