A fost dintre acei puțini care s-a fericit mereu prin dăruire. Nicolae
Steinhardt, în Jurnalul său, își deschide și ne deschide calea de lumină către
Dumnezeu. Sînt pași care edifică drumul în timp ce îl străbate cu nu puține
rătăciri, dar și numeroase, repetate suișuri. Multiple și întemeiate
sînt fericirile monahului de la Rohia, spre folosul și știința celor pentru care
Jurnalul fericirii este, cum inspirat spunea un cronicar, o carte a cărților
Estului. O carte contemporană cu Dumnezeu, totodată o carte de teologie
aplicată, una de învățătură creștină, ce pare a fi scrisă de un Cleopa laic.
Urechi de auzit, minte de priceput și voință de pus în aplicare este tot
ce ne cere monahul prin ale sale Cuvinte de credință. Eseurile teologale din
acest volum afirmă și luminează marele dar duhovnicesc și monahal al mireanului
N. Steinhardt, alias călugărul Nicolae de la Rohia. Monahul ne dăruie o carte de
învățătură, una de învățătură creștină, dată omului spre a afla calea mîntuirii.